Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 322/R-CM
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Judecător: - --
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,- și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.9/CM din 11 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, intimații-reclamanți, -, G, și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că a fost solicitată judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare pe recursuri.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 august 2007, reclamanții, -, G, Au Chemat În Judecată Pe Pârâții Parchetul De Pe Inalta C De Casatie Si Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe Langă Tribunalul Argeș și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea prevăzuta de art. 4 alin 1 din OUG nr. 177/2002 pe perioada 01.09.2004-31.03.2006 si de art. 4 alin 1 din OUG nr. 27/2006 pe perioada 01.04.2006 si in continuare, corespunzătoare perioadelor de activitate ale fiecărui reclamant.
In motivarea acțiunii se arată că reclamanții, in calitate de procurori, iși întemeiază cererea pe prevederile OUG nr. 177/2002 si OUG nr. 27/2006 care prevăd ca judecătorii si procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare bruta lunara stabilita in raport de nivelul instanțelor si parchetelor, cu funcția deținuta si cu vechimea in magistratura prevăzuta de art. 86 din Legea nr. 303/2004.
In art. 82 alin 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede ca la calcularea vechimii in funcția de judecător si procuror se ia in calcul si perioada in care judecătorul si procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta sa fie mai mare de 10 ani.
discriminarea in cauza a fost constatata de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 273/06.06.2006 care a stabilit ca legiuitorul considera vechime in magistratura perioada in care judecătorul sau procurorul a fost avocat,. jurisconsult, consilier juridic, întrunindu-se, sub aspectul naturii activităților, condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic.
In ceea ce privește tratamentul diferențiat, reclamanții arată că acesta nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, in respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Ministerul Economiei si Finanțelor depune la dosar întâmpinare prin care invoca excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 72/1996, art. 21-27 și nr. 500/2002, art.19 -35.
Ministerul Economiei si Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este si MINISTERUL PUBLIC, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
S-a mai invocat prin întâmpinare si inadmisibilitatea cererii de chemare in garanție, motivata de faptul ca între Ministerul Economiei si Finanțelor și reclamanți nu exista nici o obligație de garanție
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ solicită prin întâmpinarea formulata respingerea acțiunii promovate de reclamanți ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a fost invocata necompetenta materiala a instanței, in raport de dispozițiile art. 36 alin 1 si 2 din OUG nr. 27/2006, aprobata prin Legea nr. 45/2007, aspect fata de care se solicita declinarea competentei materiale de soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel București.
Tot ca excepție a fost invocata si tardivitatea formulării acțiunii, având in vedere termenul de 15 zile in care se poate formula contestația la care face trimitere art. 36 alin 1 din OUG nr. 177/2002.
A fost formulată si o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor în temeiul disp. 60-63 Cod pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.9/CM din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte acțiunea reclamanților și obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferențele dintre sporul de stabilitate acordat și sporul de stabilitate în magistratură conform G nr. 177/2002, după cum urmează: reclamanților și sporul de 5 %, pentru perioada 01.09.2004 - 31.03.2006; reclamantului, sporul de 10 % pentru perioada 01.09.2004 -30.09.2004; reclamantei sporul de 15 % pentru perioada 01.11.2004 -31.03.2006; reclamantei, sporul de 5 % pentru perioada 08.12.2005 -31.03.2006; reclamantei, sporul de 10 % pentru perioada 09.03.2006 - 31.03.2006 și reclamanților și sporul de 20 % pentru perioada 10.03.2006 - 31.03.2006.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferențele dintre sporul de stabilitate acordat și sporul de stabilitate în magistratură conform nr.OUG 27/2006, după cum urmează: reclamanților și, sporul de 15 % pentru perioada 01.04.2006 -11.01.2008, reclamantei, sporul de 20 % pentru perioada 01.04.2006 -11.01.2008, reclamanților și sporul de 30 % pentru perioada 01.04.2006 -11.01.2008, reclamantei, sporul de 25 % pentru perioada 01.04.2006 -11.01.2008, reclamantei, sporul de 15% pentru perioada 01.04.2006 - 31.12.2006 și sporul de 20 % pentru perioada 01.02.2007 -11.01.2008, reclamantului, sportul de 15 % pentru perioada 01.04.2006 -31.12.2006 și sporul de 20% pentru perioada pentru perioada 01.02.2007 -11.01.2008, reclamantului, sporul de 15 % pentru perioada 01.04.2006 -30.09.2006 și sporul de 20 % pentru perioada 01.11.2006 -11.01.2008, reclamantului, sporul de 20 % pentru perioada 01.04.2006 -31.10.2006 și sporul de 25 % pentru perioada 01.12.2006 -11.01.2008, reclamantului, sporul de 20 % pentru perioada 01.04.2006 -30.06.2006 și sporul de 25 % pentru perioada 01.08.2006 -11.01.2008, reclamantului G, sporul de 15 % pentru perioada 01.04.2006- 31.08.2006 și sporul de 20 % pentru perioada 01.10.2006 -11.01.2008 și reclamantei ( ), sporul de 15 % pentru perioada 01.04.2006 - 31.03.2007 și sporul de 20 % pentru perioada 01.05.2007-31.05.2007.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a reținut astfel că, reclamanții îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și în cadrul parchetelor de pe lângă Judecătoriile P, T și
Anterior acestor funcții, fiecare dintre petenți a îndeplinit funcția de avocat, jurisconsult, consilier juridic.
