Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.330
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.62 pronunțată la 8 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.217, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat în substituirea domnului avocat din Baroul Prahova, pentru intimata-reclamantă, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.67/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare și un set de acte, în copii, respectiv: adresa nr.11228/23.04.2002 a SC ""SA, decizia civilă nr.581 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,precum și împuternicirea avocațială nr.67/2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova, intimata solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării și actele depuse de intimata-reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA învederează că nu poate pune concluzii în fața Curții de APEL PLOIEȘTI întrucât este avocat stagiar și depune la dosar note de ședință și adresele, în copii, nr.6576/12.11.2007 a SC "" SA, care poartă numărul de intrare nr.2919/12.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic și nr.6942/28.11.2007 a SC ""SA, care poartă numărul de intrare nr.3081/28.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic, despre care susține că sunt acte noi. Actele depuse le comunică și intimatei-reclamante.
Avocat, pentru intimata-reclamantă declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate, termenul de prescripție fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Susținerea recurentei-pârâtă, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât din înscrierile efectuate în carnetul de muncă pentru anii 2004 - 2006, printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale - Paști și C -, cuantificare la salariul de bază mediu pe, iar recurenta nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Consideră că nu se justifică deducerea din drepturile datorate reclamantei a sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru că potrivit art.269 din Codul muncii acestei sume reprezintă despăgubiri, iar în conformitate cu art.42 lit.b din Codul fiscal nu sunt venituri impozabile, despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la adresele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, apreciază că aceste înscrisuri nu sunt valide, fiind acte unilaterale, nu sunt semnate de director, astfel cum prevăd dispozițiile art.1432din Legea nr.31/1990, nereprezentând voința comună a părților, ba mai mult au fost întocmite în timpul soluționării cauzei, nefiind ratificat nici de sindicat și nici de patronat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata sumei totale de 6163,52 lei la valoarea actualizată în raport de inflație, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru anii 2004 - 2006, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și suma de 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că în perioada 1977 - 04.05.2006 a fost salariatul societății pârâte la punctul de lucru Sucursala din cadrul pârâtei, raporturile de muncă încetând la data de mai sus urmare disponibilizării efectuate din toamna anului 2005, iar potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004-2006 trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare reprezentând câte un salariu mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care în perioada solicitată nu i-au fost acordate.
Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a majorat câtimea pretențiilor la valoarea totală de 6370,60 lei, ce reprezintă actualizarea sumei de 5630 lei în funcție de rata inflației.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani solicitate prin acțiune au caracter premial fiind negociate și stipulate în anul 2002, suplimentările salariale respective fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
S-a invocat totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 62 din 08 ianuarie 2008, respins această excepție, a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6370,60 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004,2005, și Paști pentru anii 2005,2006 actualizate în raport de indicele de inflație. A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 mlei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticând sentința pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă, iar pe fond este neîntemeiată și în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării sumelor acordate, invocându-se adresa emanată de la societatea intimată și practica Curții de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanta necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantei este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită deoarece susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, nu a fost dovedită în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, iar în contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 nu s-a menționat în mod expres că suplimentările vizate de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă privind primele de Paște și C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004, 2005,2006 și respectiv primă Paște 2005, 2006, 2007 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În raport de considerentele expuse și disp.art. 304 și 312 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în parte și reducerea sumei acordate intimatului-reclamant de la 6370,60 lei la 3623 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.62 pronunțată la 8 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.217, județul
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că reduce suma de la 6370,60 lei la 3623 lei, sumă ce se va actualiza.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./27.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
