Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3222/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3222
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.161 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 161 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a dispus obligarea pârâților către reclamantă la plata unei despăgubiri în sumă brută de 1700 lei egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime între 0 - 3 ani, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație incepand cu luna decembrie 2005 și până la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2, art 6 litera c, art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 139/2000 cu modificările și completările ulterioare. La punctul nr. 2 s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, judecători la Judecătoria Craiova, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art 21 al 1 din OG. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art 12 din OG 137/2000, iar această încălcare a produs reclamantei un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
Potrivit art 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu. Astfel instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a obligat pe pârâții Ministerul d e Justiție, Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamantei o despăgubire în sumă brută de 1700 lei, egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 - 3 ani prin Ordinul Ministrului Justiției nr 1921 /C/ 2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului recurentul a susținut că prin Ordinul ministrului justiției nr.1921/C/15 12 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției respectiv pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, in sumă de 401.571 RON (fond stimulente 375,300 RON i contribuția CASS de 7% - 26.271 RON,personalul contractual, din cadrul instanțelor judecătorești, in sumă de 493.805 RON (fond stimulente 461.500 RON și contribuția CASS de 7% - 32.305 RON);
Pentru personalul instanțelor judecătorești, s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor in sumă brută, diferențiată pe categorii de personal (judecători - 1.700 RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON, funcționari publici - 900 RON, personal contractual - 500 RON), urmând ca ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor să stabilească valoarea reala individuală a stimulentului, in funcție de categoriile menționate mai sus și de aportul fiecărui angajat pentru îndeplinirea atribuțiilor instituției.
A mai arătat recurentul că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de parte sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind in vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse in Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ dar nu limitativ, ceea ce înseamnă ca ordonatorul de credite este îndreptățit să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat in politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
A mai susținut recurentul că in conformitate cu art. 1 Normele aprobate prin nr.,(1) Fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, in conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constitute din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum i din amenzile judiciare.
Din veniturile realizate potrivit alin.(1) ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii." Ca stare, fiecare ordonator principal de credite emite ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor in același timp.
In conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in condiții deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Principiul egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate in special in exercitarea următoarelor drepturi: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii, in schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților in funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor generate ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective in termenele stabilite, precum și sărbătorile legate aprobate prin acte normative."
Ca stare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existenta însăși a unei sume (având in vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmate de Ministerul Justiției, la un moment dat, in politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta, criterii de performante apreciate ca prioritare. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel incit nu putem vorbi de un drept creanță, lichidă, exigibili. (cauza KopeckySlovaciei,hotărârea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauzaRafinăriile și Stratis Greciei,hotărârea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești in același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, si este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici in sensul stabilirii in sistem și îmbunătățirii performantelor profesionale (cum a fost situația celor cu o vechime la 3 ani) nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a educe atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau in criteriile stabilite de ordonator in temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau in situații similare.
Prin urmare, ținând seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut in conformitate cuNormele Interneaprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate in considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din tară criteriile reținute de ordonatorul principal de credite prin Ordinul nr. 1921/C/2005 având caracter de recomandare, iar acordarea stimulentului financiar fiind determinate de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil, motivarea reclamantei nu subzistă, cu atât mult cu cat toți magistrații din cadrul instanțelor care îndeplineau criteriile stabilite, au beneficiat de stimulente financiare. Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut in vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi-art.1 alin. (2), exercitarea drepturilor enunțate"-art.1 alin. (3), restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege"-art.2 alin.(1), comportament discriminatoriu, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
In mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicarea a unor dispoziții legale care institute acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, in sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fată de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
In măsura in care o dispoziție cuprinsă intr-o lege sau ordonanță in vigoare este in contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca intr-un litigiu de competenta instanțelor judecătorești cei interesați au posibilitatea să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
A precizat că stimulentele nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare.
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație, recurentul susține aplicarea dispozițiilor art. 1088 din Codul civil, susținând că daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. Recurentul susține că, în speța de față, nici dobânda legală nu poate fi acordată întrucât Ministerul Justiției nu este debitorul intimatei-reclamante.
A mai susținut recurentul că instanța de fond nu a analizat nici situația de fapt din speță și nici actele la care face referire și nu a expus motivele pentru care a respins apărările formulate de Ministerul Justiției.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul Ministerul Justiției, văzând și prevederile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Această situație de fapt rezultă și din conținutul adresei nr. -/14.12.2005 emise de Ministerul Justiției, în care se precizează că pentru personalul Curții de APEL CRAIOVAs-a hotărâtacordarea stimulentelor pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, suma netă acordată fiecărui judecător care se încadrează în criteriile menționate fiind de 1700 RON.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
Cu privire la critica recurentului privind acordarea sumei în valoare reactualizată, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, întrucât temeiul juridic al obligației de dezdăunare este art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit.
Prin urmare,Curtea apreciază ca fiind nefondat argumentul recurentului în sensul că în speță este aplicabil art. 1088 din Codul civil, normă specifică răspunderii juridice contractuale și inaplicabilă atunci când obiectul judecății îl constituie răspunderea pentru fapte cauzatoare de prejudicii.
În materie delictuală, cazul litigiului de față, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, acoperind atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat și să cuprindă atât prejudiciile previzibile cât și cele neprevizibile la momentul săvârșirii faptei.
Totodată, în cazul răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere (dies interpellat pro homine), spre deosebire de situația răspunderii contractuale în care este necesară punerea în întârziere a debitorului care nu și-a executat obligația.
În speță, instanța de fond, făcând aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale, a stabilit în mod legal că prejudiciul încercat de reclamanți și intervenienți îl reprezintă sumele de care au fost lipsiți aceștia prin aplicarea tratamentului discriminatoriu sume în valoare reactualizată - pentru a acoperi prejudiciul efectiv.
Critica privind neanalizarea de către instanța de fond a apărărilor formulate de Ministerul Justiției este de asemenea nefondată. Analizând pricina prin prisma dispozițiilor OG nr. 137/2000, instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra apărărilor de fond expuse de pârât.
Pentru aceste aspecte,în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.161 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 19 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier
28.05.2008
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