Prin dispozițiile art. 3 alin 1 din OUG nr. 27/2006, aprobata prin Legea nr. 45/2007, s-a statuat că judecătorii si procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea 303/2004, astfel cum aceasta a fost modificată și completată.
Același drept era consacrat și de OUG nr. 177/2002 care a fost abrogata prin intrarea în vigoare a disp. OUG nr. 27/2006.
În ceea ce privește vechimea in funcția de judecător și de procuror, în art. 82 alin 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede ca, la calcularea acesteia, trebuie avuta in vedere și perioada în care judecătorul și procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani.
cu acțiunea privind constatarea și înlăturarea unui fapt discriminatoriu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat, prin Hotărârea nr. 273/06.06.2006, luând în calcul și dispozițiile art. 14 din Convenția privind interzicerea discriminării, precum si actele normative care reglementează activitatea celor doua profesii juridice, de avocat si de consilier juridic, ca sub aspectul naturii activităților se întrunește condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic, cât si sub aspectul reținerii de către legiuitor în aceeași categorie de situații, a perioadelor de timp in funcțiile care sunt considerate vechime în magistratură. Se mai arată în hotărârea menționată că faptele prezentate de către reclamanți în acțiunea de sesizare a CNCD constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării.
Analizarea incidentei art. 4 alin 1 din OUG nr. 177/2002 si a art. 4 alin 1 din OUG nr. 27/2006, trebuie făcută prin prisma vechimii în funcțiile de avocat, jurisconsult si consilier juridic pe care fiecare dintre reclamanți le-au avut.
Astfel, potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, magistrații beneficiază de sporul de stabilitate nu numai în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror etc. ci și în raport de vechimea de personal asimilat magistraților. Aceasta rezultă din interpretarea gramaticală a textului de lege.
Cum personalul asimilat magistraților este definit de art.44 din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că și cei care au îndeplinit funcția de avocat, consilier juridic sau jurisconsult beneficiau de sporul de stabilitate reglementat de art.4 alin.l din OUG nr.177/2002.
Aceste reglementari au fost preluate si de OUG nr. 27/2006, precum si de disp. Legii nr. 304/2004 cu modificările si completările ulterioare.
Conform carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei reclamanții au îndeplinit funcțiile de avocat, jurisconsult și consilier juridic anterior desfășurării activității în funcțiile de procurori.
Dreptul în discuție, incluzându-se în categoria situațiilor specifice la care se referă art.38 alin.2 din Constituția României din 1991 care reglementează măsurile de protecție a muncii, precum și art.41 pct.2 din Constituția României, republicată, restrângerea existenței sau exercițiului acestui drept constituțional fundamental nu se poate face, conform art.49 din Constituția din 1991 decât în situațiile prevăzute de textul constituțional, care nu se regăsesc în cauza de față.
Dreptul în cauza poate fi restrâns numai prin lege, nu și prin ordonanța de urgență, iar restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența sa.
