Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4509/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4509
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT, împotriva sentinței civile nr. 7830 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurent reclamant SINDICATUL INDEPENDENT reprezentat de președinte de sindicat și intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Președinte sindicat pentru recurentul reclamant Sindicatul Independent pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumelor restante.
Consilier juridic pentru PC. G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr.7830 de la 11 decembrie 2008 respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că membrii de sindicat ai reclamantului sunt salariați ai Complexului de Îngrijire și Asistență.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar alin.2 prevede că "ichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
Dreptul salariaților la acordarea tichetelor de masă este condiționat de voința angajatorului și nu poate fi stabilit de către instanța de judecată.
Cu atât mai mult, în ipoteza în care angajatorul hotărăște să acorde tichetele de masă, nu este necesară o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat la acordarea acestora.
Actul administrativ de acordare a tichetelor de masă trebuie concretizat într-o hotărâre de consiliu local și nu poate fi substituit de o sentință judecătorească.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile Legii nr.142/1998, instanța respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond invocă alte articole de lege, altele de care nu știu de unde provin prin faptul că anumiți angajați ar beneficia de aceste tichete de masă, invocând Legea 142/1998, Legea 388/2007 care nu are obiectul acțiunii.
A mai arătat că acțiunea a fost invocată pe dispoz. art. 133 din CCM la nivel de unitate pe anii 2008-2009.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 (1) din Legea 142/1998 (actualizată) - privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, ori Legea 388/2007 - bugetul de stat pe anul 2008 nu prevede fonduri în acest sens.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul DGACPC G nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
Așa fiind, în conformitate cu art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT, împotriva sentinței civile nr. 7830 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.07.2009
Red.jud.-
2ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
