Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3955/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3955
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C Energetic SA împotriva sentinței civile nr.969 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă, intimatul reclamant asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul recurentei pârâte depune înscrisuri ce sunt comunicate intimatului reclamant, iar reprezentantul intimatului reclamant depune întâmpinare scrisă ce este comunicată reprezentantului recurentei pârâte.
Reprezentanții părților arată că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor comunicate.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic, solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs invocate în scris.
Avocat, pentru intimatul reclamant, arată că înscrisurile depuse de reprezentantul recurentei pârâte nu pot fi avute în vedere, întrucât exced motivele de recurs. oral motivele invocate în întâmpinarea scrisă arătând că la art.123 din contractul colectiv de muncă este prevăzută acordarea primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, iar pârâta a recunoscut că nu au fost acordate. Pune concluzii de respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.969 din 12 februarie 2009 admis acțiunea în parte formulată de petentul impotriva intimatei SC Energetic SA.
A obligat intimata la plata către petent a primelor de vacanță in procent de 75 % din indemnizatia bruta de concediu de odihna pentru anul 2006, sumă actualizată până la data plății efective.
A respins cererea pentru anul 2005 ca fiind prescrisa.
A obligat intimata la plata catre petent a 50 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că etentul p. are calitatea de salariat in cadrul intimatei.Prin art.123 din CCM /2007 la nivel de ramura, s-a prevăzut că,salariatii vor primi o prima de vacanta de minim 75% din indemnizatia de concediu odihna.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada 2006-2007 facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
În perioada incepand cu data de 2006 si pana la data introducerii actiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța a constatat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății."
Instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Restrângerea ar fi posibilă pe o perioadă determinată de existența cazurilor prevăzute de art. 53 din Constituție, dar prin stipularea unor termene viitoare de incidență a suspendării s-a extrapolat o situație care, oricum nu se justifica, până la sfârșitul anului 2008.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă generatoare a unui drept, ce presupune o obligație corelativă cu executare printr-un singur act nu se mai circumscrie ideii de restrângere de drepturi, ci operează ca o veritabilă lipsire de drepturi abuzivă, subiectivă și arbitrară.
Examinând textele de lege prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare, se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la primă de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului.
În acest sens, în art. 18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Astfel, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz ca o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
Contractele individuale de muncă se încheie de regulă pe perioadă nedeterminată, nu se poate aprecia în mod anticipat durata raporturilor de muncă, natura acestora și în consecință natura și componența drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C Energetic SA criticând-o pentru nelegalitate, arătând că prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nu s-au stabilit clauze la nivel de unitate.
Prin urmare, neexistând o clauză expresă în contractele colective la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 referitoare la prima de vacanță pârâta nu poate fi obligata la ceea ce nu și-a asumat, în sens contrar s-ar încălca principiul libertății de voință care presupune o libertate a părților în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe langa indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel incat acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Apărarea unitații recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unitatilor ce desfasoara activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, iar înscrisurile depuse de reprezentantul recurentei pârâte (Regulament privind modul de desfășurare a negocierilor CCM pe anul 2005 și procesul verbal întocmit) nu au legătură cu motivele de recurs, limitate la motivele expuse anterior.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C Energetic SA împotriva sentinței civile nr.969 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
2ex/23.06.2009
Red.jud. -
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
