Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.331
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.63 pronunțată la 8 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-, -.1,.4,.13, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat în substituirea domnului avocat din Baroul Prahova, pentru intimata-reclamantă, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.58/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare și un set de acte, în copii, respectiv: adresa nr.11228/23.04.2002 a SC ""SA, sentința civilă nr.806/13.04.2007 pronunțată de Tribunalul C S, decizia civilă nr.581 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, intimatul solicitând la fond judecarea cauzei în lipsă.
Curtea comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării și actele depuse de intimata-reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA învederează că nu poate pune concluzii în fața Curții de APEL PLOIEȘTI întrucât este avocat stagiar și depune la dosar note de ședință și adresele, în copii, nr.6576/12.11.2007 a SC "" SA, care poartă numărul de intrare nr.2919/12.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic și nr.6942/28.11.2007 a SC ""SA, care poartă numărul de intrare nr.3081/28.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic, despre care susține că sunt acte noi. Actele depuse le comunică și intimatei-reclamante.
Avocat, pentru intimata-reclamantă declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă, avocat solicită în principal să se constate nulitatea recursului, întrucât din conținutul acestuia nu rezultă numărul sentinței atacate, astfel cum prevăd dispozițiile nr.3021Cod procedură civilă.
La solicitarea Curții, avocat pentru recurenta-pârâtă arată că sentința atacată este nr.63 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pe fond, avocat, pentru intimata-reclamantă. solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate, termenul de prescripție fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Susținerea recurentei-pârâtă, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât din înscrierile efectuate în carnetul de muncă pentru anii 2004 - 2006, printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale - Paști și C -, cuantificare la salariul de bază mediu pe, iar recurenta nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Consideră că nu se justifică deducerea din drepturile datorate reclamantei a sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru că potrivit art.269 din Codul muncii acestei sume reprezintă despăgubiri, iar în conformitate cu art.42 lit.b din Codul fiscal nu sunt venituri impozabile, despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la adresele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, apreciază că aceste înscrisuri nu sunt valide, fiind acte unilaterale, nu sunt semnate de director, astfel cum prevăd dispozițiile art.1432din Legea nr.31/1990, nereprezentând voința comună a părților, ba mai mult au fost întocmite în timpul soluționării cauzei, nefiind ratificat nici de sindicat și nici de patronat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la pârâta la plata sumei de 6163,52 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate la care se adaugă indicele de inflație aferent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că fost salariata SC SA punctul de lucru în perioada 1979 - 21.10.2006.
S-a mai susținut de către reclamantă că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin 3, beneficia,pe lângă salariul de bază pentru munca prestată,de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și,deși contractul
colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005 - 2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de și de Paște care se ridică la suma totală de 6163,52 lei.
La data de 09.11.2007 reclamanta a formulat o precizare la acțiune prin care a înțeles să-și mărească câtimea obiectului cererii de chemare în judecată de la 6163,52 lei la valoarea totală de 6370,69 lei, reprezentând: 5.630 lei - drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2006 și 740,6 lei - daune rezultate din actualizarea sumei de 5630 lei în funcție de rate inflației pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2007.
În dovedirea acțiunii reclamanta solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece, potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 fiind emisă nota privind precizarea situației primelor de Paști și prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În concluziile orale formulate la termenul din 14 decembrie 2007, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 63 din 8 ianuarie 2008 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă, admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu SC SA, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 6370 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște 2005 - 2006 și C pentru anii 2004 - 2005, actualizate în raport de indicele de inflație, obligând pârâtă să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, tribunalul a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că acțiunea este întemeiată deoarece, după cum rezultă din rezoluția de primire, cererea fost înregistrată la data de 25.10. 2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu- plata drepturilor salariale, motiv pentru care în baza art. 137 Cod proc.civilă fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanta fost încadrată, la societatea pârâtă Sucursala în perioada 1979 - 21.10.2006, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare potrivit disp. art. 65 Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA urmează a beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale în cuantum de 1 salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004 - 2005 -2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005 - 2006 tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de Muncă și în cuprinsul anilor 2004 - 2005 - 2006 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate în cauză s- reținut, de asemenea, că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2004 - 2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 6370 lei net, reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și Paște.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a fost salariată la "" SA, la sucursala, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 21.10.2006.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 Ron, înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 25.10.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.63/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul sumei acordate de la 6370,60 lei la 3623, sumă ce se va actualiza, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.63 din data de 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, -.1,.4,.13, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință, în sensul că reduce suma acordată de la 6370,60 lei la 3623 lei, sumă ce se va actualiza.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
tehnored. 3 ex./25.03.2008
/
dosar fond nr- Trib.
jud.fond
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
18 aprilie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.331 din data de 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 10 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
