Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 47/R-CA
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Laura Ioniță
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în P, str. -, -.24,.C,.7, județul A, de pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81, sector 5 și de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.898/CM din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la 2 aprilie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția Națională Anticorupție, Casa Județeană de Pensii A, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând: bligarea DNA la plata pentru lunile august și septembrie 2004, proporțional cu timpul lucrat, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%1prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut, lunar și actualizat cu indicele de inflație, până la plata efectivă; obligarea DNA să înscrie acest spor de 50% în carnetul de muncă și să refacă toate adeverințele emise în executarea sent. civ. nr.76/CM/01.02.2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin dec.civ. nr.61/15.05.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, respectiv, la veniturile calculate în cele 5 adeverințe să adauge și sporul de 50% pe care să le comunice A; bligarea A să emită o nouă decizie prin care să revizuiască decizia nr.-/10 august 2007 în sensul ca la cuantumul stabilit să adauge și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat de DNA și să plătească diferențele actualizate cu indicele de inflație la zi; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamantă că, începând cu luna octombrie 2003 și-a desfășurat activitatea ca procuror delegat de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la Servicul Teritorial Pitești al Parchetului Național Anticorupție, iar din luna aprilie 2004 fost numită ca procuror șef al acestui serviciu, până la 27 septembrie 2004, când a cerut pensionarea anticipată. S-a mai susținut că uccesiunea în timp a legilor și a altor acte normative prin prisma Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a avut ca efect înlăturarea abrogării anumitor drepturi pentru magistrați, ca de exemplu, sporul de vechime în muncă, precum și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ultimul făcând obiectul acestei acțiuni, iar cest drept s-a plătit efectiv până la intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Reclamanta a arătat că a solicitat și plata sporului aferent lunii august 2004 deși ar părea prescris, deoarece plata efectivă în sistemul parchetelor se efectuează în luna ulterioară celei expirate, deci pentru luna august a primit salariul în luna septembrie 2004, iar acordarea acestui drept rezidă în rațiunile pentru care a fost instituit prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul având în vedere anumite criterii de referință, respectiv condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, pe care le definește ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La data de 30.10.2007 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat ca toate actele de procedură din acest dosar să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
În data de 31.10.2007 reclamanta a formulat o cerere completatoare a acțiunii inițiale, arătând că solicită și obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15%, cu citarea Consiliului pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea cererii completatoare s-a susținut de către reclamantă că acest drept este prevăzut de art. 20 alin. 3 din Legea nr.656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002 pentru unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, dar aceasta reprezintă un tratament discriminator, deși a avut acces la informații cu caracter secret.
La data de 01.11.2007 s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care a invocat în principal excepția lipse calității procesuale pasive a sa, dat fiind faptul că și Procurorul General al României este ordonator principal de credite ca și Ministrul Economiei și Finanțelor iar creditele bugetare acordate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Pe fondul acțiunii, s-a solicitat de către acest pârât respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
La data de 12.11.2007, Casa Județeană de Pensii Aas olicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea, în sensul de a indica dacă înțelege să conteste decizia nr.-/10.08.2007, precum și motivele pentru care s-ar contesta.
Tot la data de 12.11.2007, pârâta Direcția Națională Anticorupție a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei, dată fiind perioada pentru care se solicită drepturile bănești, respectiv august 2004-14.09.2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia.
Ulterior, la data de 14.11.2007, aceeași pârâtă a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea să se dispună prin aceeași hotărâre ca PICCJ, în calitate de ordonator principal de credite și Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Prin sentința civilă nr.898/CM din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea completată și obligată pârâta Direcția Națională Anticorupție să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică pentru lunile august și septembrie 2004 calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Aceeași pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, perioada de acordare fiind lunile august si septembrie 2004.
A mai fost obligată pârâta Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și să emită adeverințe corespunzătoare pe care le va înainta Casei Județene de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii fost obligată să emită o nouă decizie de pensie raportată la adeverințele pe care le va primi de la angajator.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Direcția Națională Anticorupție și obligat pârâtul - chemat în garanție să aloce sumele necesare efectuării plății.
S-a reținut că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1990 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct. 42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea motivată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru lunile august și septembrie 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua în aplicare cel din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate de 15%, instanța l-a apreciat ca întemeiat deoarece reclamantei i-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 și art.4 alin.l din Legea nr.303/2004 raportat la art.15 din Codul deontologic și art.78 alin.l din Legea nr.567/2004 si art.9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamantă implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperite, protecția victimelor, datele cu caracter personal de justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariate, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Reclamanta nu a îndeplinit o funcție de demnitate publică (numita sau aleasă), ori nefiind demnitar public, aceasta se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, însă, în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Astfel, conform art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.3 din G nr.137/2000, art.3 din G nr.38/2003, art.13 alin.1 din OUG nr.123/2003, art.3 din G nr.19/2006, art.15 alin.1 din G nr.6/2001,art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, art.15 din G nr.64/2006, art.13 din G nr.10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanta, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toți prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută). Intr-adevăr, conform art.26 raportat la art.1 si art.295 alin. 2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamantei, instanța reține că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie (iar nu facultativa ca în dreptul comun al muncii). Insă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate (de "non facere") reprezintă cauza juridică expresa și indiscutabilă a obligației sinalagmatice si a contraprestației de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art.155 din Codul muncii ) corelativă îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamantă.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatica profesională (de munca) de confidențialitate în sarcina reclamantei, implicit și de drept, a instituit și o obligație de plata (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial).
In caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată (potrivit art.16 alin.1 si art.41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art.5, art.6 si art.154 din Codul muncii ).
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Deci reclamanta se află, sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar și cu personalul din unitățile private, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și îndeplinesc, în urma executării acestui raport, o obligație de confidențialitate.
Tratamentul discriminatoriu față de reclamantă în ceea ce privește sporul de confidențialitate există cu atât mai mult cu cât nu numai alte categorii de persoane beneficiază de acest spor ci și judecătorii militari.
Însă, este de remarcat că reclamanta, deși și-a executat obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unității bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale si specifice, nu i s-a recunoscut sporul salarial de confidențialitate pentru lunile august și septembrie 2004, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Potrivit art.40 alin. 2 Codul muncii, pârâta Direcția Națională Anticorupție a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei în ceea ce privește cele două sporuri și să emită către Casa Județeană de Pensii Aoa deverință în care să fie evidențiate sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% și sporul de confidențialitate de 15% pentru lunile august și septembrie 2004.
Ca o consecință a celor menționate a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie de pensie prin care să revizuiască decizia nr.-/10 august 2007, prin care să se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie și cele două categorii de sporuri menționate anterior.
Potrivit art.60-63 Cod procedură civilă a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că în conformitate cu disp.art.736/2003 din HG, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, coroborate cu disp.art.131 pct.1 din Legea 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În consecință, a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție și reclamanta.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este criticată sentința sub aspectul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se arată că, potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 (37) din nr.HG1574/2003, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi citat în justiție și reprezintă interesele statului numai atunci când reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în orice alte instituții în care participă nemijlocit în nume propriu, în raporturile juridice și unde legea nu a stabilit alte organe în acest sens.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și ai proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.72/1996.
În recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție este criticată sentința pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
- În mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, cu privire la drepturile solicitate pentru perioada 1 august 2004 - 14 septembrie 2004 (data introducerii acțiunii).
- Nu are relevanță susținerea în sensul că nr.OUG27/2006 abrogă expres doar nr.OUG177/2002, nu și Legea nr.50/1996, întrucât acea prevedere referitoare la sporul de 50 % regăsită în art.47 al Legii nr.50/1996 republicată era deja abrogată prin nr.OG83/2000, atât în ceea ce privește pe magistrați, cât și în ceea ce privește personalul auxiliar.
- nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.444/2006, menționează la art.3 alin.1 că: "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Conform acestui text, personalul din justiție nu este inclus în cel la care se face referire expres.
Cu privire la instituțiile care beneficiază de acest spor este și art.15 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
În recursul declarat de reclamantă este criticată sentința pentru nelegalitate, motive prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- În cauză au fost aplicate greșit prevederile din Legea nr.304/2004 privind Statutul Magistraților, referitoare la actualizarea pensiei de serviciu pentru magistrați, care dispun că baza de calcul este formată din indemnizația brută lunară a unui magistrat în activitate la care se adaugă sporurile avute la data pensionării.
- Prin hotărârea recurată nu au fost rezolvate complet și corect capetele de cerere precizate la punctele 2 și 3 din acțiunea introductivă și cererea completatoare.
Prin soluționarea incompletă a capătului de cerere de la pct.3, respectiv prin omisiunea de a obliga Casa Județeană de Pensii A să plătească diferențele actualizate cu indicele de inflație, s-a produs o încălcare gravă a dispozițiilor din Legea nr.304/2004.
Analizând cu prioritate recursul declarat de reclamantă, se constată că este fondat.
Prin hotărârea recurată nu au fost rezolvate complet capetele de cerere precizate la punctele 2 și 3 din acțiunea introductivă și cererea completatoare.
Astfel, deși la pct.2 s-a dispus obligarea DNA să emită adeverințe corespunzătoare pe care să le înainteze Casei Județene de Pensii A, această obligație nu a fost precizată, nestabilindu-se perioada vizată, respectiv începând cu data înscrierii la pensie la 11 octombrie 2004 și pentru actualizările ulterioare.
Era necesar să se dispună ca la întocmirea adeverințelor DNA să țină cont de adeverințele emise anterior, în executarea sentinței civile nr.76/CM din 1 februarie 2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.61 din 15 mai 2007 a Curții de APEL PITEȘTI, respectiv la veniturile calculate să adauge cele două sporuri de 50 % și 15 %.
De asemenea la pct.3, reclamanta a solicitat să fie obligată Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie prin care să se revizuiască decizia nr.- din 10 august 2007, în sensul că, la cuantumul stabilit să adauge și sumele calculate de DNA pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și sporul de confidențialitate de 15 % și să plătească diferențele actualizate cu indicele de inflație la zi.
Instanța de fond a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie raportată la adeverințele pe care le va primi de la angajatori, fără a preciza ce se întâmplă cu decizia nr.- din 10 august 2007, care nu a fost contestată și este definitivă.
Se impune deci ca instanța de fond să se pronunțe asupra revizuirii deciziei nr.- din 10 august 2007.
Pentru aceasta, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă se admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.898/CM din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării pricinii se vor analiza și recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Națională Anticorupție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P, str.-, - 24,.C,.7, județul A, împotriva sentinței civile nr.898/CM din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/30.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță, Laura Ioniță
