Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 411/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6064/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.411/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei și Școala cu Clasele I-VIII " ", împotriva sentinței civile nr.1229 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiInspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiConsiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei și Școala cu Clasele I-VIII " "și intimațiiInspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.01.2010, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Curtea, având în vedere că intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin întâmpinarea formulată la data de 26.01.2010, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1229 din data de 19.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat:, și, împotriva pârâților Școala cu Clasele l-VIII, Instituția Primarului comunei, Consiliul Local al comunei; s-au obligat pârâții să plătească salariaților unității școlare, membri ai sindicatului reclamant, drepturile salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr.220/2007, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, cu actualizare la data plății; s-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-au obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T că este întemeiată, deoarece potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.
Așadar, din analiza acestui text de lege rezultă că, ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit Legii nr.128/1997, iar Ordonanța nr.11/2007 a stabilit creșterile salariale ce urmau a se acorda personalului didactic din învățământ în cursul anului 2007.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în 3 etape; pentru etapa 01.01.2007-31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei, pentru etapa cuprinsă între 01.04.2007-30.09.2007 de 225,733 lei, iar pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007 de 259,593 lei.
S-a constatat că prin art.9 s-a prevăzut că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
S-a considerat că, modificarea esențială care vizează membrii de sindicat din prezenta cauză o reprezintă Ordonanța nr.11/2007 care a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ prin care au fost modificate doar anexele privind coeficienții de multiplicare, fiind menținute aceleași etape de acordare.
S-a avut în vedere că, față de aceste modificări legislative, pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv a modificării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I, începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr.220/4.07.2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
S-a apreciat cu privire la termenul de aplicare a dispozițiilor modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr.220/2007 de aprobare a OG nr.11/2007, că în condițiile în care art.9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale, nu a suferit modificări, OG nr.11/2007, astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9, respectiv 01.01.2007 și nu de la data de 20.07.2007, cum în mod greșit au procedat pârâții.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei și Școala cu Clasele I-VIII " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile nulității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, susținând că acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal, nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T, iar tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
Au mai arătat recurenții că nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii, acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație care, nu poate formula, în accepțiunea art.28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu angajatorul unitatea școlară.
În opinia recurenților, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenții au arătat că, în mod greșit instanța fondului a reținut că noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se încorporează în actul de bază Ordonanța Guvernului României nr.11/2007 și, prin urmare se aplică de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă a actului normativ, în considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului personalului didactic cu gradul I la nivel național, județean și pe localități.
De la regula că Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifică sau completează ordonanța, cum este cazul în speță.
Prin urmare, s-a susținut că raportat la prevederile art.1 din Codul civil, care stipulează că legea civilă produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică și retroactiv, noile prevederi ale legii intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
În acest sens fiind și prevederile Legii nr.24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 189/2004 din care rezultă intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifică și completează o Ordonanța Guvernului României, care prevede la art.101 alin.1 că "legile si ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de Ia data publicării în Monitorul Oficial al României", precum și prevederile art.58 din Legea nr.24/2000, ce prevăd că "Dispozițiile de modificare si de completare se încorporează, de la data intrării lor in vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază."
Au mai arătat recurenții că interpretate gramatical, dispozițiile menționate prevăd că norma juridică se referă ca moment al intrării în vigoare la data adoptării și publicării noilor dispoziții care modifică sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se referă la noile prevederi și nu, cum greșit, a înțeles reclamanta la data intrării in vigoare a ordonanței. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se încorporează în actul de bază nu conduce la concluzia că intrarea lor în vigoare este retroactivă.
Recurenții au susținut că Legea 220/2007, anexa nr.2, referitoare la învățământul preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare tranșă de vechime în învățământ, înscriși în anexa nr.2 a Ordonanței 11/2007 asigurând o majorare suplimentară de 10%, iar faptul ca Legea 220/2007 nu modifică valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 ) inclusiv pentru perioadele de până la intrarea în vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactivă a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) în aplicarea art.48 din Legea 128/1997, rămâne constantă indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime și grade didactice se aplică. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum s-a arătat, în același timp, modifică și completează anexa 2 ordonanței în privința coeficienților de multiplicare pe tranșa de vechime în învățământ și grade didactice, modificare și completare care nu retroactivează.
Au mai arătat recurenții că s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților membrii de sindicat în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada prin actele de la dosarul cauzei ca au efectuat cheltuieli personale ocazionate de proces, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T neavând calitatea de parte procesuală în cauză, astfel că nu-și poate recupera cheltuielile nici în mod direct, nici indirect prin intermediul reclamanților.
Intimații reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursurilor, ca nefondate, reiterând considerentele ce au stat ca temei al cererii de chemare în judecată și depunând la dosarul cauzei, în copie, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/17488/1154/2008, privind unificarea practicii judiciare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Critica recurenților-pârâți privind lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, este nefondată, întrucât, potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, având astfel dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Prin probele administrate în cauză reclamanții au făcut dovada că la data formulării cererii de chemare în judecată erau angajați ai Școlii Școala cu Clasele I-VIII " ", având calitatea de cadre didactice, în funcția de educatori, învățători, respectiv profesori, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, respectiv un tabel semnat, care atestă calitatea lor de membri de sindicat, împuternicirea dată de către aceștia sindicatului de a îi reprezenta în conflictul de muncă, precum și adeverințe din care rezultă calitatea acestora de membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, a cărui calitatea de reprezentant rezultă din dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.54/2003.
De asemenea, este nefondată și critica recurenților privind nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât din actele dosarului rezultă că acțiunea dedusă judecății a fost semnată de către apărătorul ales al Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, care potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, avea dreptul de a redacta și semna acțiunea, precum și de aos usține în fața instanței.
