Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3193/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 953/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 3193R
Ședința publică de la 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ignat
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.6727 din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC OF SRL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în fața instanței, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 07.05.2009, de către administratorul societății intimate SC OF SRL, o cerere, prin care solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Recurentul având cuvântul pe cererea de amânare, lasă la aprecierea instanței și depune la dosar un înscris, reprezentând o adresă emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Curtea deliberând, respinge ca neîntemeiată, cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimata, în raport de data comunicării citației, respectiv 05.03.2009 și termenul acordat 11.05.2009, intimata având la dispoziție un termen rezonabil in vederea asigurării unei aparari efective.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.6727 din data de 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46178/3/LM/2007, s-au respins excepțiile necompetentei materiale și lipsei calității procesuale pasive si s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC OF SRL, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că potrivit art.67 din Legea nr.168/1999, conflictele în legătură cu încheierea, executarea contractelor individuale de muncă reprezintă conflicte de drepturi, iar conform art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civila, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, sunt de competența tribunalelor, în primă instanță. Cum, prin cererea dedusă judecății se solicită plata unor drepturi bănești, invocându-se ca izvor al obligației raportul de muncă încheiat între reclamant și pârâtă, prima instanța a constatat că îi aparține competența de soluționare a cauzei, temeiul legal invocat de titularul cererii constând în dispoziții ale codului muncii. In ceea ce privește cadrul procesual, Tribunalul a reținut că între părți a existat o convenție, care inițial a fost materializată într-un înscris, datat 06.11.2007, potrivit căruia societatea pârât denumită "societatea" îi punea la dispoziție reclamantului, denumit "trainee" documente instrumente de lucru, spațiul destinat desfășurării activității, precum și alte materiale lucru, iar reclamantul trebuia să opereze cu acestea. In acest context, între părți au existat raporturi juridice începând cu data de 06.11.2001, astfel că acestea au calitate de subiect al raportului de drept material și, implicit, și de subiecte ale raportului de drept procesual, urmând a se determina cu prilejul cercetării fondului pricinii natura juridică a raportului dintre părți și conținutul acestor raporturi. In consecință, pârâta are legitimare procesuala, cu prilejul judecării pe fond urmând a se stabili dacă drepturile și obligațiile derivă dintr-un raport de muncă sau dintr-un raport de altă natură.
Verificând însă actele dosarului și coroborându-le cu depoziția martorei, prima instanța apreciază că între părți nu au existat raporturi de muncă. Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumita salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc. de esența raportului de muncă sunt subordonarea salariatului față de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine și dispoziții executorii și de a controla munca salariatului său, precum și dreptul salariatului la un salariu.
Martora, manager al societății Capital AS, a declarat că societatea sa a organizat cursuri de instruire în domeniul serviciilor de investiții financiare, că reclamantul a beneficiat de aceste cursuri și că societatea menționată și-a asumat obligația ca, după efectuarea instruirii și primirea licenței, să încheie contract de colaborare cu reclamantul, fără a conveni cu acesta asupra vreunei sume de bani. Potrivit martorei, colaborarea cu reclamantul a durat două luni, în condițiile în care acesta nu a făcut cunoscut faptul că avea deja un atestat în domeniu, timp în care reclamantul a încasat de la Capital AS sume de bani variabile, în funcție de societatea cu care avea contacte.
Potrivit art.2 din OUG nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, agentul pentru servicii de investiții financiare este persoana fizică autorizată de, ce acționează ca reprezentant exclusiv al unei societăți de servicii de investiții financiare în executarea de operațiuni cu instrumente financiare în numele și pe seama acelei societăți. De asemenea, conform art.4 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, serviciile de investiții financiare se realizează prin persoane fizice, acționând ca agenți pentru servicii de investiții financiare, care își desfășoară activitatea exclusiv în numele intermediarului ai cărui angajați sunt, aceștia neputând presta serviciile de investiții financiare în nume propriu.
