Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 413/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6017/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.413/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Liceul Teoretic " " și Consiliul Local al Municipiului A, împotriva sentinței civile nr.1122 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiInspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, -, C, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiPrimăria Municipiului A - Instituția Primarului, Liceul Teoretic " " și Consiliul Local al Municipiuluiși intimațiiInspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, -, C, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.01.2010, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Curtea, având în vedere că recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului A, prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1122 din data de 10.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat, -, C, lonescu, în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic " ", Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A și, pe cale de consecință, s-au obligat pârâtele la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în baza Legii nr.220/2007, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr.220/2007, pentru perioada 1.01.2007 - 20.07.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru reclamanții sus numiți, precum și la plata către reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar Tas umei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, că este întemeiată, deoarece acesta nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscal cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor a drepturilor salariale ale personalului didactic de predare și conducere.
Pe fondul cauzei instanța de fond a arătat că prin OG nr.11/2007 s-a reglementat o creștere a salariilor personalului didactic pentru anul 2007, în 3 tranșe, începând cu 1.01.2007, OG 11/2007 fiind publicată în Monitorul Oficial în luna februarie 2007, iar prima tranșă de majorare fiind pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007.
S-a constatat că la 4.07.2007, OG 11/2007, a fost supusă aprobării, iar prin Legea nr.220/2007, ordonanța de urgență a fost aprobată cu unele modificări care vizau conținutul coeficienților de majorare cuprinse în anexele ordonanței respectiv anexa 1, 1.2, 2, 3, 4 și 5.
S-a luat act că s-a modificat anexa nr.2 pentru cadrele didactice cu grad didactic I și o vechime în învățământ de cel puțin 6 ani, pe tranșe de vechime.
S-a avut în vedere că Legea nr.220/2007 nu numai că nu a modificat etapele de creștere salariale, dar mai mult decât atât a stipulat încă o dată în conținutul său cele 3 etape prevăzute în ordonanța: 1.01.2007 - 31.03.2007; 1.04.2007 - 30.09.2007; 1.10.2007 - 31.12.2007, legea dispunând fără echivoc că aceste creșteri salariale sunt pe anul 2007.
S-a reținut că, Guvernul este abilitat de a emite ordonanțe, acestea având valoare de lege din momentul intrării lor în vigoare și s-a arătat că prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată ordonanța emisă, astfel că modificările aduse prin lege ordonanței, au intrat în vigoare din momentul emiterii ordonanței.
S-a precizat că, în cazul de față, nu este incidentă situația unei legi civile care retroactivează, ci în cazul unui act normativ cu o putere temporară, aprobat printr-o lege, Legea nr.220/2007 prevăzând creșteri salariale în 3 tranșe cu coeficienți de multiplicare conform anexelor pentru personal didactic salarizat în baza Legii nr.128/1997.
S-a ținut seama că, potrivit art.1 din Legea nr.220/2007 creșterile salariale sunt aplicabile personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii 128/1997 pentru anul 2007, etapele de aplicare ale legii rămânând neschimbate conform OG 11/2007, începând cu 1.01.2007 până la 31.03.2007 și apoi cu 1.04.2007, respectiv 30.09.2007.
S-a arătat că la apariția legii 220/2007, pârâtul angajator avea obligația de a aplica coeficientul prevăzut în anexa 2, în ce-i privește pe reclamanți începând cu 1.01.2007 și apoi pe viitor, potrivit anexei 2 legii 220/2007, coeficienții de multiplicare fiind modificat doar în ceea ce privește personalul didactic cu grad I și o vechime de cel puțin 6 ani pe tranșe de vechime.
S-a menționat că prin neaplicarea Legii nr.220/2007 reclamanții au fost prejudiciați de o creștere salarială rezultată prin aplicarea acestor coeficienți de multiplicare, motiv pentru care sub acest aspect acțiunea a fost întemeiată, pârâtul angajator fiind obligat să procedeze la încadrarea fiecărui reclamant în conformitate cu dispozițiile Legii nr.220/2007 la calculul și plata diferenței de salariu datorată pentru perioada 1.01. - 20.07.2007, sarcina plății revenind pârâților - care vor propune și corecțiile bugetare conform art.8 din HG 2192/2004.