Cu privire la aria de reprezentativitate a sindicatului, susținerile recurenților în sensul că o federație nu poate acționa decât pentru apărarea unor drepturi colective sunt lipsite de temei legal, atâta timp cât legea nu distinge asupra limitelor competențelor sindicatelor sau a mandatului de reprezentare conferit acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată cu modificări și completări Ordonanța Guvernului nr.11/2007, fiind majorați coeficienții de multiplicare pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, prevăzute în Anexa 2 la Ordonanța de Guvern nr.11/2007, respectiv profesor - grad didactic I și studii superioare; profesor - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; institutor I - grad didactic I și studii superioare; institutor II - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; învățător; educatoare/ educator; maistru-instructor cu grad didactic I și studii medii, prevăzute la pct. 1,2,3,4 și 5 din această anexă.
De vreme ce în cuprinsul Legii nr.220/2007 nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost majorați prin Legea nr. 220/2007 pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, se aplică de la data intrării în vigoare legii de aprobare, respectiv 20 iulie 2007.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că prin legea de aprobare a OG nr.11/2007 (Legea nr.220/2007) nu a fost modificat și conținutul dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de Guvern nr. 11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creșterile salariale pentru personalul din învățământ, având în vedere faptul că momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituția României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, prin sentința recurată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, în cauză fiind ignorate evident dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, care stipulează că legea dispune doar pentru viitor.
Ordonanța de Guvern nr. 11/2007 emisă în baza Legii de abilitare nr. 502/2006 a produs efecte juridice în forma în care a fost adoptată inițial, în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare și data modificării prin Legea de aprobare nr. 220/2007.
Ca atare, dispozițiile modificatoare privind noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, cuprinse în legea de aprobare a Ordonanței de Guvern nr. 11/2007 își produc efectele de la data intrării lor în vigoare - 20.07.2007, iar nu retroactiv, cu începere din 1.01.2007.
De amintit că prin decizia 1289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și decizia nr. 653 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării în vigoare -. Or, scopul articolului unic, pct. 2, Anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienții de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactice din învățământul preuniversitar".
Prin urmare, de vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, reclamanții sunt îndreptățiți la majorările salariale stabilite prin Legea nr.220/2007, începând cu data de intrării în vigoare a legii, respectiv 20.07.2007, iar nu 1.01.2007, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În condițiile în care nu se poate reține culpa procesuală a recurenților, Curtea apreciază ca fiind fondată și critica recurenților referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina acestora.
În privința înscrisului depus de către intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, reprezentând minuta încheiată cu prilejul întâlnirii dintre conducerea Consiliului Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, din data de 11 iunie 2008, Curtea reține că acesta nu are efecte obligatorii pentru instanțe, întrucât dezlegarea dată unor probleme de drept este obligatorie pentru acestea, doar în ipoteza reglementată de dispozițiile art.329 pr.civ. ceea ce nu este cazul speței de față.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea și vor fi menținute dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T, care nu a făcut obiectul recursurilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară
Admite recursurile declarate de recurenții Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei și Școala cu Clasele I-VIII " ", împotriva sentinței civile nr.1229 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat:, și.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat:, și, împotriva pârâților Școala cu Clasele l-VIII, Instituția Primarului comunei, Consiliul Local al comunei.
Menține dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.01.2010
Jud. fond:;
Cu opinie separată a d-nei judecător - -, în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.
Consider că nstanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii apreciind, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare ce se aplică personalului didactic din învățământ cu gradul didactic I, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data la care se aplică și OG nr. 11/2007 pe care o aprobă, adică 01.01.2007, și nu de la data de 20.07.2007, cum s-a pus în aplicare de către angajator.
În acord cu această opinie, apreciez nefondate considerațiile recurenților asupra datei de la care se aplică coeficienții prevăzuți de Legea nr.220/2007, câtă vreme actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres data de aplicare a prevederilor acestuia, și anume 01.01.2007. În plus, Legea nr.220/2007 nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, iar nu să modifice această prevedere din ordonanță referitoare la momentul aplicabilității actului.
Astfel, se reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007) pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă chiar în cuprinsul Legii nr.220 /2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, astfel că nu se justifică în nici un fel interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 poate fi aplicată numai pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, respectiv de la data de 20.07.2007.
În ceea ce privește retroactivitatea acestor dispoziții, sunt de menționat dispozițiile art. 1 din Codul civil potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Textul acestui prim articol al Codului civil, ca de altfel și forma lui constituționalizată (art. 15 din Constituție) conține două reguli fundamentale de drept intertemporal: prima impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic scapă acțiunii acestei legi; a doua circumscrie aplicarea legii civile noi în accepțiunea că viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute, este guvernat numai de legea civilă nouă.
Aceste reguli de aplicare a legii civile în timp sunt pe deplin aplicabile atunci când sunt edictate acte normative care reglementează fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate sub imperiul legii vechi. C chemat să aplice legea trebuie să stabilească care este reglementarea aplicabilă faptelor trecute, faptelor pendinte și faptelor viitoare.
Alta este situația în speță când legiuitorul a aprobat prin lege o ordonanță emisă de executiv, cu modificări, însă nu și sub aspectul datei de la care se aplică prevederile ordonanței. Această lege trebuie deci aplicată de către unitățile de învățământ întocmai, acordând beneficiarilor legii, personalul didactic cu grad didactic I, drepturile salariale constând în majorarea cu 10% a coeficientului de multiplicare din grila de salarizare, începând cu ianuarie 2007.
Este de observat că această aplicare pentru situații juridice trecute a unei dispoziții cuprinse într-o lege ulterioară, deși vine în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, nu poate fi refuzată de către instanța de judecată și nici de către angajator, câtă vreme această prevedere expresă de retroactivitate a legii nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, consider că se impunea respingerea recursurilor ca nefondate.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
