Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA B, ( fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2815 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.22,.C,.44, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (fostă SC SA B), pentru ca prin sentinta ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4084 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data care trebuia achitată până la momentul efectuării plății.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că începând cu luna aprilie 2005 a fost salariatul pârâtei la punctul de lucru Scăieni, iar în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de munca încheiat la nivel de societate.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipozițiile, art.166 din Codul muncii și art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005 și 2006.
In dovedirea acțiunii, acesta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2815 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4084 lei reprezentând prima de Paște 2006-2007 și C 2005-2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei reclamantul a avut calitatea de salariat a societății pârâte începând cu luna aprilie 2005, iar în contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantului de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut instanța de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din adresele nr. 405/27.01.2005, 6152/21.11.2005, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui. tribunalul a reținut că salariului mediu brut la nivel de unitate era: Paște 2005- 1200 lei - C 2005 - 1350 lei.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
A mai reținut instanța de fond, că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
In consecințî, tribunalul a reținut că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru că în realitate primele de sărbători nu au fost incluse în salariu numai în anul 2003 ci și ulterior și ca urmare o plată dublă nu este justificată.
A mai pretins recurenta că în oricare din ipoteze cuantumul primelor nu este echivalent cu salariul mediu pe unitate așa cum s-a reținut la fond ci reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în mod expres în art.168.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu art.168 alin.1 2004 cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații unității recurente beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, menționându-se că înainte de fiecare eveniment vor avea loc negocieri cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
A 2 al aceluiași articol face mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările salariale sus menționate au fost incluse în salariul de bază.
Aceste dispoziții au fost reluate și în pe anii 2005, 2006, 2007.
În ipoteza în care primele de sărbători ar fi fost incluse în salariu și pentru anii următori, acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în CCM la fel ca pentru anul 2003, ori acest lucru nu apare menționat în niciunul din aceste contracte.
Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor prevederi contractuale este aceea că primele de sărbători urmau să fie calculate și plătite separat, excepție făcând doar anul 2003, ori dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta și respectivele prime ar fi fost incluse în salariu, aceasta avea obligația să probeze acest lucru și să arate prin macheta de calcul a salariului reclamantului că la stabilirea cuantumului acestuia s-au avut în vedere și sumele reprezentând primele de sărbători.
În raport cu aceste considerente prima critică a recursului este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică, Curtea reține că într-adevăr potrivit prevederilor contractuale citate mai sus, cuantumul primelor a fost determinat ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate calculat la nivelul lunii anterioare efectuării plății și nu un salariu mediu pe unitate care include pe lângă salariul de bază și sporurile, așa cum s-a calculat la instanța de fond, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului primele de Paște și C conform disp. art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA B, ( fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2815 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.22,.C,.44, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului primele de Paște și C conform disp. art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
3 ex./20.01.2009
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