S-a reținut că reclamanții au fost prejudiciați pentru neplata la data scadenței salariului a sumelor rezultate prin majorarea salariilor, conform Legii nr.220/2007, iar acest prejudiciu constă în devalorizarea monedei naționale cu indicele de inflație iar pentru repararea acestui prejudiciu conform art.998 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului A și Liceul Teoretic " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului A au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la obiectul litigiului - drepturi de natură salarială.
S-a arătat că nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu faptul că Primarul, respectiv Consiliul Local al Municipiului A este considerat de instanță ca ordonator principal de credite, motivație invocată de reclamanți neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
S-a susținut că numai instituția de învățământ în calitate de angajator are calitate procesuala pasivă și legitimare procesuală ca ordonator terțiar de credite.
Pe fondul cauzei, s-a menționat că majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicată în condițiile în care respectiva ordonanță a fost aplicată prin Legea 220/2007, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 17.06.2007.
S-a susținut că legea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu stipulează în mod expres că se aplica retroactiv, noile prevederi ale legii, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
S-a învederat că în conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, "unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri
alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Și că potrivit prevederile Legii 18/2009 a bugetului de stat, bugetul de stat constituie sursa principală de finanțare, statul prin Ministerul Finanțelor având în acest caz calitate procesuală.
S-a amintit că în baza art. 18 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin Consiliile Județene, respectiv, Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și trezoreriilor la care acestea sunt arondate, deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat fiind făcută de către ordonatorii principali de credite.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a susținut că acestea sunt nelegale, deoarece s-a folosit sintagma "prin reprezentantul sau legal", deși Sindicatul nu are calitate de parte procesuală în cauză și nu-și poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de sindicat.
S-a amintit că potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 53/2003, organizațiile sindicatelor au mandat legal pentru a promova acțiuni de chemare în judecată în interesul membrilor lor numai privind drepturile salariale. Prin urmare, aceste organizații nu pot reprezenta membrii pentru obținerea altor drepturi bănești cum ar fi cheltuielile de judecata ocazionate de proces.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu s-a făcut dovada că reclamanții au efectuat cheltuieli personale cu privire la plata avocatului sau alte cheltuieli.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurentul Liceul Teoretic " ", a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile nulității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, susținând că acțiunea nu este semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal, respectiv că în cauză nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T, tabelul completat de reclamanți nefiind actualizat.
A mai arătat recurentul că nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii, acțiunea nu este pornită de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structură de federație care, nu poate formula în accepțiunea art.28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă încheiate cu angajatorul unitatea școlară.
În opinia recurentului, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramura.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța fondului a reținut că noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se încorporează în actul de bază Ordonanța Guvernului României nr.11/2007 și, prin urmare se aplică de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă a actului normativ, în considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului personalului didactic cu gradul I la nivel național, județean și pe localități.
De la regula că Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței, sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifică sau completează ordonanță, cum este cazul în speță.
Prin urmare raportat la prevederile art.1 din Codul civil, care stipulează că legea civilă produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică și retroactiv, noile prevederi ale legii intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
În acest sens, sunt și prevederile Legii nr.24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifică si completează o Ordonanța Guvernului României, care prevede la art.101 alin.1 că "legile si ordonanțele emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile de Ia data publicării in Monitorul oficial al României", în același sens fiind și prevederile art.58 din Legea nr.24/2000, ce prevăd că "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor in vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
A mai arătat recurentul că interpretate gramatical, dispozițiile menționate prevăd că norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se referă la noile prevederi și nu, cum greșit, a înțeles reclamanta la data intrării în vigoare a ordonanței. Faptul că noile prevederi modificatoare sau completatoare se încorporează în actul de bază nu conduce la concluzia că intrarea lor în vigoare este retroactivă.
Recurentul a susținut că Legea 220/2007, anexa nr.2, referitoare la învățământul preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare transa de vechime in învățământ, înscriși in anexa nr.2 a Ordonanței 11/2007 asigurând o majorare suplimentara de 10%, iar faptul ca Legea 220/2007 nu modifică valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 ) inclusiv pentru perioadele de până la intrarea în vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactivă a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) în aplicarea art.48 din Legea 128/1997, rămâne constantă indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime și grade didactice se aplică. Pe de altă parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum s-a arătat, în același timp, modifică și completează anexa 2 ordonanței în privința coeficienților de multiplicare pe tranșă de vechime în învățământ și grade didactice, modificare și completare care nu retroactivează.
