Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 437/CM
Ședința publică din 20 Mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.337 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C, str.-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect drepturi bănești - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată de Tribunalul Tulcea, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară, egală cu luna anterioară plecării în concediu pe anii 2005 - 2006 actualizată cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 411)alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, articol introdus prin art. 1 din nr.OG 83/2000, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate au în baza prezentei legi dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
S-a mai arătat că, prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 s-a prevăzut că "aplicarea prevederilor actelor normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005".
Reclamanții au susținut că, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților încalcă normele constituționale, având în vedere că prin plata concediului de odihnă, se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță și ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență, cu atât mai mult cu cât normele constituționale nu prevăd posibilitatea suspendării drepturilor câștigate deoarece un drept câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere.
Referitor la Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de Inalta C de Casație și Justiție în Secțiile Unite, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, aceasta s-a pronunțat asupra drepturilor magistraților și ale personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă doar pentru perioada 2001 - 2004, deoarece hotărârile ce au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești, vizau doar această perioadă.
In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 411)alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin nr.OUG 83/2000 și art. 49 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că, cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcut în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
Prin sentința civilă nr.337/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea în solidar, să plătească reclamanților o despăgubire constând în prima de concediu egală cu îndemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu aferentă anilor 2005 și 2006 actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor la care au fost obligați pârâții.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin art. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Pe de altă parte, prin nr.OUG 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2 că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11)și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești -, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Rezultă deci că, la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411)alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, "salariații au dreptul la protecția socială a muncii. măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
Potrivit prevederilor art. 18 din Codul Muncii, în vigoare la data suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu", prevederi reiterate și de Legea nr. 53/2003 - respectiv Codul Muncii în vigoare.
În aplicarea acestor dispoziții, Curtea Europeană a statuat, în mod constant, că discriminarea este acceptabilă, dacă are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Într-o societate democrată este o astfel de discriminare, aceea care urmărește un "scop legitim" și respectiv "un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui" (a se vedea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului - comentariu pe articole. vol.I, Drepturi și libertăți, Editura, pag.906).
Curtea a stabilit că "egalitatea de tratament este încălcată dacă distincția în discuție nu are justificare obiectivă și rezonabilă" și nu urmărește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între aceasta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO potrivit căruia:"1. Dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege, trebuie asigurat fără nici discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere, sau orice altă situație. 2. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări, bazate pe oricare din motivele menționate în paragraful 1 din partea nici unei autorități publice".
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcută în condițiile armonizării cu normele europene incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea primei de concediu poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă, de exemplu situația funcționarilor publici, pentru care acest drept nu a încetat să existe.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța reține că, potrivit prev. art. 78 din Codul Muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante, instanța reține obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat în esență, următoarele motive de recurs:
În raport de temeiul juridic reținut și anume existența unei situații discriminatorii între magistrați și alte categorii profesionale instanța de fond trebuie să constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Discriminarea la care face referire instanța de fond, rezultă din lege, nu din modul de interpretare și aplicare a acesteia.
Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României.
Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești.
Cu privire la fondul cauzei, s-a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere Decizia nr.XXII/2005 pronunțată de - în interesul legii obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Astfel, prin decizia menționată s- stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, reținându-se că la 1.01.2003 când a intrat în vigoare OUG nr.177/2002 erau abrogate implicit și disp. art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul magistraților la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
S-a arătat totodată, că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, trebuie limitate numai la perioada când a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complet de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției, proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07. ale fiecărei an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia, acesta neavând însă atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
Decizia finală asupra cuantumului - cheltuieli bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile, apreciind că aceste critici sunt fondate în parte numai cu privire la fondul cauzei.
Prin art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin OG nr.83/2000 s-a stabilit că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Art.42/1 alin. Din legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.50 din OUG nr.177/2002 care a intrat în vigoare la data de 1.03.2003.
Prin decizia în interesul legii nr.XXIIII din 12.12.2005 a ÎCCJ, s-a statuat că dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza legii nr.50/1996 a încetat să mai subziste cu începere din 1.01.2003, dată la care au fost abrogate dispozițiile art.41/1 alin.1 ale actului normativ menționat.
Prin dispozitivul deciziei în interesul legii s-a stabilit că dreptul la prima de concediu a existat pentru magistrați numai pe perioada anilor 2001 și 2002.
Prima instanță a reținut faptul că prin neacordarea primei de concediu categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu alte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă, de exemplu situația funcționarilor publici pentru care acest drept nu a încetat să existe.
Art.16 alin.1 din Constituție, vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile legale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și categoria profesională a funcționarilor publici, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea primei de vacanță.
Instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de personal care se află în situații diferite, nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, Curtea a apreciat că acestea nu sunt fondate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției:
Potrivit art.3 lit.b din nr.OG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta reglementează cadrul normativ necesar pentru organizarea și funcționarea întregului sistem al justiției pe baza strictei aplicări a dispozițiilor prevăzute de Constituție și celelalte acte normative.
Având în vedere faptul că Ministerul Justiției are printre atribuții reglementarea și sinteza cadrului normativ pentru organizarea și funcționarea întregului sistem al justiției, precum și faptul că potrivit art.131 din Legea nr.304/2006 privind organizarea judiciară, bugetul instanțelor este gestionar de Ministerul Justiției, acesta având calitatea de ordonator de credite, Curtea a apreciat că se justifică calitatea procesual pasivă a acestuia.
Cu privire la motivul de recurs referitor la depășirea limitelor puterii judecătorești:
Potrivit art.21 din OG nr.137/2000 republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterior discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin urmare, constatarea existenței unor situații discriminatorii intră în competența instanțelor judecătorești, astfel susținerea că instanța de fond a soluționat cauza cu depășirea limitelor puterii judecătorești este neîntemeiată.
Nici excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor nu este fondată, având în vedere atribuțiile acestuia la elaborarea proiectului bugetului de stat, însă având în vedere faptul că motivele de recurs referitoare la fondul cauzei au fost apreciate ca fondate, potrivit art.312 cod procedură civilă, curtea a admis ambele recursuri și a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.337 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C, str.-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /Șt.
Red.dec.Jud.-/ 4 ex.
Tehnored.gref./19.06.2008.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