Prin contractul nr.1 încheiat la data de 01.10.2007, pârâta, denumită lector s-a obligat față de Capital AS, denumită comerciant, să efectueze instructajul în domeniul pieței de capital persoanelor stabilite de comerciant, precum și să asigure spații de birou amenajate persoanelor care au absolvit instructajul și care au fost înregistrate în România ca agenți autorizați ai comerciantului și au încheiat cu acesta contractul de executare a activității de agent autorizat.
Din adresa nr.26587/R/9.06.2008 emisă de ITM B, rezultă că pârâta nu figurează cu contracte de muncă înregistrate la instituție.
Față de această situație, se reține că raporturile dintre părți nu sunt întemeiate pe dispozițiile codului muncii. Părțile s-au învoit asupra instruirii reclamantului, în vederea obținerii autorizării, ca agent pentru servicii de investiții financiare, urmând ca, după autorizare, eventual să se încheie un contract de prestări servicii, cu natură civilă.
Din probele administrate, Tribunalul retine ca nu a rezultat că intenția părților a fost aceea de a încheia un contract de muncă, de vreme ce pârâta nu figurează înregistrată la inspectoratul teritorial d e muncă cu contracte de muncă încheiate, iar martora a confirmat apărarea pârâtei. Nici convenția încheiată între părți la 06.11.2007 nu conține elementele unui contract de muncă, în conținutul său făcându-se vorbire despre calitatea părților de "societate" și "trainee", și neexistând mențiuni referitoare la remunerația pentru activitatea prestată de reclamant, respectiv dacă aceasta era stabilită în funcție de activitatea prestată sau avea un cuantum fix pe lună, astfel cum susține titularul cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, cererea în pretenții cu titlu de drepturi salariale și de obligare a pârâtei la încheierea contractului de muncă în formă scrisă este constata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul susține că profesia de broker (agent de servicii de investiții financiare) este reglementata de Legea nr. 297/2004. Legea nr. 297/2004, prin art. 1.3, abilitează Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare sa aplice aceasta lege.
Art. 4.2 din Legea nr. 297/2004 stabilește ca "nimeni nu poate presta servicii de investiții financiare fara sa fie înscris la ". Art. 4.3 prevede ea " stabilește proceduri privind înscrierea agenților pentru servicii de investiții financiare in registrul ținut de ". In acest sens, a elaborat Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiții financiare. Art. 22 1 litera d). din Regulamentul nr. 2006 al prevede ca "pentru a putea îl autorizata de în calitate de agent pentru servicii de investiții financiare, o persoana fizica trebuie sa fi promovat cursul de pregătire specific agentului pentru servicii de investiții financiare organizat de un organism de formare profesionala atestat de ".
Conform art. 4.1 din Legea nr. 297/2004 si art. 22.1. b) din Regulamentul nr. 32/2006, aceasta profesie se realizează numai de către persoane fizice "angajate cu contract de munca" al unei firme in numele sa își desfășoare activitatea.
Firma Capital of Central Europe nu era atestata de in perioada octombrie-noiembrie 2007 sa organizeze cursuri de pregătire pentru atestare agenți de servicii de investiții financiare, deci Înțelegerea nr. 121/06.11 2007 încheiata cu reclamantul si contractul încheiat la data de 01.10.2007 cu firma AS din Cehia, care o împuternicește ca lector nu au baza legala, nerespectând condițiile stabilite de art. 4.3 din Legea nr. 297/2004 si Regulamentul nr. 32/2006 elaborat de, ca urmare nu putea organiza cursuri de atestare agenți de servicii de investiții financiare.
De asemenea, recurentul menționează ca, la data încheierii contractului dintre cele doua firme, firma Capital AS din Cehia, denumita in contract comercianta nu era autorizata sa desfășoare in România activitatea de comerciant cu hârtii de valoare sau ca societate de servicii de investiții financiare.
Ca urmare a anunțului, recurentul arata ca a aplicat pe site-ul e-jobs si a fost recrutat începând activitatea la data de 26.10.2007. In scopul desfășurării activității, a primit un telefon mobil marca Nokia, pe baza de proces-verbal având nr. - si listele cuprinzând nr. telefon ale potențialilor clienți cu care a comunicat telefonic, conform ofertei de angajare la care a aplicat. A desfășurat aceasta activitate zilnic, cu program de lucru da 8 ore (8-17) pana la data de 23.10.2007, data la care a fost concediat verbal fara nici o explicație.