A mai arătat recurentul că s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților membrii de sindicat în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada prin actele de la dosarul cauzei ca au efectuat cheltuieli personale ocazionate de proces, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal, neavând calitatea de parte procesuală în cauză, nu-și poate recupera cheltuielile nici în mod direct, nici indirect prin intermediul reclamanților.
Intimații reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursurilor, ca nefondate, reiterând considerentele ce au stat ca temei al cererii de chemare în judecată și depunând la dosarul cauzei, în copie, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/17488/1154/2008, privind unificarea practicii judiciare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a recurentului pârât Consiliului local este nefondată, având în vedere prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, în conformitate cu care finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Consiliul local, la propunerea primarului, aprobă bugetul local, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, și repartizează fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și acest recurent, chiar dacă nu consiliul local are atribuția de a calcula salariile personalului didactic și nu există raporturi de muncă între membrii de sindicat și consiliul local.
În conformitate cu art. 16 din nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, act normativ prin care a fost abrogată nr.HG 538/2001, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse."
De asemenea, Consiliul local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ, conform dispozițiilor art. 28 lit. c) nr.HG 2192/2004, iar potrivit art. 30 din același act normativ, la stabilirea cuantumului fondurilor repartizate pe fiecare unitate de învățământ, consiliul local va avea în vedere și nivelul valorilor înscrise înproiectelede buget ale unităților de învățământ.
Ca atare, recurentul-pârât Consiliul local are obligația să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse în cauză, dată fiind atribuția sa de finanțator al unităților de învățământ preuniversitar.
Este nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului, întrucât acesta îndeplinește funcția de ordonator de credite, în conformitate cu prevederile art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 al.1 și 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Curtea nu poate primi nici susținerile recurentului pârât Liceul Pedagogic " " privind lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, întrucât, potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, având astfel dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
În speță, reclamanții au dovedit prin probele administrate că la data formulării cererii de chemare în judecată erau angajați ai Liceul Pedagogic " ", având calitatea de cadre didactice, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, respectiv un tabel semnat, care atestă calitatea lor de membri de sindicat, împuternicirea dată de către aceștia sindicatului de a îi reprezenta în conflictul de muncă, precum și adeverințe din care rezultă calitatea acestora de membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, a cărui calitatea de reprezentant rezultă din dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.54/2003.
De asemenea, Curtea nu poate reține critica recurentului Liceul Pedagogic " " privind nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât din actele dosarului rezultă că acțiunea dedusă judecății a fost semnată de către apărătorul ales al Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, care potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, avea dreptul de a redacta și semna acțiunea, precum și de aos usține în fața instanței.
Cu privire la aria de reprezentativitate a sindicatului, susținerile aceluiași recurent în sensul că o federație nu poate acționa decât pentru apărarea unor drepturi colective sunt lipsite de temei legal, atâta timp cât legea nu distinge asupra limitelor competențelor sindicatelor sau a mandatului de reprezentare conferit acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată cu modificări și completări Ordonanța Guvernului nr.11/2007, fiind majorați coeficienții de multiplicare pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, prevăzute în Anexa 2 la Ordonanța de Guvern nr.11/2007, respectiv profesor - grad didactic I și studii superioare; profesor - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; institutor I - grad didactic I și studii superioare; institutor II - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; învățător; educatoare/ educator; maistru-instructor cu grad didactic I și studii medii, prevăzute la pct. 1,2,3,4 și 5 din această anexă.
De vreme ce în cuprinsul Legii nr.220/2007 nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost majorați prin Legea nr. 220/2007 pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, se aplică de la data intrării în vigoare legii de aprobare, respectiv 20 iulie 2007.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că prin legea de aprobare a OG nr.11/2007 (Legea nr.220/2007) nu a fost modificat și conținutul dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de Guvern nr. 11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creșterile salariale pentru personalul din învățământ, având în vedere faptul că momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituția României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, prin sentința recurată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, în cauză fiind ignorate evident dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, care stipulează că legea dispune doar pentru viitor.
