Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 341
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V - în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.7 din 9.01.2009 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind, I - -, I, -, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prin termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care i s-a admis cererile de abținere formulate de către judecătorii - și. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare ci privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 844/45/01.10.2008, reclamanții:, I - -, I, și - au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești, inclusiv dobânda legală calculată pentru aceste sume la data plății efective, reprezentând sporul de 25% calculat la salariul de bază pentru asigurarea permanenței în materie penală, inclusiv peste programul de lucru sau în timpul nopții, ori sâmbăta, duminica și în zilele de legală, pentru perioada septembrie 2000- la zi și în continuare, până la încetarea stării de discriminare; s-a mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
S-a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt judecători și personal auxiliar de specialitate la udecătoria Huși, efectuând serviciul de permanență în materie penală (privind măsurile preventive, autorizarea efectuării de percheziții domiciliare sau a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice etc.), fiind discriminați de pârâți în comparație cu toți ceilalți salariați ai statului (funcționari publici sau contractuali), inclusiv în raport cu magistrații militari și cu personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor.
În acest sens, reclamanții au susținut că polițiștilor, funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciarelor, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, magistraților militari, persoanelor încadrate în funcții diplomatice sau consulare, precum și înalților funcționari publici din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, personalului contractual din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate, pentru munca suplimentară - prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, în timpul nopții sau în zilele de legală - statul le-a acordat sporuri salariale, fie sub forma unui spor lunar de 25% calculat la salariul de bază, fie ca sporuri de 75% și, respectiv 100% din salariul de bază, pentru orele prestate peste programul de lucru sau în timpul nopții, ori sâmbăta, duminica și în zilele de legală.
Astfel, în art.2 coroborat cu art.11 din nr.OG38/2003 s-a prevăzut că polițiștii beneficiază de un spor de misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și din gradații. Acest spor acordat polițiștilor se referă la specificul activității acestora, ei putând fi chemați în orice moment pentru realizarea unor sarcini, chiar după epuizarea celor 8 ore zilnice de muncă, atât ziua, cât și noaptea. În acest context se apreciază de către legiuitor că ei sunt tot timpul în program de muncă și nu pot refuza îndeplinirea sarcinilor de serviciu ivite sau continuate după epuizarea celor 8 ore de muncă zilnice prevăzute în Constituție.
Pentru aceleași considerente, prin art.11 din nr.OG64/2006, a fost acordat și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din indemnizația de conducere, din salariul de merit și din gradații. Conform art.57 din aceeași ordonanță, pentru sporul de misiune permanentă prevăzut la art.11, beneficiază și funcționarii publici cu statut special din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Potrivit dispozițiilor de la pct.1 alin.(2) lit. b) din Anexa 7 la Legea nr.138/1999 și magistrații și personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorității judecătorești beneficiază și ei de indemnizația de 25% prevăzută la art.13 din lege.
Ca atare, reclamanții au considerat că sunt singurii salariați ai statului cărora, începând cu anul 2000, nu le-a mai fost recunoscut dreptul de a primi sporuri salariale pentru munca prestată peste cele 8 ore de program zilnic, în timpul nopții, sâmbăta, duminica și în zilele de legală.
În drept, au invocat dispozițiile art.1 alin.1 și 2 lit. e din OG137/2000, art.1 din Protocolul 12 la CEDO, art.41 alin.1, 3, art.25 și 53 din Constituția României revizuită, art.5 din Codul muncii, art.2 și 11 din OG 38/2003, art.11 și 57 din OG 64/2006, art.13, 18 și Anexa 7 pct. 11 lit b din Legea 138/1999.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri privind efectuarea serviciului de permanență începând cu luna ianuarie 2007.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a comunicat instanței un punct de vedere asupra cauzei.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în speță este vorba despre o problemă de legiferare și că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, arătând că principiul legalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Pârâtul a invocat și deciziile nr.818-820/3.07.2008 ale Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului sau ordonatorului principal de credite care, în cauză, este Ministerul Justiției.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2000- 30.09.2005.
