Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 432
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr.4484 din data de 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă
reprezentată de, Președinte al Sindicatului din Primăria Municipiului C, lipsind recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Se pune în discuție lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
,Președinte al Sindicatului din Primăria Municipiului C, lasă la aprecierea instanței această excepție, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 28.08.2007 reclamanta, salariată a Primăriei C în funcția de asistent personal, membră a Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C, a chemat în judecată pârâta Primăria C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să acorde al 13-lea salariu persoanelor angajate ca asistenți personali la persoanele cu handicap grav, pentru perioada 2005, 2006 și 2007.
In motivare a arătat că pârâta a refuzat acordarea acestui drept, deși nu există o normă juridică care să elimine această categorie socială de salariați de la acordarea sa.
La sesizarea sindicatului pentru concilierea diferendului, pârâta Primăria Cas usținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație comunicându- răspunsul nr. - din 25 mai 2007.
A considerat că anterior publicării Legii 448/2006 au existat succesiv OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007, prin care s-au prevăzut aceste drepturi și pentru asistenții personali, persoane asimilate angajaților bugetari și că pârâta nu poate invoca în favoarea sa propria culpă privind încălcarea dispozițiilor art. 39 din Legea 448/2006, potrivit cărora autoritățile administrației locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea precum și celelalte drepturi cuvenite asistenților personali.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Primăria C, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a liderului de sindicat în conformitate cu art. 28 din Legea 54/2003 potrivit căruia " organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză", dar nu pot reprezenta membrii de sindicat care au formulat singuri acțiunea decât în condițiile prevăzute de codul d e procedură civilă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007 și Legea 448/2006 nu prevăd expres acordarea celui de-al 13 lea salariu.
Pârâta Primăria Cam ai susținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept în anii 2005 și 2006 și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație.
În ședința publică din 23.10.2007 instanța a respins excepția invocată, apreciind că în conformitate cu art. 28 din Legea 54/2003 dacă organizația sindicală poate formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, cu atât mai mult poate să îi reprezinte pe membrii săi în baza acordului expres exprimat de aceștia chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Acțiunea nu poate fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.4484 de la 25 octombrie 2007 admis în parte cererea, formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Primăria
A obligat pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anii 2005 și 2006.
A respins cererea pentru plata premiului anual pentru anul 2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este salariată a Primăriei Municipiului C în funcția de asistent personal așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
In anii 2005 - 2006 nu a beneficiat de plata celui de al 13 lea salariu - premiu anual, deși în conformitate cu dispozițiile legale privind salarizarea personalului din unitățile bugetare era îndreptățită să primească acest drept de natură salarială.
Astfel, potrivit art 7 alin 4 din Lg nr 519/2002 pentru aprobarea OUG nr 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap care a fost în vigoare până la 01. 01. 2007 " salarizarea personalului instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap se stabilește potrivit legislației aplicabile salariaților din sistemul bugetar ".
Sediul reglementărilor legale privind salarizarea salariaților din sistemul bugetar îl constituie Legea 154/1998 modificată și completată prin mai multe acte normative de-a lungul timpului printre care Ordonanța 9/2005 care în art. 12 prevede că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare", Ordonanța nr. 3/2006 care în art. 17 prevede că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare" și Ordonanța nr. 10/2007 care în art. 17 prevede același lucru, că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Legea 154/1998 se completează cu dispozițiile HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, așa cum rezultă din penultima dispoziție a anexei Xa L egii nr. 154/1998 potrivit căreia " reglementările cuprinse în HG nr. 281/1993 privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi".
Conform art. 14 din HG 281/1993 " pentru activitatea desfășurată personalul din unitățile bugetare, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar,stagiunii, etc, de un premiu anual, de până la salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata". Plata acestuia se face în conformitate cu dispozițiile din legile bugetului de stat adoptate anual.
Astfel potrivit art. 7 alin 4 din Legea 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 "plata premiului anual aferent anului 2005 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2006, începând cu luna ianuarie 2006 " și potrivit art. 5 alin 3 din Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "plata premiului anual aferent anului 2006 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2007, începând cu luna ianuarie 2007"
Având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, faptul că reclamanta are un contract individual de muncă, cu o instituție bugetară este salarizată in conformitate cu legislația specifică sectorului bugetar, legislație care prevede dreptul la al 13-lea salariu (premiu anual) instanța a constatat că reclamanta, angajată ca și asistent personal, al unei persoane cu handicap are calitatea de bugetar și are dreptul la acordarea și plata celui de al 13-lea salariu pentru anii 2005 - 2006 în cuantumul prevăzut de HG 281/1993.
