Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.410
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.1696 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți: G, domiciliat în P,-,.9,.D,.73, jud.P, domiciliată în P,-,.2..25, jud.P, G, domiciliat în,-, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în, sat Popești nr.334, jud.P, domiciliată în P,-,.5H,.4,.25, jud.P, domiciliat în P,-,.2..A,.15, jud.P, domiciliată în P,-,.44,.A,.25,jud.P, domiciliat în P,-,.25C,.B,.26,jud.P, domiciliat în P,-,.157A,.A,.12,jud.P, domiciliat în comuna, sat nr.87, jud.P, domiciliat în P,-,.2..37, jud.P, domiciliat în M,-,.23,.A,.15, jud.P, domiciliat în P,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți G, toți prin avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți, toți prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen, cât și faptul că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți, la aceasta fiind atașate în copie adresa nr.43343/17.12.2002 emisă de SNP SA B, decizia civilă nr.581/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță, copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă și concluzii scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimații-reclamanți G, avocat pentru intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimaților-reclamanți.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimaților-reclamanți, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimaților-reclamanți un salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta-pârâtă, având în vedere faptul că obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Mai arată că este susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia drepturile salariale suplimentare au fost introduse în salariul de bază lunar, întrucât aceasta nu a prezentat nicio decizie internă și nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
În ceea ce privește adresa depusă astăzi în instanță de avocatul recurentei-pârâte, arată că aceasta nu poartă semnătura directorului, poartă semnătura unei persoane ce nu avea calitatea de aos emna, a fost întocmită unilateral și nu este rezultatul negocierii directe dintre angajator și sindicat așa cum prevede contractul colectiv de muncă, astfel încât această adresă nu poate fi luată în considerare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
Depune și concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul în replică pentru recurenta-pârâtă, arată că în cadrul SNP SA, având în vedere caracterul de societate multinațională, fiecare detașament are atribuții de a emite acte care să reprezinte voința societății, fără a fi necesar ca aceste acte să fie semnate de directorul general.
În replică, avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că art.1432din Legea nr.31/1990 prevede că reprezentarea societății se face de directorul general sau trebuie să existe o delegație dată de acesta altei persoane pentru ca actul să aibă efecte juridice, iar în cauză nu s-a prezentat un astfel de act.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți G, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1696 din 27 decembrie 2007 Tribunalului Prahova, constată:
Reclamanții: G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunilor s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactulizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru o mai bună administrare a justiției, la termenul de judecată din data de 5 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa dispus conexarea dosarelor nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - urmând ca acestea să fie soluționate în continuare în cadrul dosarului nr-, constatând că și în aceste cauze se solicită de către salariați aceleași drepturi bănești rezultate din aceleași CCM.
Prin sentința civilă nr.1696 din 27 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunile conexe formulate de reclamanți, a obligat pârâta să plătească reclamanților G, suma de 9330 lei pentru fiecare actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007 și C pentru anii 2004,2005,2006; reclamanților, G, suma de 2380 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anul 2005 și C pentru anul 2004; reclamanților, suma de 3780 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anul 2005 și C pentru anii 2004, 2005; reclamanților, suma de 5630 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005, 2006 și C pentru anii 2004, 2005; a obligat pârâta să plătească reclamanților, câte 500 lei pentru fiecare, reclamantei suma de 250 lei, reclamanților, G, câte 200 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a arătat de către tribunal că, temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Astfel, față de aceste considerente, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, s-au reținut de către instanța de fond următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu, față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1, art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În fine, s-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp. art. 168 alin.1 din CCM și nu a achitat reclamanților suplimentările salariale cuvenite în raport de situația fiecăruia.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prev. art. 168 din CCM, caz în care instanța de fond era obligată să facă aplicarea în speță a prev. art. 283 alin. 1 lit.e Codul Muncii.
Pe fond, soluția este criticată în sensul că în mod greșit le-au fost acordate reclamanților sumele de bani care potrivit CCM pe anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariul de bază ale fiecărui salariat.
