Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 411/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.411
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.40 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.96, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță, copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă și concluzii scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimatului-reclamant.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimatului-reclamant, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimatului-reclamant un salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca
temeinică și legală a sentinței recurate, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligata pârâta la plata sumei de 10013,52 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei SA în funcția de muncitor necalificat, având locul de muncă in cadrul Sucursalei.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar,era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004- 2007, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.11.2007 pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art. 168, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, în sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.l al art. 168 in anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus înscrisuri.
SC SA a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin. 1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamantă întemeindu-se pe dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 40 din 8 ianuarie 2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 10013,52 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și 2004 - 2006, actualizate conform indicelui de inflație.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul Munci, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin. 1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 susținând că acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.l lit.c din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 09.10.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004 și 2005 fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, astfel că, în baza art. 137 pr.civilă tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Examinând materialul probatoriu administrat in cauză, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SA, punctul de lucru Sucursala, fiind încadrat în funcția de muncitor necalificat, raporturile de muncă încetând la data de 01.08.2007.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.l au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, contractele colective de muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.l, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentarilor salariale de la alin.l fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art. 168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantei în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.l al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin. al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004 -2007 tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia Paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004,2005 și 2006 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 01.08.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât
acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 RON, înainte de Paștele 2006 de 1047 RON și înainte de Cul 2006 de 1160 RON,înainte de Paștele 2007-1260 lei. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatului-reclamant cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 09.10.2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.40/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul drepturilor salariale pe care reclamantul e îndreptățit a le primi de la pârâtă, de la 10013,52 lei la 6043 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la data plății efective și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, - - nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 40 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.96, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul drepturilor salariale pe care reclamantul e îndreptățit a le primi de la pârâtă, de la 10013,52 lei la 6043 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /3ex/18.04.2008
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