Munca reclamantului pentru acesta societate a fost recunoscuta in instanța de către martorul comun al celor doua parți, doamna. De asemenea, in dosar se afla anexata o parte a listelor primite de recurent de la reprezentanții firmei Capital of Central Europe, urmarea muncii sale constând in comunicare telefonica cu clienții, conform anunțului de angajare de pe site-ul e-jobs la care a aplicat (aflat la dosar).
Participarea la cursurile de formare profesionala este reglementata special si trebuie înscrisa distinct in cadrul unui contract de munca, ceea ce înseamnă ca anterior contractului de training (formare profesională) este obligatorie încheierea unui contract de munca.
Forma sub care este înscrisa participarea la cursurile de formare profesionala in cadrul contractului de munca este o decizie a angajatorului, acesta putând alege intre:
- un act adițional la contractul de munca reglementat de art. 193 din Legea nr. 33/2003, care prevede ca modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligațiile pârtilor, durata formarii profesionale fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de munca", iar pe durata cursurilor art. 194 alin.3 din Legea nr. 53/2003 prevede ca "daca participarea la cursurile sau stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul de munca al salariatului respectiv se va suspenda, acesta beneficiind de o indemnizație plătită de angajator", iar in lipsa altor precizări aceasta indemnizație este egala cu salariul oferit (de 420 USD lunar)
- un contract special de munca, reglementat de art. 199 alin.1 din Legea nr. 53/2003 care prevede ca "contractul de calificare profesionala este cel în baza căruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionale organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări".
In ambele variante, contractul de munca si salariul sau indemnizația sunt drepturi minime garantate de lege, reglementate de art. 38 din Legea nr. 53/2003 care prevede ca "salariații nu pot renunța la drepturile ce sunt recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate Înțelegerea nr. 121/06.11.2007 încheiata intre recurent si Capital of Central Europe trebuia sa fie adițional la contractul de munca care ar fi trebuit încheiat la 26.10.2007 când a primit de la firma Capital of Central Europe telefonul mobil de serviciu marca Nokia având nr. 0753.097.517, pe baza procesului-verbal, in scopul comunicării telefonice cu clienții, așa cum prevedea oferta de angajare la care a aplicat sau conținutul înțelegerii nr. 121/06.11.2007 trebuia inclus intr-un contract de munca conform art. 199 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Conform art. 161 din Legea nr. 53/2003, "obligația de încheiere a contractului individual de munca in forma scrisa aparține angajatorului" care, daca nu si-o îndeplinește, este sancționat conform art. 276 alin 1 litera d cu amenda, astfel: "primirea la munca a unei persoane pentru care nu a fost întocmit un contract de munca or stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozițiilor legale este contravenție si se sancționează cu amenda". Reclamantul nu a renunțat nici implicit si nici explicit la dreptul sau conferit de Legea nr. 53/2003 si Legea nr. 297/2004 de a i se încheia un contract de munca in forma scrisa si nici la salariul precizat in oferta de angajare de pe site-ul e-jobs la care a aplicat odată cu semnarea înțelegerii nr. 121/06.11 200"7 cu firma Capital of Central Europe.
Referitor la pretinsa neinformare de către recurent a faptului ca deține atestatul de agent de servicii de investiții financiare invocat de către martorul comun, acesta precizează ca art. 29 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prevede: "contractul de munca se încheie după verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea", insa nu prin munca. Singura instituție din România abilitata sa recunoască posibilitatea practicării de către o persoana a profesiei de agent de servicii de investiții financiare este, conform art. 1 alin.3 din Legea 297/2004, Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare (), care deține, conform art. 4 alin.2 din Legea nr. 297/2004, registrul persoanelor autorizate sa practice aceasta profesie.
