Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4349/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3052/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4349R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursului formulat de recurenții Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.650LM din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 650 LM din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu și Ministerul Justiției la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar, precum și dobânda legală, pe perioada 01.05.2007 și până la data pronunțării hotărâri, drepturile urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul Tribunalul Giurgiu să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, fiind respins capătul de cerere privind obligarea la plata acelorași drepturi și în continuare, ca prematur formulat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile ce revin acestui minister, privind elaborarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Giurgiu, fiind salarizat în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG 83/2000, nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 " Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Legea este actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituția României.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta", iar prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la " Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
Întrucât abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantul a fost lipsit de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dându-se preponderență acestui din urmă text legal, fapt confirmat și prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10.03.2008.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Justiției.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, în raportul de serviciu dintre celelalte părți.
Prin urmare, obligația de plată a drepturilor salariale urmează a fi executată de angajator, care are obligația legală de a executa toate drepturile ce rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, cu precădere, iar fundamentarea bugetului general consolidat se face de jos în sus, baza pornind de la proiectele de bugete întocmite de ordonatorii secundari și terțiari, care le înaintează ordonatorului principal de credite.
Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat prevederile art.304 pct 9 Cod pr. civ. arătând că asistenții judiciari nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, precum și faptul că Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îi are în vedere pe asistenții judiciari.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată și la prima instanță, însă argumentele prezentate nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii în sensul susținut.
Astfel, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Justiției.
Însă, pentru ca Ministerul Justiției să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De altfel, însăși referirea recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor la prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și la Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, vine să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.650LM din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
23.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
