Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.388/CM

Ședința publică din data de 9 mai 2008

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon

JUDECĂTORI: Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase Costea Monica

- - -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 2046 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Nord,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, recursul a fost declarat la data de 29.02.2008, dovada de comunicare a sentinței civile nr.2046/16.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța (aflată la fila 83 dosar fond) a fost emisă la data de 14.02.2008, datiera aplicată de poștă este 21.01.2008, iar ștampila poștei 21.02.2008. Recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Analizând dovada de comunicare a hotărârii pronunțată de instanța de fond aflată la fila 83 (dosar fond), instanța constată că din eroare pe dovada de comunicare s-a aplicat datiera de 21.01.2008, iar ștampila poștei 21.02.2008, atâta timp cât dovada a fost emisă de instanță la 14.02.2008.

Față de această situație, instanța apreciază că recursul de față a fost declarat în termenul legal.

De asemenea, la data de 8 mai 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:

Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul a investit instanța în contradictoriu cu pârâta, solicitând obligarea societății pârâte la plata sumei de 2.380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și suma de 438.60 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor.

În motivarea acțiunii s-a susținut că pe lângă salariul de baza pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de societate.

Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societății prevede în art.168 alin.1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA.

Deși Contractul colectiv de Muncă prevedea aceste drepturi în favoarea salariaților, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale nici de Paște și nici de

Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare în sensul respingerii acțiunii susținând că, începând cu anul 2003 aceste suplimentări salariale, menționate în art.168 alin.1 din Contractul colectiv de munca, au fost incluse în salariul de bază.

Totodată, în subsidiar, pârâta a arătat că acțiunea trebuie respinsă ca prematură întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art.168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.

A fost invocată și prescripția dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul solicită acordarea unor drepturi ce sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1.lit.e Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr.2046/16.11.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și admițând în parte acțiunea a obligat societatea pârâta la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii și nu lit.e care, se referă la neexecutarea altor clauze ale Contractului colectiv de muncă.

Pe fond s-a reținut că în art. 168 alin.1din Contractul colectiv de munca sunt prevăzute drepturile salariaților A la suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de

În alineatul 2 al aceluiași articol s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat."Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2005 menține dispozițiile alin.1, aducând o singura modificare la alin.2 respectiv că pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Același text se regăsește și în Contractele colective pe anii 2006 și 2007.

Din reglementările incluse în Contractele colective reiese că voința părților a fost ca aceste suplimentări să fie achitate distinct de restul drepturilor salariale.

Nu se poate reține apărarea că din anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariile de baza întrucât părțile nu au consemnat acest aspect în Contractele colective pentru anii 2005,2006.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs SC SA criticând hotărârea atacată pentru următoarele considerente:

- Instanța nu a soluționat excepția prematurității formulării acțiunii atât timp cât nu a acordat cuvântul părților, iar în dispozitiv nu se regăsește modul de soluționare.

- In mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Potrivit art.283 alin.1 Codul Muncii cererile având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă. Spre deosebire de drepturile salariale ajutoarele de Paște și de C își găsesc izvorul obligației în capitolul V din CCM, fiind drepturi legate exclusiv de anumite evenimente și care nu sunt reținute în fișa individuală de negociere anexă la contractul individual de muncă.

- Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a apreciat ca pârâta datorează drepturile salariale suplimentare deși acestea au fost acordate și primite de către salariați, fiind incluse în salariul de bază.

Prin Decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritara a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.

In interpretarea art.168 alin.2 CCM trebuie să se ia în considerație și alineatul 1al aceluiași articol. In măsura în care alin. 2.al textului ar fi avut o aplicabilitate temporară nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în conținutul art.168 din CCM din anii ulteriori anului 2003.

Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate instanța apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

- La judecata cauzei în fond, societatea pârâtă și-a precizat, în conformitate cu dispozițiile art115-118 Cod procedură civilă, poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat, în subsidiar, respingerea cererii ca prematură motivat de faptul că dreptul reclamantului nu s-a născut întrucât sumele solicitate sunt acordate numai după ce sunt negociate și stabilite de cu.

La termenele de judecată ulterioare societatea pârâtă nu a mai susținut prematuritatea acțiunii astfel încât, din modul de formulare în cadrul întâmpinării "în subsidiar" în mod corect a fost calificată ca o apărare și înlăturată motivat prin considerentele hotărârii pronunțate.

Astfel s-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în CCM, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.

- Prin acțiunea dedusă judecații reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paște și de

Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul Muncii astfel: "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". In ceea ce privește modul de stabilire al salariului tot Codul Muncii prevede în art. 157alin.1.că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.

In speță, în Contractul colectiv de munca încheiat între SC SA și salariați s-a prevăzut în art. 168 alin.1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu.

Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentarilor acordate.

prescripția dreptului la acțiune Codul Muncii face o distincție clară a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art.283 alin.1.lit.c) stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar la lit.e) prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

Analizând dispozițiile art.283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de munca având ca obiect plata drepturilor salariale legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de munca deși, conform art.157 alin.1 salariile se pot stabili prin negocieri colective și deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.

De altfel, în decizia nr.342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin.2 Codul Muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art.283 alin.1 lit. c), fiind de 3 ani.

- Referitor la critica ce vizează fondul pretențiilor deduse judecății se reține că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art.168 din CCM.

Articolul menționat prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paște si de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-un salariu mediu pe SA.

În contractul colectiv pentru anul 2004 alineatul 2 arată că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale vor fi incluse în salariul de bază.

Dispozițiile art.168 alin.1 au fost menținute în aceeași forma și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2005, 2006 iar alineatul 2 vine și precizează că pentru anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al salariaților.

Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind rezultă fără echivoc intenția parților ca, numai pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând sa fie achitate distinct.

În mod corect a reținut instanța de fond că, interpretarea dată de Comisia paritară cu privire la dispozițiile art168 alin1,2 din Contractul colectiv de munca nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.31 Legea 130/1996, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.

Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea, apreciind ca neîntemeiate criticile recurentei pârâtei, în baza art.312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 2046 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Nord,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase Costea Monica

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond: /

Red.dec.Jud.- /2ex.

Tehnored.gref./26.05.2008

Președinte:Eleonora Spiridon
Judecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase Costea Monica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Constanta