La audierea sa, pentru început martorul a încercat sa inducă instanța in eroare, afirmând ca recurentul a primit diverse sume de bani de la firma Capital AS, insa in momentul in care instanța i-a cerut sa precizeze modalitatea de plata (stat de plata, cont bancar) a recunoscut ca nu s-a făcut nici o plata către reclamant, motivând ca n-a inteles întrebarea. Pentru elucidare, se solicita ca firma Capital AS sa prezinte dovada plații, adevărul fiind ca nu a primit niciodată nici o suma de bani de la firmele Capital AS din Cehia sau Capital of Central Europe.
De asemenea, angajatorul poate verifica si printr-un contract de munca special calitățile angajatului la locul de munca, prin perioada de proba, insa acest aspect trebuie inscris distinct in contractul de munca, in caz contrar, art. 32.3 din Legea nr.53/2003 prevede ca "neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului cu privire la perioada de proba - duce la decăderea angajatorului de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate", ceea ce s-a si întâmplat.
Art. 10 din Legea nr. 53/2003 si nici celelalte articole nu obliga salariatul sa verifice daca angajatorul este autorizat sa funcționeze conform legii, angajatorul purtând întreaga răspundere pentru activitatea sa.
Art. 77 din Legea nr. 53/2003 prevede ca "in cazul unui conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere", care nu exista si ca urmare, conform art. 78 alin.1 din Legea nr. 53/2003, "in cazul in care concedierea a fost făcuta netemeinic sau nelegal instanța va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat".
Având in vedere ca firma Capital of Central Europe nu este autorizata de pentru efectuarea de cursuri de pregătire profesionala pentru atestare agenți de servicii de investiții financiare si ca a prestat munca solicitata de aceasta, conform cerințelor sale din oferta de angajare de pe site-ul ejobs (publicata si plătită de aceasta), la care am aplicat, recurentul solicita: obligarea firmei Capital of Central Europe la incheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata incepand cu 26.10.2007 pe postul de broker, plata salariului si a celorlalte drepturi bănești pe toata aceasta perioada (conform ofertei de angajare de pe site-ul ejobs) astfel: -420 USD lunar in perioada 26.10.2007-25.01.2008, plata unei sume cuprinsa intre 35.000 si 50.000 USD anual, ceea ce corespunde unui venit lunar cuprins intre 3.000 si 4.000 USD din care solicita 3.500 lunar, dupa data de 26.01.2008 si pana in prezent, compensarea in bani a concediului pentru aceasta perioada cu suma de 3.500 USD, conform art. 141 alin.3 din Legea nr. 53/2003.Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Intre părți a existat o convenție, care inițial a fost materializată într-un înscris, datat 06.11.2007, potrivit căruia societatea pârâta îi punea la dispoziție reclamantului, denumit "trainee" documente instrumente de lucru, spațiul destinat desfășurării activității, precum și alte materiale lucru, iar reclamantul trebuia să opereze cu acestea.
Cu toate acestea, intre părți nu au existat raporturi de muncă. Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumita salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc. de esența raportului de muncă sunt subordonarea salariatului față de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine și dispoziții executorii și de a controla munca salariatului său, precum și dreptul salariatului la un salariu, aspecte reținute temeinic de prima instanța.
Prin contractul nr.1 încheiat la data de 01.10.2007, pârâta, denumită lector s-a obligat față de Capital AS, denumită comerciant, să efectueze instructajul în domeniul pieței de capital persoanelor stabilite de comerciant, precum și să asigure spații de birou amenajate persoanelor care au absolvit instructajul și care au fost înregistrate în România ca agenți autorizați ai comerciantului și au încheiat cu acesta contractul de executare a activității de agent autorizat.
Ca atare, raporturile dintre părți nu sunt întemeiate pe dispozițiile codului muncii, convenția încheiată între părți la 06.11.2007 nu conține elementele unui contract de muncă, acestea învoindu-se asupra instruirii reclamantului, în vederea obținerii autorizării, ca agent pentru servicii de investiții financiare, urmând ca, după autorizare, eventual să se încheie un contract de prestări servicii, cu natură civilă.
Declarația martorului a confirmat apărarea paratei, iar in cuprinsul contractului dintre parți nu exista mențiuni referitoare la remunerația pentru activitatea prestată de reclamant.
reptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul împotriva sentinței civile nr. 6727 din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC OF SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./29.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Petre Magdalena, Ignat