Că, este așa, rezultă din faptul că disp. art. 168 alin.2 ale CCM pe anul 2003 au fost preluate ad literam în CCM încheiate succesiv pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În același sens s-a pronunțat și Comisia formată din reprezentanții SC SA și care mai întâi au emis o informare în acest sens la 18.06.2007, iar la 31.08.2007 au încheiat o notă vizând situația primelor de Paști și de C prev. de art. 168 din CCM.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrările dosarului, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunilor, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiuni constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă, întrucât primele de C pe anul 2004-2006 și de Paște pe anul 2005-2007 au fost incluse în salariile de bază.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat, nefiind încheiate nici acte adiționale la contractele individuale de muncă în acest sens.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paști au fost efectiv acordate.
Împrejurarea că acțiunile reclamanților au fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunile au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și nu un salariu mediu brut pe SNP care în mod firesc include și sporurile, ori acestea nu au fost avute în vedere nici în CCM și nici în negocierile cu sindicatele.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la dosar, rezultă că salariul de bază mediu în luna martie 2004 fost de 790 RON, iar în noiembrie de 799 RON, pe anul 2005 în luna aprilie salariul mediu de bază a fost de 850 RON, iar în luna noiembrie de 927 lei, în anul 2006 în luna martie salariul mediu de bază a fost 1047 RON, iar în luna noiembrie 1160 RON și în anul 2007 în luna martie salariul mediu de bază a fost 1260 RON.
Față de aceste cuantumuri sumele datorate sunt următoarele:
- pentru reclamanți G, și suma de 6043 lei pentru fiecare, reprezentând prime de C 2004, 2005, 2006 și prime Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 sume ce vor fi reactualizate;
- pentru reclamanții, G și suma de 1649 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004 și Paști 2005, sume ce vor fi reactualizate;
- pentru reclamanții și la 2576 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004, 2005 și Paști 2005, sume ce va fi reactualizată;
- pentru reclamanții și la câte 3623 lei fiecare, reprezentând prime de pentru anii 2004, 2005 și Paști 2005, 2006, sume ce vor fi reactulizate;
În raport cu cele reținute mai sus în temeiul disp. art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va reduce sumele la care a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, astfel:
- pentru reclamanți G, și suma de 6043 lei pentru fiecare, reprezentând prime de C 2004, 2005, 2006 și prime Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 sume ce vor fi reactualizate;
- pentru reclamanții, G și suma de 1649 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004 și Paști 2005, sume ce vor fi reactualizate;
- pentru reclamanții și la 2576 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004, 2005 și Paști 2005, sume ce va fi reactualizată;
- pentru reclamanții și la câte 3623 lei fiecare, reprezentând prime de pentru anii 2004, 2005 și Paști 2005, 2006, sume ce vor fi reactulizate;
Se vor menține restul dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1696 din data de 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-,.9,.D,.73, jud.P, domiciliată în P,-,.2..25, jud.P, G, domiciliat în,-, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în, sat Popești nr.234, jud.P, domiciliată în P,-,.5H,.4,.25, jud.P, domiciliat în P,-,.2..A,.15, jud.P, domiciliată în P,-,.44,.A,.25,jud.P, domiciliat în P,-,.25C,.B,.26,jud.P, domiciliat în P,-,.157A,.A,.12, jud.P, domiciliat în comuna, sat nr.87, jud.P, domiciliat în P,-,.2..37, jud.P, domiciliat în M,-,.23,.A,.15, jud.P, domiciliat în P,-, jud.P, și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți, astfel:
- pentru G, și suma de 6043 lei fiecare, reprezentând prime de C pentru anii 2004, 2005, 2006 și prime de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi reactualizate;
- pentru, G și la câte 1649 lei fiecare, reprezentând prime de C 2004 și Paști 2005, sume ce vor fi reactualizate;
- pentru și la câte 2576 lei fiecare, reprezentând prime de C pentru anii 2004, 2005 și Paști 2005, sume ce va fi reactualizate;
- pentru și la câte 3623 lei fiecare, reprezentând prime de pentru anii 2004, 2005 și Paște 2005, 2006, sume ce vor fi reactulizate;
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red./
3 ex/07.04.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
PROCES - VERBAL
Încheiat astăzi, 26 iunie 2008
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.410 din 25 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.410 din 25 martie 2008 în dosarul nr- în sensul că reclamantul va fi trecut în dispozitiv împreună cu reclamanții G, urmând a primi de la recurenta-pârâtă aceeași sumă, respectiv 6043 lei.
Conform art.281 alin 3 Cod procedură civilă îndreptarea se va face pe ambele exemplare ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
