Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3322/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4678/
Ședința Publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.975 din data de 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29787/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă "" -, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: recurentul-reclamant personal, lipsind intimata-pârâtă "" -
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-reclamant în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința acordării tichetelor de masă cât și a daunelor morale solicitate.
Curtea declară dezbaterile potrivit închise, dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.975 din data de 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29787/3/LM/2007, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul - și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale integrale cuvenite reclamantului pentru perioada lucrată, în cuantum de 76 lei.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, restul cererilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că ntre reclamant și pârâtă a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat la nr.4716/31.07.2007, prin care reclamantul era angajat în postul de agent de pază, începând cu data de 05.07.2007, cu un salariu de baza brut lunar de 440 lei, iar raporturile de muncă au încetat la data de 09.07.2007, ca urmare a demisiei reclamantului, conform deciziei nr.1941/10.07.2007.
S-a mai reținut, din copia statului de plata depus la dosar de către B, că reclamantul figurează cu un rest de plată de 16 lei, fiindu-i reținută suma de 60 lei.
S-a invocat că, potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Ori, pârâta nu a produs o astfel de dovadă, iar ordinul de plată invocat de aceasta nu demonstrează cu certitudine că suma a intrat în posesia reclamantului, în condițiile în care acesta nu recunoaște. Ordinul de plată nu probează, prin el însuși, efectuarea plății, având valoarea juridică a unei cereri adresate băncii, de a plăti o sumă de bani, către o anumită persoană, dar nu se confrmă și plata efectivă, respectiv virarea sumei în contul beneficiarului.
Astfel, s-a apreciat că nu există vreun temei care să justifice reținerea respectivă și că, de altfel, nici pârâta nu invocă vreo împrejurare în acest sens.
Mai mult, s-a constatat că pârâta nu a probat, în condițiile dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul muncii, nici plata sumei de 16 lei, care figurează pe statul de plată, drept rest de plată.
S-a mai constatat, în ceea ce privește plata daunelor morale, că reclamantul nu a făcut vreo dovada a prejudiciului moral suferit din cauza neplății acestei sume.
Ca urmare, s-a considerat că numai împrejurarea că pârâta nu a respectat o obligație contractuală nu conduce la angajarea răspunderii civile, aceasta presupunând îndeplinirea și a altor condiții în afara de fapta ilicită și anume: existența prejudiciului, legătura de cauzalitate și culpa pârâtei.
Ori, instanța nu a putut reține, pe baza probelor dosarului, existența unui prejudiciu moral cert, atât ca existență, cât și ca întindere.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în sentința pronunțată instanța de fond a reținut incorect numele societății la care acesta a fost angajat, în sensul că în loc de -, a reținut -
Un alt motiv de recurs formulat de recurentul-reclamant este acela că instanța nu a luat în considerare faptul că el a cerut și bonurile de masă pentru zilele lucrate, câte un bon pentru fiecare zi lucrată, deși a făcut cerere, la instanță, la data de 09.02.2009.
Recurentul-reclamant mai arată că a fost mai mult timp tulburat din punct de vedere psihologic, deoarece, în timpul programului de lucru, el nu a avut pauză de masă, iar drumul de la serviciu până acasă este foarte.
În fine, prin ultimul motiv de recurs formulat, recurentul-reclamant a solicitat recalcularea cuantumului drepturilor bănești, prin adăugarea inflației și a dobânzii legale.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs.
Deși legal citată, intimata-pârâtă "" - nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata prezentului recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurentul-reclamant nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt formulate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza prezentul recurs prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea are reține următoarele:
Prima critică se referă la faptul că în cuprinsul sentinței atacate a fost menționată, în mod eronat, denumirea societății pârâte ca fiind -, în loc de -, cum era corect.
Curtea apreciază că acest aspect nu poate constitui un temei al admiterii prezentului recurs, întrucât constituie, în mod evident, doar o eroare de tehnoredactare, ce poate fi îndreptată pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, formulată în condițiile art.281 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, nici una dintre părți nu afirmă că procesul s-ar fi purtat cu o altă societate decât angajatorul - și, totodată, în toate actele și lucrările dosarului de fond, în încheierile de ședință anterioare hotărârii fondului numele societății este menționat corect - -
Ca urmare, Curtea apreciază că această critică formulată de recurentul-reclamant nu constituie decât o simplă afirmație formală, lipsită de conținut juridic, motiv pentru care va fi înlăturată ca atare.
Prin cea de-a doua critică, recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a soluționat și cererea prin care el a solicitat acordarea bonurilor de masă aferente zilelor lucrate, respectiv câte un bon pentru fiecare zi lucrată.
Precizează că a investit instanța de fond cu această cerere la data de 09.02.2009.
Susține că este îndreptățit să primească bonurile de masă, întrucât sănătatea sa ar fi avut de suferit, deoarece nu a avut ce mânca după data la care trebuia să își ridice drepturile bănești, aspect ce ar rezulta din buletinul de analiză medicală anexat cererii de recurs.
Curtea apreciază că și această critică este nefondată, astfel că o va înlătura ca atare.
În acest sens, Curtea constată că, într-adevăr, prin cererea depusă la dosarul de fond la data de 09.02.2009 (fila 21), recurentul-reclamant și-a precizat câtimea daunelor materiale și morale pe care le solicitase inițial, însă, cu acest prilej, el a înțeles să își și completeze cererea de chemare în judecată, formulând un nou capăt de cerere și anume, cel referitor la acordarea bonurilor de masă.
Această cerere completatoare a fost formulată însă, nu la prima zi de înfățișare, ci mult mai târziu, într-o fază avansată a judecății, respectiv după termenul de discutare a probelor, în faza de administrare a acestora.
Astfel, Curtea apreciază că, dacă mărirea câtimii daunelor materiale și morale solicitate prin acțiunea inițială putea fi oricând primită de către prima instanță, formularea unui nou capăt de cerere - cel referitor la bonurile de masă -, prin care se tinde, de fapt, la întregirea cererii de chemare în judecată formulată inițial, nu este permisă.
Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art.132 alin.1 și alin.2 din Codul d e procedură civilă:
"La prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii, precum si pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea facerii intampinarii.
Cererea nu se socoteste modificatasi nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta:
1. cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2.cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;
3. cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4. cand inlocuieste cererea in constatare printr-ocererepentru realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita.".
Așadar, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță s-a considerat legal investită doar cu capetele de cerere ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată formulată inițial, înregistrată pe rolul său la data de 06.09.2007, sub nr.29787/3/LM/2007, ci nu și cu noul capăt de cerere referitor la acordarea bonurilor de masă, ce a fost formulat ulterior, prin cererea depusă la dosar la data de 09.02.2009.
Cât privește ce-l de-al treilea motiv de recurs, Curtea constată că prin acesta recurentul-reclamant nu aduce vreo critică hotărârii fondului, ci, practic, tinde să-și întregească acțiunea cu care a investit prima instanță, formulând, deci, un nou capăt de cerere prin care solicită actualizarea drepturilor salariale prin aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale, ceea ce, față de dispozițiile art.132 din Codul d e procedură, suscitate, nu este posibil în calea de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.975 din data de 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29787/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă "" -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 21.08.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