Ordonanța de Guvern nr. 11/2007 emisă în baza Legii de abilitare nr. 502/2006 a produs efecte juridice în forma în care a fost adoptată inițial, în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare și data modificării prin Legea de aprobare nr. 220/2007.
Ca atare, dispozițiile modificatoare privind noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, cuprinse în legea de aprobare a Ordonanței de Guvern nr. 11/2007 își produc efectele de la data intrării lor în vigoare - 20.07.2007, iar nu retroactiv, cu începere din 1.01.2007.
De amintit că prin decizia 1289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și decizia nr. 653 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării în vigoare -. Or, scopul articolului unic, pct. 2, Anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienții de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactice din învățământul preuniversitar".
Prin urmare, de vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, reclamanții sunt îndreptățiți la majorările salariale stabilite prin Legea nr.220/2007, începând cu data de intrării în vigoare a legii, respectiv 20.07.2007, iar nu 1.01.2007, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În condițiile în care nu se poate reține culpa procesuală a recurenților, Curtea apreciază ca fiind fondată și critica recurenților referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina acestora.
În privința înscrisului depus de către intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, reprezentând minuta încheiată cu prilejul întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, din data de 11 iunie 2008, Curtea reține că acesta nu are efecte obligatorii pentru instanțe, întrucât dezlegarea dată unor probleme de drept este obligatorie pentru acestea, doar în ipoteza reglementată de dispozițiile art.329 pr.civ. ceea ce nu este cazul speței de față.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea și vor fi menținute dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T, care nu a făcut obiectul recursurilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară
Admite recursurile declarate de recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Liceul Teoretic " " și Consiliul Local al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1122 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, -, C, și.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat, -, C, lonescu, în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic " ", Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:, Dact.: /2ex.
15.02.2010, Jud. fond:;
Cu opinie separată a d-nei judecător - -, în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.
Consider că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii apreciind, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare ce se aplică personalului didactic din învățământ cu gradul didactic I, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data la care se aplică și OG nr. 11/2007 pe care o aprobă, adică 01.01.2007, și nu de la data de 20.07.2007, cum s-a pus în aplicare de către angajator.
În acord cu această opinie, apreciez nefondate considerațiile recurenților asupra datei de la care se aplică coeficienții prevăzuți de Legea nr.220/2007, câtă vreme actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres data de aplicare a prevederilor acestuia, și anume 01.01.2007. În plus, Legea nr.220/2007 nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, iar nu să modifice această prevedere din ordonanță referitoare la momentul aplicabilității actului.
Astfel, se reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007) pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă chiar în cuprinsul Legii nr.220/2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, astfel că nu se justifică în nici un fel interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 poate fi aplicată numai pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, respectiv de la data de 20.07.2007.
În ceea ce privește retroactivitatea acestor dispoziții, sunt de menționat dispozițiile art. 1 din Codul civil potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Textul acestui prim articol al Codului civil, ca de altfel și forma lui constituționalizată (art. 15 din Constituție) conține două reguli fundamentale de drept intertemporal: prima impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic scapă acțiunii acestei legi; a doua circumscrie aplicarea legii civile noi în accepțiunea că viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute, este guvernat numai de legea civilă nouă.
Aceste reguli de aplicare a legii civile în timp sunt pe deplin aplicabile atunci când sunt edictate acte normative care reglementează fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate sub imperiul legii vechi. C chemat să aplice legea trebuie să stabilească care este reglementarea aplicabilă faptelor trecute, faptelor pendinte și faptelor viitoare.
Alta este situația în speță când legiuitorul a aprobat prin lege o ordonanță emisă de executiv, cu modificări, însă nu și sub aspectul datei de la care se aplică prevederile ordonanței. Această lege trebuie deci aplicată de către unitățile de învățământ întocmai, acordând beneficiarilor legii, personalul didactic cu grad didactic I, drepturile salariale constând în majorarea cu 10% a coeficientului de multiplicare din grila de salarizare, începând cu ianuarie 2007.
Este de observat că această aplicare pentru situații juridice trecute a unei dispoziții cuprinse într-o lege ulterioară, deși vine în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, nu poate fi refuzată de către instanța de judecată și nici de către angajator, câtă vreme această prevedere expresă de retroactivitate a legii nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, consider că se impunea respingerea recursurilor ca nefondate.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
