Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4534/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4534
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 1294 din data 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul ales la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal; că recurenții au solicitat judecarea cauzei, în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea formulată de petentele -fost procuror financiar pe lângă Camera de Conturi G din cadrul Curții de Conturi a României și -- procuror în cadrul Parchetului G și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, s-a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați intimații Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice la plata către petente a sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, pe perioada 01.10.2004-27.07.2005, în cuantum de câte 15863,9 RON fiecare, sume care să fie reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, petentele au arătat că au fost salarizate în temeiul Legii nr.50/1996 și ulterior, în baza nr.OUG 177/06.12.2002, iar sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr. 50/1996, text de lege care a rămas în vigoare, nefiind abrogat în mod explicit de actele normative ulterioare care au modificat sau au abrogat dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Petentele au mai arătat că, prin stabilirea sporului de 50%, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă în condițiile în care personalul salarizat în baza Legii nr.50/1996 își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate, duc la creșterea celor doi factori de risc.
În dovedirea acțiunii, petentele au depus la dosar, în copie, carnetele de muncă, iar prin răspunsul la întâmpinare au depus detaliat calculul sumelor solicitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Curtea de Conturi a României a pus în vedere reclamantelor să-și precizeze cuantumul și modul de calcul al pretențiilor bănești solicitate și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că art. 47 din Legea nr.50/1996 invocat de petente în susținerea acțiunii a fost abrogat expres și explicit prin art. I pct. 42 din nr.OG83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar, pe de altă parte, abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și solicitate neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Intimata Curtea de Conturi a României a chemat în garanție intimata Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se admite cererea reclamantelor, acesta să restituie sumele solicitate și să asigure fondurile necesare privind cheltuielile de personal, întrucât potrivit Legii nr. 72/1996, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Intimata Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Tribunalul Gorj prin sentința nr.1294 din 31.01.2008 a admis acțiunea formulată de petentele j și -, împotriva intimaților Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice,
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de intimata Curtea de Conturi a României.
A obligat intimații la plata către petente a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.10.2004 - 27.07.2005, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze intimatei Curtea de Conturi a României sumele reprezentând drepturile salariale menționate mai sus.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarea situație de fapt:
Petentele și - au îndeplinit funcțiile de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi G din cadrul Curții de Conturi a României, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit. e din Constituția României.
Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul reține că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești au fost solicitate de petente pentru perioada 01.10.2004-27.07.2005.
Despăgubirile cuvenite petentelor trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B, instanța considerat că este întemeiată, avându-se în vedere dispoz. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice potrivit cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale; ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. S-a dispus astfel, obligarea chematului în garanție de a vira intimatei sumele reprezentând drepturile salariale acordate petentelor. Împotriva sentinței au declarat recurs la data de 22 februarie 2008 și respectiv 28 februarie 2008 pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și pe fond respingerea acțiunii formulată de către petente, în mod greșit Tribunalul Gorj dispunând obligarea sa la plata sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de stres și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 1 octombrie 2004 - 27 iunie 2005.
Astfel, s-a susținut că petentele nu puteau beneficia de sporul solicitat neavând bază legală de acordare în condițiile în care dispoz. art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin OUG nr. 83/2000, în mod eronat Tribunalul Gorj considerând că dispoziția legală invocată a rămas în vigoare și în prezent, întreaga argumentare fiind clădită pe acte normative ce nu au corespondent cu abrogarea articolului în cauză.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin motivele de recurs a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României, într-un litigiu de muncă, întrucât între cele două ministere nu există nici un raport juridic. Sub același aspect s-a considerat că în mod greșit Tribunalul Gorja reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor
La data de 29 mai 2008 petentele și - au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondate a celor două recursuri, invocând decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată n dosarul nr. 5/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secțiile Unite, prin care s-a stabililit în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un sport de 50% pentru risc și suporasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ambele recursuri sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de Curtea de Conturi a României se constată că este neîntemeiat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au avut în perioada 1 octombrie 2004 - 27 iunie 2005 calitatea de procurori financiari pe lângă Camera de Conturi G, în prezent fiind pensionar, iar - procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorjș se constată că prin art. 47 din Legea 50/1996 cu modificarea și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul deb ază brut lunar, de aceeași prevedere beneficiind și judecătorii și procurorii financiari al Curților de Conturi Județene.
În acest sens nu pot fi reținute criticile recurentei Curtea de Conturi a României ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Cu referire la recursul, se constată următoarele:
Conform art. 19 din Legea 500/2002, atribuțiile acestui Minister constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicilor fiscal-bugetare, ceea ce înseamnă că, în acțiunea prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, MEF are calitate procesuală pasivă.
Se constată astfel că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în litigiile având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, este neîntemeiată, întrucât atâta timp cât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale salariaților lor, se impune ca acest minister să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță de către funcționari publici și personalul contractual.
În ceea ce privește motivul privind fondul cauzei, în sensul că au fost aplicate dispoziții legale abrogate, respectiv art. 47 din legea 50/1990, se apreciază că nici acest motiv nu este întemeiat pentru aceleași considerente care au fost expuse cu ocazia analizării aceluiași motiv de recurs formulat de către recurenta Curtea de Conturi a României.
Ca atare, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se va menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurilor declarate de pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 1294 din data 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.2//7.07.2008
Jud. fond SVV.
D F
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
