Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.950/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3470/
Ședința publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-pârât Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă împotriva sentinței civile nr.7723 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Ministerul Apărării - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-pârât Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, intimata-reclamantă personal și asistată de apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 14 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență nr.- din data de 28.04.2009 și intimații-pârâți Ministerul Apărării prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 18 dosar recurs și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin consilier juridic d-nul G cu delegație atașată la fila 17 dosar recurs, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 08.05.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în patru exemplare, act procedural necomunicat părții recurente, respectiv părților intimate.
Curtea procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-reclamantă către recurentul-pârât Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă prin avocat precum și intimaților-pârâți Ministerul Apărării și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin reprezentanți.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-pârât Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu consecința întoarcerii executării prin restabilirea situației anterioare, pentru următoarele considerente:
În esență, prin sentința civilă recurata instanța de fond dă o altă interpretare dispozițiilor art.26 din Nr.HG281/1993 privind drepturile salariale acordate unităților din sistemul bugetar, în sensul că aceste dispoziții se fac în limita bugetului, susținând în hotărâre că legiuitorul nu dă dreptul angajatorului unitate bugetară să reducă drepturile salariale care au fost negociate cu salariatul sau care au fost stabilite prin acte normative, în funcție de alocațiile bugetare, întrucât s-ar încălca principiile fundamentale prevăzute de Codul muncii.
Pe de altă parte, pe lângă Hotărârea de Guvern nr.281/1993, în vederea stabilirii drepturilor salariale, mai există alte trei acte normative, respectiv nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, nr.OUG123/2003 privind creșterile salariale și nr.OUG115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care stabilesc faptul că aceste drepturi salariale se acordă în limita fondurilor alocate cu această destinație în bugetul centrului medical.
În ce privește drepturile acestor reclamanți, s-a recunoscut faptul că au fost diminuate doar în anul 2006, în ceilalți ani drepturile fiind achitate integral, datorită lipsei fondurilor care nu au permis acordarea în integralitate.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că veniturile obținute de la Casa sunt variabile, în funcție de serviciile medicale efectiv prestate într-o lună, ceea ce conduce la acordarea integrală sau parțială, după caz, a drepturilor salariale cuvenite. Deci, a acorda mai mult decât permit fondurile lunare realizate ar fi nelegal deoarece s-ar plăti sume de bani fără acoperire.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în scris, recurenta-pârâtă prin avocat concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă de către recurentul-pârât în sensul că nu s-au interpretat corect dispozițiile art. 26 din nr.HG218/1993 întrucât, potrivit actului normativ invocat unitatea bugetară trebuia să se încadreze în limitele alocațiilor bugetare, intimata-reclamantă prin avocat arată că, in opinia sa, instanța de fond a evaluat situația în mod corect, apreciind că raportul de muncă își are izvorul în contractul individual de muncă semnat între angajat și angajator, iar indemnizația prevăzută pentru munca prestată nu se poate diminua decât în situația în care s-ar modifica contractul de muncă sub acest aspect, print-un act adițional.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile Codului muncii, potrivit cărora angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantei drepturile salariale ce decurg din contractul individual de muncă. Astfel, în opinia intimatei-reclamante, în situația în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a-și îndeplini îndatoririle ar fi trebuit să recurgă la dispozițiile Legii nr.53/2003.
Cu privire la cele de-al doilea motiv de recurs, privind reintegrarea în postul deținut anterior și acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât în speță nu s-a pus niciodată problema reintegrării în postul deținut anterior și nici restituirea drepturilor aferente acestei reintegrări, reclamanta neavând un capăt de cerere cu privire la acest aspect.
Față de aceste considerente, intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. În ceea ce privește contractele de furnizare a servicii medicale pe care le-a încheiat cu instituția recurentă, precizează faptul că sunt mai multe contracte, pe mai multe specialități medicale, conform serviciilor prestate.
În consecință, solicită menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond, în sprijinul acesteia arată că înțelege să depună la dosar Decizia nr.41 din 22.09.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la calitatea procesuală pasivă a caselor de asigurări de sănătate, în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale, publicată în nr.313/2009.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării prin consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului de față și, în consecință, să mențină soluția instanței de fond în ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Apărării.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14082/3/LM/2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B, Ministerul Apărării și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente perioadei 31.03.2004-31.03.2007, precum și a despăgubirilor corespunzătoare prejudiciului pentru neexecutarea la timp a obligațiilor contractuale de plată a salariului, obligarea pârâților la plata celui de-al 13-lea salariu pentru anii 2001-2006 și a sumei de 100.000 Ron reprezentând daune morale.
Prin sentința civilă nr.7723/10.12.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B, a obligat pârâtul la plata sumei de 2.805 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale aferente perioadei februarie 2006 - februarie 2007, diferențe premiu anual pentru anul 2005, premii anuale pentru anii 2006 și 2007, precum și plata dobânzii legale aferente sumelor cu acest titlu, calculate de la data scadenței până la data plății; a respins cererea de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru perioada aprilie 2004-ianuarie 2006 și pentru luna martie 2007, cu titlu de premiu anual pentru anul 2004 și cu titlu de daune morale ca neîntemeiate; a respins cererea în pretenții cu titlu de premii anuale pentru perioada 2001-2003, ca fiind prescris dreptul la acțiune; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Apărării și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, precum și cu, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de legitimare procesuală; a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta este salariata Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B din 18.07.1985, desfășurându-și activitatea în calitate de soră medicală în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.1130/18.07.1985.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că drepturile salariale de bază ale reclamantei au fost diminuate începând cu luna februarie 2006, că în perioada 31.03.2004-31.03.2007 sporul de încordare psihică a fost modificat începând cu luna octombrie 2004 prin diminuare de la 15% la un procent între 6-13% în baza unor decizii interne, că cel de-al 13-lea salariu a fost plătit integral pentru anul 2004 și în tranșe pentru anul 2005, iar cel de-al 13-lea salariu pentru anii 2006 și 2007 au fost calculate de expert.