Angajatorul nu a respectat acest drept al reclamantei, prevăzut de lege și a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin 2 lit. c Codul Muncii, aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau din Contractul individual de muncă.
Prin încălcarea drepturilor reclamantei și nerespectarea obligaților sale angajatorul a produs salariatului un prejudiciu constând în contravaloarea premiului anual cuvenit pe anii 2005 și 2006, prejudiciu pe care va fi obligat să îl acopere în conformitate cu prevederile art. 269 Codul Muncii, potrivit căruia " angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu".
Începând cu 01.01.2007 drepturile asistentului personal sunt reglementate de Legea 448/2006 care în art. 36 lit. a prevede că " pe perioada îngrijirii și protecția persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistentă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și sporul de vechime și alte sporuri aferente în condițiile legii", iar în art. 39 prevede că "autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii".
S-au menținut astfel și celelalte drepturi de natură salarială acordate personalului contractual bugetar în condițiile legii, deci inclusiv premiul anual ( al 13-lea salariu ) reglementat expres de HG 281/1993, și se stabilește în sarcina angajatorului obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă plata tuturor drepturilor cuvenite.
Rezultă deci, că dreptul de a primi al 13- lea salariu este în continuare reglementat și i se cuvine reclamantei, plata acestuia urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 potrivit căruia " plata premiului anual aferent anului 2007,pentru personalul din instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare,inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2008, începând cu luna ianuarie 2008 ".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:
Pe excepție, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei in raport de prevederile art.41 alin. 1 codul d e procedura civila, deoarece Primăria nu are personalitate juridica, așa cum se desprinde din dispozițiile art.21(1), art. 77, art.23 si art.61(1) din 215/2001.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca angajatorul reclamantei este Primăria C deoarece, in raport de prevederile art.61 alin.3 si 4 si art. 63 alin.5 lit. e, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de munca pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Se invocă lipsa calității de reprezentant a d-ului având in vedere prevederile art.28 din 54/2003, deoarece acțiunea a fost introdusa de reclamant in nume propriu, situație in care nu poate fi reprezentata in instanța decât in condițiile art. 67-70 codul d e procedura civila.
Pe fond, se arata ca dispozițiile art.36 din 448/2006 prevăd drepturile asistentului personal pe perioada de activitate, printre care nu se regăsește si dreptul la premiul anual.
Că prevederile acestei legi au intrat in vigoare in luna decembrie 2006, fiind aplicabil principiul neretroactivității legilor.
Că în raport de prevederile art.37 Codul Muncii, așa cum se observa din conținutul clauzelor cuprinse intre contractele încheiate intre parți, dreptul cu privire la premiul anual nu este prevăzut.
Analizând criticile formulate, in raport de motivele de recurs invocate, văzând apărările expuse de intimata, actele si lucrările dosarului, in temeiul art. 304 pct. 5 si 9, art.3041din pr. civila, se apreciază ca recursul este fondat, criticile fiind, in parte întemeiate, din următoarele considerente:
Pe excepție, Curtea constata temeinicia criticilor formulate cu privire la lipsa de calitate procesuala pasiva a Primăriei Municipiului C, având in vedere ca, așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata reclamanta a chemat in judecata Primăria Municipiului C,prin reprezentatul sau legal Primar.
Întreaga procedura de judecata s-a desfășurat insa contradictoriu Primăria C, instituție inexistenta din punct de vedere juridic, nefiind subiect de drept cu drepturi si obligații si deci, neavând statutul unei persoane juridice pentru a sta in proces.
Potrivit Legii nr.215/2001, conform art. 66. - (1) "Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este seful administrației publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce si îl controlează. (2) Primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii", iar potrivit art. art. 67. - (1) Primarul reprezintă comuna sau orașulîn relațiilecu alte autorități publice,cu persoanele fizicesau juridice române sau străine, precum si în justiție.
In conformitate cu prevederile art. 68. - (1) Primarul îndeplinește următoarele atribuții principale: a) asigură respectarea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum si punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor si ordonanțelor Guvernului; dispune măsurile necesare si acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor si instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor si ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum si a hotărârilor consiliului județean; b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
Dispoziția legala statuata de art 61 din nr. 215/2001 in raport cu care pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce, nu este de natura a conduce la concluzia ca aparatul propriu pe care îl conduce primarul este subiect de drept, titular de drepturi si obligații juridice si poate sta in proces.
Potrivit art. 120 alin. 1 din Constituție, principiile care stau la baza administrației publice locale din România sunt: autonomia locală, descentralizarea administrativă, desconcentrarea serviciilor publice.