Pârâta Curtea de APEL IAȘIa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite. A mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani solicitate de reclamanți.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.7/09.01.2009, Curtea de APEL IAȘIa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților, I -, I, -, pentru perioada septembrie 2000-septembrie 2005 și a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanți pentru perioada 01.10.2005-09.01.2009.
Prin aceeași hotărâre s-a disjuns judecata capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și s-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Huși.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL IAȘI este nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a reținut că aceasta este nefondată, având în vedere prevederile nr.HG83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. S- mai reținut că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
S-a reținut ca fiind nefondată și excepția lipsei calității procesuale a Curții de APEL IAȘI, având în vedere calitatea de ordonator secundar de credite a pârâtei.
Referitor la excepția prescripției invocată din oficiu și de către pârâta Curtea de APEL IAȘI, prima instanță a reținut că este întemeiată pentru perioada septembrie 2000 - septembrie 2005.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin acțiunea introductivă, invocând aplicarea discriminatorie a unor dispoziții legale, reclamanții au solicitat plata despăgubirilor reprezentând spor de dispozitiv pentru asigurarea serviciului de permanență în materie penală.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 și ale art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, s-a constatat că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, iar în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ca atare, în raport de data introducerii acțiunii, 01.10.2008, drepturile solicitate pentru perioada septembrie 2000 - septembrie 2005 sunt prescrise extinctiv.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Într-adevăr, prin OG38/2003 (art.2, 11) și OG64/2006 (art.11) s-a recunoscut polițiștilor (funcționari publici cu statut special din unitățile aflate sub incidența Legii 360/2002) și funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar dreptul la unspor de misiune permanentăde 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, salariul de merit și indemnizația de conducere.
Prin Legea 138/1999 (art.13) s-a prevăzut dreptul cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili la oindemnizație de dispozitivlunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art.11 alin.2 lit. b, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorității judecătorești, beneficiază de sporuri și alte drepturi care se acordă personalului militar, mai puțin cele care au corespondent în legislația aplicabilă organelor autorității judecătorești.
Rezultă din dispozițiile enunțate că acest spor de dispozitiv/de misiune permanentă se acordă în considerarea specificului activității, respectiv desfășurării activității într-un dispozitiv de natură militară, în care există anumite reguli specifice (de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare etc.).
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv/de misiune permanentă arată că ea nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, cum este o instanță de judecată, ci are în vedere structurile bazate pe o organizare de tip militar.
Cât privește magistrații militari, ei primesc această indemnizație în considerarea calității de militar activ și obligațiilor specifice conferite de această calitate.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului referitoare la discriminare, cât și Curtea Constituțională (de exemplu decizia 106/2006) au stabilit că egalitatea între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Principiul egalității în fața legii prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție și al nediscriminării prevăzut de art.5 alin.1 din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite, justificate obiectiv.
Curtea Constituțională a mai stabilit că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
În speță, s-a reținut că nu există elementul de comparabilitate cerut pentru reținerea discriminării. Dimpotrivă, din reglementările legale invocate de reclamanți rezultă că sporul de 25% este acordat unor categorii profesionale distincte, cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
Potrivit dispozițiilor art. 298 din Codul muncii (modificat prin OUG55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art. 165 Cod procedură civilă, s-a disjuns capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și s-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Huși.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare drepturilor salariale, recurentul arată că, pe de o parte, instanțele nu au competență de a legifera și pe de altă parte, obligația de a depune diligențe în vederea realizării proiectului de buget îi revenea Ministerului Justiției în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2002.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 6,9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima instanță respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză. Astfel, potrivit disp.art.49 din Legea nr.500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Se mai reține că recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 punctele 6 Cod procedură civilă, fără a indica însă în ce constă plus petita sau extra petita, iar Curtea reține că, în speță, prima instanță, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest minister, s-a pronunțat doar în limitele cadrului procesual stabilit în termenele procesuale de către părți.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 codul d e procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.7/09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex./04.05.2009;
Jud.fond: Curtea de APEL IAȘI: - -;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