Tribunalul a concluzionat că pretențiile formulate de reclamantă sunt întemeiate în parte, față de dispozițiile art.8 lit.b și art.14 din HG nr.281/1993, art.20 din OUG nr.115/2004, art.26 din HG nr.281/1993.
Cererea având ca obiect plata daunelor morale a fost găsită neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu moral ca urmare a neplății integrale a drepturilor salariale, martorul audiat având o poziție subiectivă, întrucât se află în litigiu cu pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 21.01.2009 pârâtul Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.02.2009, sub nr-.
Se solicită admiterea recursului în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.3041Cod pr.civilă, cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și întoarcerea executării pentru restabilirea situației anterioare.
Susține recurentul-pârât că raționamentul judiciar al tribunalului întemeiat pe neaplicarea dispozițiile art. 26 din HG nr.281/1993 este viciat, deoarece este o instituție bugetară, care trebuie să se încadreze în limitele alocațiilor bugetare, conform textului citat. Ori, acest fapt nu se poate realiza decât prin diminuarea drepturilor salariale ale angajaților săi pentru cazul în care alocațiile bugetare sunt insuficiente. Se citează dispozițiile art.4 al.1 din OUG nr.24/2000, art.5 din OUG nr.123/2003 și art.34 din OUG nr.115/2004, pentru a se sublinia că drepturile salariale se stabilesc și se acordă în limita fondurilor alocate cu această destinație în bugetul centului medical. Dacă s-ar accepta opinia instanței potrivit căreia o unitate bugetară nu poate diminua drepturile salariale ale angajaților săi chiar dacă nu are venituri suficiente la capitolul bugetar "salarii", ceea ce presupune plata lor de la alt capitol bugetar, s-ar ajunge la deturnare de fonduri.
Mai precizează recurentul-pârât că sursele de finanțare pentru drepturile salariale acordate reclamantei sunt următoarele: salariul de bază și sporurile din venituri rezultate din plata de către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a serviciilor medicale efectiv prestate, în limitele stabilite în contractele anuale încheiate în acest scop; sporul de dispozitiv de 25% și norma de hrană din subvenții și transferuri de la bugetul de stat. Așadar, în funcție de serviciile medicale efectiv prestate într-o lună, venituri obținute sunt variabile, fapt ce duce la acordarea integrală sau parțială a drepturilor salariale cuvenite.
La data de 08.05.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate raportat la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pe motiv că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
În esență, recurentul susține că drepturile salariale ale intimatei-reclamante au fost modificate în sensul diminuării datorită faptului că unitatea bugetară era obligată a se încadra în limitele alocațiilor bugetare, la capitolul salarii.
Această chestiune care vizează sursele de finanțare ale angajatorului unitate bugetară sunt nerelevante însă față de aspectul dedus judecății de către salariată, respectiv diminuarea drepturilor sale salariale prin actul unilateral al angajatorului.
Conform art.10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în baza căruia salariatul se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator în schimbul unei remunerații denumită salariu. Contractul se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, obligația de încheiere a actului juridic revenind angajatorului.
Conform art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, în mod excepțional modificarea unilaterală a actului fiind posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de cod. Art.41 al.3 prevede că modificarea contractului se referă la oricare dintre elementele enumerate limitativ, la lit.e fiind menționat salariul.
Așadar, după data intrării în vigoare a Codului muncii, 1.03.2003, nici o modificare a contractului de muncă, a elementelor esențiale ale raportului de muncă, nu pot avea loc fără consimțământul celor două părți. Ori, angajatorul Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă Bar ecunoscut că a modificat unilateral elementul salarizare din contractul de muncă al reclamantei, motivat de faptul că resursele financiare pentru asigurarea salariului de bază și a sporurilor au fost insuficiente. Argumentația recurentului-pârât nu poate fi primită de instanță și nici nu constituie motiv temeinic pentru modificarea unilaterală a raportului de muncă cu salariatul. Câtă vreme salariatul nu și-a dat consimțământul la diminuarea drepturilor salariale sau la neplata unor drepturi suplimentare, angajatorul este culpabil de neplata acestor drepturi, fiind în mod corect obligat de tribunal la repararea prejudiciului cauzat reclamantei.
În această situație de fapt sunt nerelevante sursele de finanțare ale angajatorului pentru plata salariilor, veniturile proprii mai mari sau mai mici obținute de instituția bugetară. Angajatorul are obligația a lua toate măsurile care se impun pentru a asigura plata la timp și integral a remunerației cuvenite lucrătorilor. În plus, actele normative invocate de recurentul-pârât ca fiind neaplicate în cauză de tribunal, HG nr.281/1993, OUG nr. 123/2003 și OUG nr. 115/2004, nu sunt de natură a conduce la altă soluție pentru că au o forță juridică inferioară Codului muncii și, în plus, vizează aspecte legate de alcătuirea bugetului instituției, stabilind tocmai faptul că acesta trebuie dimensionat în așa fel încât să se asigure plata corespunzătoare a drepturilor salariale stabilite tot prin lege.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului care a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a legii.
În baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurentul-pârât, care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei dovedite cu chitanța nr.36/28.04.2009 eliberată de Cabinet de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă împotriva sentinței civile nr.7723 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimații-pârâți, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Ministerul Apărării.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./25.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
