Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4320/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1819/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4320/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții reclamanți, G, G, C, -, împotriva sentinței civile nr.145 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(4743/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești spor de 15%
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.145/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 20.05.2005; a respins acțiunea reclamanților corespunzătoare acestei perioade, constatând prescris dreptul la acțiune; a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, G, C, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aferentă perioadei 20.06.2005 la zi; a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/19 coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ, având în vedere data formulării acțiunii-20.06.2008 precum și obiectul acțiunii constând în pretenții anterioare datei 20.05.2005, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la acțiunea aferentă perioadei 20.06.2005 la zi, Curtea a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamanților constituie obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut, perioada nașterii dreptului acestora și pentru viitor, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâții de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; precum acordarea a 3 zile în plus la concediul ce odihnă.
Prin normele cu caracter special emise în vederea reglementă drepturilor salariale ale personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea s-a prevăzut posibilitatea angajatorului de acorda acestei categorii de personal un spor pentru desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Instanța de fond a apreciat ca nefondate susținerile reclamanților privind discriminarea față de salariații aparținând unor domenii diferite de activitate,dat fii caracterul special al normelor care reglementează salarizarea acestora, și în plus dispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din nr.137/2000, pe care și-au întemeiat pretențiile reclamanții, au fost declarate neconstitutionale de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.818/2008 pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în nr.537/16.07.2008.
Instanța a apreciat ca neîntemeiat și cel de-al doilea capăt al cererii deoarece reclamanții beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare în condițiile Legii nr.567/2004 și Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat, recurenții-reclamanți, G, G, C, -, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Întrucât unei părți a salariaților li s-a și acordat acest spor,și cum legea este aplicabilă tuturor în mod egal, ca și în alte domenii (sănătate, petrochimie), consideră recurenții că sunt discriminați prin neplata acestui spor.
Astfel, printre alții, sporul de calculator este încasat de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție (serviciul contabilitate și informatică, conform unui ordin intern), salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern), salariații din domeniul sanitar (ordinul Ministrului sănătății nr. 414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006), salariaților din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art. 50 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Susțin recurenții că deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază de cel puțin trei zile în plus la concediul de odihnă așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii, care prevede că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii și alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de cel puțin 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.
In egală măsură, conform dispozițiilor prevăzute în art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a le acorda toate drepturile ce decurg din lege.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 1 nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările ulterioare aduse prin Legea 48/2002, nr.OG 77/2003 și Legea nr. 27/2004, conform cărora în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun cererea de despăgubire fiind scutită de taxă de timbru.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Astfel corect a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea privind obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții care au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională prin pronunțarea Deciziei nr.818/2008 pronunțată la 3 iulie 2008 și publicată în nr.537/16.07.2008, obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 15% pentru lucrul la calculator, în condițiile în care acordarea sporului solicitat de către aceștia nu este prevăzut în legislația în vigoare.
Mai mult, reclamanții beneficiază deja de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat prin Ordinul Procurorului General nr.80 din 28.04.2006.
Ca neîntemeiată a fost în mod corect respinsă și solicitarea recurenților-reclamanți privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, mai ales că aceștia beneficiază conform art.65 din Legea nr.567/2004 de un concediu anual plătit de 30 de zile, cu 10 zile mai mult decât perioada minimă prevăzută de Codul muncii.
Față de cele reținute, cum în cauză nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute de art.304, 306 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, -IA, -, G, -, -, C, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 145/24.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