Autonomia locală reprezintă dreptul si capacitatea efectivă a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitătilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în conditiile legii.
Acest drept se exercită de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judetene, autorităti ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
Institutia primarului se incadreaza in categoria persoanelor juridice de stat si anume, in randul organelor de stat cu putere executiva, alaturi de Consiliul local, astfel ca, in raporturile juridice de administratie publica locala, nici o alta persoana sau institutie nu pot reprezenta entitati juridice recunoscute din punctual de vedere al dreptului administrativ.
Potrivit art. 35 alin1 din Decr. nr.31/1954 "actele juridice facute de organele persoanei juridice in limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanelor juridice insasi", ceea ce inseamna ca incheierea raportului juridic dovedit cu contractul individual de munca intocmit conform legii nr. 488/2006, care foloseste sintagma "primaria localitatii de domiciliu sau resedinta" nu ne poate conduce la ideea ca prin aceasta lege s-a creat un nou subiect de drept, ci -pornind de la legislatia cadru a administratiei publice locale, leg.215/2001 care nu consacra un asemenea subiect de drept- nu poate fi interpretat decat in sensul ca "primaria=aparatul functional" care prin compartimentele sale, deserveste institutia primarului.
Persoanele juridice isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile prin organele lor de conducere, dar cum "primaria" nu intruneste niciunul din elementele caracteristice unui subiect de drept, atat din punct de vedere al dreptului administrativ cat si din punct de vedere al dreptului civil, nu poate sta in proces, nefiind titulara de drepturi si obligatii nici in matria dreptului muncii.
Raportul de drept procesual care presupune si existenta calitatii procesuale, se justifica fie prin suprapunerea calitatii de parte in proces cu aceea de parte in raportul juridic de drept substantial, fie printr-o anumita conexitate a persoanei in cauza cu acesta, care confera acea indreptatire de a participa la proces. Ori in cauza, nu se identifica dreptul subiectiv material si obligatii corelative ale caror titular sa fie aparatul propriu care deserveste institutia primarului pentru ca nu acesta este subiect de drept.
De altfel, instanta de fond a solutionat cauza fara sa analizeze cu atentie cererea introductva, prin care cadrul procesual era fixat in contradictoriu cu Primarul Municipiului C, ca reprezentant legal, intregul proces fiind parcurs in contradictoriu cu "primaria".
Lipsa capacitatii de exercitiu si a calitatii procesuale reprezinta exeptii care pot fi invocate in orice stare a pricinii, deci nu numaiin limine litis, la prima instanta, ci chiar in fata instantei de recurs, reglementarea conditiilor de invocare fiind statuate in art 43 si art.161 din pr. civila.
Cât privește lipsa capacității de reprezentant a d-lui, Curtea constată că acțiunea a fost formulată de către reclamantă în nume propriu.
Că Sindicatul Personali a reprezentat membrii săi în instanță ca urmare a solicitării formulate de către salariați așa cum rezultă din tabelul nominal depus la dosar.
Că reprezentarea s-a realizat prin dl, în calitate de președinte al sindicatului, așa cum rezultă din delegația depusă la dosar.
Potrivit art. 28 (1) din 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Ca atare, organizațiile sindicale au dreptul legal de a apăra drepturile membrilor săi in fata instanțelor judecătorești, forma concreta de exercitare a acestui drept fiind prevăzuta in aliniatul 2 - a întreprinde orice actiune prevăzuta de lege, inclusiv de a formula acțiuni in justiție.
Dreptul de a formula acțiunea în justiție este doar un element al dreptului general de reprezentare al intereselor membrilor în fața instanțelor de judecată. În consecință, constatând că în cauză d-lla avut delegație din partea organizației sindicale ce reprezenta interesele reclamantei în fața instanței de judecată, Curtea apreciază că această critică nu este întemeiată.
In considerarea celor expuse, se apreciază ca primul motiv de recurs invocat pe cale de exceptie este de natura sa conduca la casarea sentintei si in raport de dispozitiile art. 312 alin 5. pr. civila, avand in vedere ca nu a fost citata in cauza Institutia Primarului, desi a fost indicate in actiunea introductive, instanta de fond va proceda la rejudecarea cauzei in contradictoriu cu aceasta parte. Celelalte critici formulate pe fondul cauzei sunt de prisos a fi analizate in cadrul prezentului recurs, avand in vedere analiza facuta pe exceptie, dar vor fi avute in vedere de prima instanta in rejudecarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr.4484 din data de 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.-
Ex.4//03.03.2008
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Mihaela Cotora
