Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3844/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.7856/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 3844/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentaCurtea de Conturi a Românieiîmpotriva sentinței civile nr.676/F din data de 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1338/2008), în contradictoriu cu intimații, G, și, în calitate de moștenitoare a defunctuluiși intimatul chemat în garanțieMinisterul Finanțelor Publice,având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.05.2009 și apoi la data de 27.05.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.676F din data de 04.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta și a respins cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României; a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamații, în calitate de moștenitoare ale defunctului, G, împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României; a obligat pârâta către reclamați la plata drepturilor salariale reprezentând diferențe dintre indemnizațiile cuvenite prin corectarea valorii de referință sectorială și cele efectiv încasate pentru perioada iunie 2006- aprilie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plătii efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din conținutul cererii introductive rezultă că reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând diferențele de salariu (indemnizație și drepturi conexe, inclusiv diferența la premiile anuale pentru anii 2006 și 2007) calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, cuvenite pe perioada iunie 2006- aprilie 2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Economiei și Finanțelor, s-a reținut că, între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există un raport de muncă care să izvorască dintr-un contract de muncă, aceștia fiind salariați ai Curții de Conturi a României.
Curtea de Conturi a României este ordonator principal de credite iar Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate asigura unui alt ordonator de credite, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt salariați a Curții de Conturi a României iar actele normative în baza cărora sunt stabilite drepturile salariale ale acestora sunt nr.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr. 711/2001, nr.OG 27/2007, Legea nr.219/2007, Legea nr. 233/2006 și nr.OG 14/2008.
Potrivit art. 2 din nr.OG 27/2007: "Controlorii financiari au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită în raport cu nivelul din structura centrală sau teritorială și funcția deținută, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1,2 și 3.
În anul 2007, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile de
controlor financiar se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5%, începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2%, începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11%, începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
de multiplicare majorați pentru anul 2007 în conformitate cu prevederile alin. 2 sunt prevăzuți în anexele nr.1, 2 și 3.
Potrivit art. 2 din nr.OG 14/2008: " Controlorii financiari au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită în raport cu nivelul din structura centrală sau teritorială și cu funcția deținută, pe baza valorii de referință sectoriale și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1, 2 și 3.
În anul 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de controlor financiar se majorează în două etape, după cum urmează: cu 2%, începând cu data de 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008; cu 2,2%, începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008;
Valoarea de referință sectorială majorată în conformitate cu prevederile alin. 2 este prevăzută în anexele nr. 1, 2 și 3.
Astfel, așa cum reiese din prevederile nr.OUG 160/2000, nr.OG 27/2007 și nr.OG 14/2008, controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi se remunerează cu indemnizația lunară, conform anexelor din aceste ordonanțe, iar valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare care sunt prevăzuți în aceste anexe constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Văzând prevederile art. 2 alin 1 din nr.OUG 160/2000, art. 2 din nr.OG 27/2007, precum și pe acelea ale art. 2 din nr.OG 14 /2008, prevederi care nu au fost abrogate prin nici un alt act normativ, fiind in vigoare și în prezent, prima instanță a apreciat că majorările pretinse se impunea să fie acordate și controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României, din moment ce legea dispune corectarea periodic a valorii de referință sectorială în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință pentru funcțiile de demnitate publică.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plații efective, instanța de fond a constatat că, în speță, ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de reclamanți ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de reclamanți este datorat devalorizării monetare survenite intre data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plătii efective, astfel încât măsura reparatorie adecvată este actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume, la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
În mod greșit instanța a respins cererea pârâtei de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe considerentul că nu există un raport obligațional între acesta și Curtea de Conturi a României. Deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, acesta are atribuții, potrivit art. 19 lit. b) al Legii nr.500/2002, în sensul "de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficientă a resurselor financiare".
Art. 4 alin. 2 din Legea nr.500/2002 prevede faptul că "sumele aprobate la partea de cheltuieli prin bugetele stabilite la art. 1 alin. 2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite", iar potrivit alin. 3 " angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate".
În conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.500/2002 "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice", iar potrivit art.35 "Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an".
Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare, perioada menționată și viitor potrivit valorii de referință sectorială prevăzută de lege.
Cu privire la stabilirea și acordarea drepturilor salariale ale controlorilor financiari, recurenta a susținut că reclamanții controlorii financiari din structura centrală și teritorială a Curții de Conturi a României nu au beneficiat de creșterea salarială acordată pentru anul 2005 personalului din sectorul bugetar, deoarece nu a existat un act normativ care să prevadă în mod expres acordarea creșterilor salariale pentru aceștia.
Actul normativ cadru în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi este G nr. 160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de conturi, aprobată prin Legea nr.711 din 3 decembrie 2001.
Așadar, reclamanții beneficiază de lege specială de salarizare.
Creșterea salarială reprezintă corectarea drepturilor salariale în raport cu evoluția indicilor de creștere la bunurile de consum, având drept scop compensarea pierderilor cauzate de inflație.
Pentru anii 2002-2004 reclamanții au beneficiat de creșterile salariale prin actele normative care precizau expres fiecare categorie de personal din sectorul bugetar căreia i se acorda creșterea salarială și procentul cuvenit (OUG nr. 187/2001, nr.OUG 186/2002 și nr.OUG 123/2003).
În anul 2005 nu a fost aprobat un act normativ care să menționeze expres creșteri salariale pentru controlorii financiar, motiv pentru care nici în prezent nu pot fi acordate creșterile salariale solicitate.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.1 din G nr. 160/2000 "valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică".
