Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4335/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4335
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1074 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și intimata pârâta SC SA B reprezentată de avocat -avocat stagiar, cu delegație de substituire a apărătorului ales, care nu poate pune concluzii în cauză.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, recurenta reclamantă, a dezvoltat oral motivele de recurs invocate în scris și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC ABs olicitând instanței ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 9472, 46 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație, la data executării.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în calitate de salariată a pârâtei trebuia să beneficieze, în conformitate cu prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă, de o majorare a drepturilor salariale în cuantumul unui salariu de bază mediu la nivelul SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
A mai arătat reclamanta că aceste drepturi nu au fost acordate nu au fost acordate deși doar pentru anul 2003 existat precizarea că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar, ulterior, în anii 2004 - 2007, conform prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă au fost menținute fără această specificație, astfel încât refuzul acordării drepturilor suplimentare de Paști și C este nejustificat.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art. 283, alin.1, lit. e din Codul muncii și excepția prematurității promovării acțiunii, deoarece drepturile solicitate nu se acordau automat ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar fi trebuit să aibă loc cu 15 zile înaintea evenimentului - Paști sau
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că în fapt voința părților, exprimată și prin interpretarea oferită de către Comisia Paritară, a fost în sensul că atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori suplimentările salariale prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților.
La termenul de judecată din data de 8.11.2007, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. e din Codul muncii și excepția prematurității promovării acțiunii.
Tribunalul a apreciat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, iar termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data neacordării acestor drepturi.
S-a apreciat că nici excepția prematurității formulării cererii nu este întemeiată deoarece dreptul reclamantei este născut, întrucât solicitările acesteia vizează drepturi salariale neacordate începând cu anul 2003, până în anul 2007.
Prin sentința nr. 1074/08.11.2007, Tribunalul Olt - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității, invocate de pârâta SC SA B,ca neîntemeiate.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC A
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă, pe anul 2003, reprezentații pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de Pași și de
Pentru anii următori în actele adiționale la contractul colectiv de muncă dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă a fost reiterată.
Că, voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale a fost alta decât ce invocată de reclamantă, deoarece din nota asupra precizării situației primelor reglementate de art.168 din contractul colectiv de muncă, comisia paritară, întrunită în baza art. 9 și 10, în vederea unei abordări unitare a acestor dispoziții, a statuat că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților.
Această situație urma să se mențină până la momentul când părțile vor convenii, în mod expres, altfel.
În speță nu s-a făcut dovada unei asemenea negocieri care să prevadă o altă situație decât cea convenită în anul 2003.
Astfel, ulterior acestui an negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
O susținere contrară nu a fost probată atâta timp cât din adresele nr. 5190/04.09.2007 și nr. 3793/2007, emise de pârâtă a rezultat că salariul de bază mediu pe societate a crescut în fiecare an.
Din aceste adrese reiese că anual aveau loc negocieri cu privire la drepturile salariale, iar cu privire la drepturile solicitate de reclamantă, unanim s-a înțeles că acestea erau cuprinse în salariul de bază.
Mai mult decât atât adresele invocate și nota comisiei paritare din 31.11.2007 nu au rol constitutiv de drepturi ci doar de clarificare a unei situații ivite în anul 2007.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta susținând că deși, potrivit dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă trebuia să beneficieze de o majorare a drepturilor salariale, în cuantumul unui salariu de bază mediu la nivel SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, aceste drepturi nu au fost acordate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În mod greșit tribunalul a reținut că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale a fost aceea că suplimentările salariale acordate cu acest titlu au fost incluse în salariale de bază după anul 2003.
Recursul este fondat.
Conform art. 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul salariații beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut.
Pentru anul 2003, suplimentările salariale, prevăzute în art. 168, alin. 1 din contractul colectiv de muncă au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform dispozițiilor alin. 2 din același articol.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP, pe anii 2004 - 2007 au menținut dispozițiile art. 168, alin. 1.
Dispozițiile alin.2 ale art.168 din contractul colectiv de muncă au fost modificate în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Urmare a acestor modificări ale alin.2 din art.168 pârâta nu a mai acordat reclamantei, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, deoarece nu s-a făcut dovada că aceste suplimentări salariale au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat în anul 2003.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007, părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168, alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui salariat.
Potrivit art.1, alin. 1 din Legea nr. 130/1999 contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariații reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Modificarea clauzelor contractului de muncă poate interveni, pe parcursul executării lui, conform art. 31 din Legea nr.130/1999, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificările trebuie comunicate, însă, în scris, organului la care se păstrează contractul colectiv de muncă și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art. 31 din Legea nr. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, cu respectarea formalităților ce trebuie îndeplinite, dar numai pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării contractului.
Instanța de fond a interpretat greșit clauza cuprinsă în art. 168, alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă, la nivel de unitate, în sensul că pentru anii 2004 - 2007 primele de Paști și de C ce se cuvin salariaților au fost incluse în salariu de bază al fiecărui salariat, deoarece nu este nici o dovadă în acest sens.
Expertiza extrajudiciară, depusă la dosar, de către reclamantă nu poate fi avută în vedere deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă sumele calculate de expert sunt reale câtă vreme pârâta nu a prezentat acte primare privind situația plății salariilor, respectiv, ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetul de muncă, așa cum s-a dispus de instanță.
Analizându-se înscrierile făcute în carnetul de muncă al reclamantei, depus în dosarul instanței de fond se constată că pârâta intimată a efectuat anumite stabiliri de drepturi conform adreselor primite de la, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe, care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările salariale de Paști și de C, așa cum susține pârâta.
Se constată astfel că instanța de fond a interpretat greșit, dispozițiile art. 168, alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, reținând că pentru anii 2004 -2007, voința reală a părților a fost aceea că drepturile prevăzute la alin.1 au fost incluse în salariile reclamantei.
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În cauză, față de data înregistrării la tribunal, a cererii, respectiv 14 septembrie 2007, se constată că pentru sumele ce reprezintă prima de vacanță cuvenită de Paști, pe anul 2004, acțiunea reclamantei este prescrisă, fiind promovată după scurgerea termenului de 3 ani, prevăzut de art.283, lit.c din Codul muncii.
Față de cele prezentate urmează a se admite recursul, modifica sentința pronunțată la instanța de fond în sensul că se admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, și va fi obligată pârâta la plata suplimentărilor salariale ce reprezintă prime de Paști pentru anii 2005 - 2007, precum și cele de C pentru anii 2004 - 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, drepturi ce vor fi actualizate la data plății efective.
Fiind în culpă procesuală, pârâta intimată va fi obligată la cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă către recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1074 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturi bănești, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pe anii 2005-2007, precum și cele de C pentru anii 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, drepturi ce vor fi actualizate la data plății efective.
Obligă intimata către recurentă la 400 RON cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
17.06.2008
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Ioana Moțățăianu