Este adevărat că nr.OUG 160/2000 stabilește în art.3 faptul că reclamanții sunt asimilați funcțiilor de demnitate publică alese și numite, deși nu fac parte din această categorie, însă creșterile salariale sunt acordate prin act normativ special în fiecare an, act normativ care precizează limitativ categoriile de salariați cărora li se aplică.
Astfel se explică faptul că reclamanții au beneficiat în anii anteriori de creșteri salariale, iar pentru anul 2005, nefiind adoptat un act normativ în acest sens, subscrisa nu are temei legal de acordare a sumelor solicitate de reclamanți.
Că așa stau lucrurile rezultă și din faptul că, la data de 09.06.2006, Parlamentul României a adoptat Legea nr.233/2006, prin care s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Conform art.2 alin.2 din actul normativ mai sus amintit, în anul 2006, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexă se majorează cu 4%, începând cu luna în care intră în vigoare prezenta lege (iunie 2006), și cu 5% începând cu luna septembrie, față de nivelul din luna august 2006.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, reiese că nu se putea, și nici în prezent nu se pot acorda retroactiv, pentru perioada solicitată, creșterile salariale solicitate și în consecință nu poate fi admis nici capătul nr.3 din acțiune.
Prin Sentința civilă pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- privind părțile din actuala cauză, instanța a decis obligarea pârâtei, Curtea de Conturi a României, la plata către reclamanți a diferențelor salariale, între indemnizația cuvenită conform OUG nr. 160/2000 și indemnizația efectiv încasată pentru perioada ianuarie 2005 - mai 2006, actualizate cu indicele de inflație, respectiv recalcularea și plata premiului anual în aceleași condiții.
Așa cum se poate observa drepturile câștigate privesc strict perioada ianuarie 2005 - mai 2006, fără ca instanța să stabilească măsuri cu privire la drepturile salariale viitoare.
Hotărârea instanței a fost pusă în aplicare de către Curtea de Conturi a României cu respectarea prevederilor legale în materie.
Cât privește teoria drepturilor câștigate de care se prevalează reclamanții, s-a arătat că nu se poate aplica în cazul de față, întrucât politica salarială în unitățile de finanțate de la bugetul de stat este un atribut al statului care pe baza unor parametrii financiari și de evaluare a activității stabilesc modalitatea de retribuire.
Prin întâmpinările depuse, intimații reclamanți și intimatul chemat în garanție au solicitat respingerea recursului,ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OUG 160/2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din același act normativ, "(1) Valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
(2) Cuantumul indemnizației lunare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexă. Rezultatul se rotunjește din o mie în o mie lei în favoarea persoanei respective."
În mod greșit instanța de fond a reținut că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.OUG 160/2000, art. 2 din nr.OG 27/2007 și art. 2 din nr.OG 14 /2008, prevederi care nu au fost abrogate prin nici un alt act normativ, fiind in vigoare și în prezent, majorările pretinse se impunea să fie acordate și controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României, din moment ce legea dispune corectarea periodic a valorii de referință sectorială în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință pentru funcțiile de demnitate publică.
Din interpretarea dispozițiilor celor două alineate ale textului legal anterior evocat, care nu pot fi privite decât în corelația lor firească, rezultă fără dubiu că atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare - care constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari - sunt prevăzute în anexă, valoarea acestora urmând a fi corectată periodic de legiuitor, se înțelege prin modificarea valorilor înscrise în aceeași anexă, în raport de criteriile prevăzute de lege, respectiv în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Prin urmare, nu se poate aprecia că sfera de aplicare a dispozițiilor legale privind salarizarea pentru funcțiile de demnitate publică a fost extinsă, prin nr.OUG 160/2000, și la controlorii financiari, care ar fi asimilați, sub aspectul salarizării, cu persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 233/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 508 din 13 iunie 2006, "în anul 2006, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexă se majorează cu 4%, începând cu luna în care intră în vigoare prezenta lege, și cu 5% începând cu luna septembrie, față de nivelul din luna august 2006."
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 27/2007 rivind p. creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României, "(1) Controlorii financiari au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită în raport cu nivelul din structura centrală sau teritorială și funcția deținută, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele nr. I, II și III.
(2) În anul 2007, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile de controlor financiar se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 5%, începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2%, începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11%, începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
(3) de multiplicare majorați pentru anul 2007 în conformitate cu prevederile alin. (2) sunt prevăzuți în anexele nr. I, II și III."
Și în anul 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de controlor financiar a fost majorată în două etape, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 14/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, text legal care dispune după cum urmează: "(1) Controlorii financiari au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită în raport cu nivelul din structura centrală sau teritorială și cu funcția deținută,pe baza valorii de referință sectoriale și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1, 2 și 3.
(2) În anul 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de controlor financiar se majorează în două etape, după cum urmează:
a) cu 2%, începând cu data de 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008;
b) cu 2,2%, începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008;
(3) Valoarea de referință sectorială majorată în conformitate cu prevederile alin. (2) este prevăzută în anexele nr. 1, 2 și 3."
Astfel, drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite, pe perioada în litigiu, prin legi speciale de salarizare, iar dispozițiile art. 2 din OUG nr. 160/2000 trebuie interpretate în sensul că, în privința intimaților reclamanți, creșterile salariale sunt acordate prin act normativ special în fiecare an, act normativ care precizează limitativ categoriile de salariați cărora li se aplică.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința civilă recurată în sensul că respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Față de această soluție, Curtea va menține dispozițiile sentinței privind cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), cerere care apare ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.676/F din data de 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1338/2008), în contradictoriu cu intimații, G, și, în calitate de moștenitoare a defunctuluiși intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored. /2 ex./25.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