Deosebit nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că sporul pentru vechimea în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de disp.art.2 din OUG nr.177/2002. Aceasta deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor sau parchetelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Pe cale de consecință, reclamanților li se cuvin creșterile arătate de aceștia în acțiune în raport de luarea în considerare a vechimii in funcția de avocat, jurisconsult si consilier juridic, prin prisma prevederilor art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, coroborat cu art.44 din Legea nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare din textele menționate rezultând că, și cei care au îndeplinit funcția de avocat, consilier juridic sau jurisconsult, beneficiază de sporul de stabilitate reglementat de art.4 alin1. din nr.OUG177/2002.
Or, reclamanții fac parte din această categorie, ei îndeplinind anterior funcțiile de avocat, jurisconsult si de consilier juridic.
Așa fiind, cererea de plată a diferenței dintre sporul de stabilitate în magistratură acordat și sporul de stabilitate în magistratură potrivit cererii de chemare in judecata, este întemeiată.
Neîntemeiată este cererea reclamanților în ceea ce privește acordarea si pe viitor a drepturilor solicitate prin acțiune, aceasta deoarece, având în vedere principiile răspunderii civile contractuale, nu se poate prezuma existenta pe viitor a vinovăției (vinei) pârâților.
În ceea ce privește calitatea de chemat în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul reține că potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru motivele de casare, prevăzute de art.304 pct.3,4 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.- Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Instanța a ignorat faptul că potrivit art.42 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și art.36 alin.2 din OUG nr.27 din OUG nr.27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
2.- Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că adaugă la lege arogându-și atribuțiile puterii legislative.
Instanțe a reținut în mod greșit că intimații reclamanți îndeplinesc condițiile pentru majorarea solicitată, în situația în care chiar prin acțiune precizează că reclamanții au îndeplinit în diferite perioade (funcțiile de jurisconsult și consilier juridic și nu doar pe cele menționate în textul de lege pe care își întemeiază pretențiile.
Potrivit art.4 alin.1 din OUG nr.177/2002, "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază în raport de vechime numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curt ea de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară".
3.- Instanța de fond în mod eronat, prin încheierea din 9 ianuarie 2008, a respins excepția tardivității introducerii acțiunii.
În modalitatea de salarizare a magistraților stabilită prin OUG nr.27/2006 aprobată și modificată prin Legea 45/2007 și a OUG nr.177/2002 (în vigoare pentru perioada 1 august 2005 - 1 decembrie 2005), acțiunea reclamanților este tardiv introdusă.
4.- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cuantumul indemnizației de încadrare brută lunar a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.28/2006 în raport cu nivelul parchetului, de funcția deținută și vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din acest act normativ.
La această indemnizație a-a adăugat majorarea care fost calculată, după caz, în procentele prevăzute de art.4 alin.1 din aceeași ordonanță, "în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor".
În acest sens sunt și dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004.
Acordarea sporului de stabilitate și pentru cei care au îndeplinit anterior alte funcții decât cele menționate în cuprinsul art.4 din OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, poate fi posibilă numai prin intervenția legiuitorului care ar putea completa prevederile art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, în sensul de a lua în considerare la stabilirea acestei majorări și a perioadei în care procurorul sau judecătorul financiar a exercitat funcțiile de jurisconsult, consilier juridic, auditor de justiție, notar, etc.
Instanța de fond, în mod greșit, reține că pârâții încalcă principiul egalității în drepturi, magistrații fiind discriminați.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs și Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Este criticată sentința cu privire la greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea recursului, a arătat că acest minister nu este angajator al reclamanților, calitate pe care o are MINISTERUL PUBLIC și că raporturile de muncă existente între aceștia nu are nici o implicație asupra Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se mai arată că ordonatorul principal de credite al reclamanților este MINISTERUL PUBLIC, iar nu recurentul care răspunde numai de gestionarea bugetului aprobat instituției pe care o conduce și că în realitate Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și el repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Analizând recursurile declarate împotriva sentinței instanței de fond se constată că sunt fondate.
În primul motiv de recurs declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă, se susține că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Acest motiv este nefondat.
Astfel, se susține că instanța de fond a greșit când a calificat litigiul ca fiind un litigiu de muncă, considerând că este competentă să soluționeze cauza.
Potrivit art.42 din OUG nr.177/2002, magistrații și celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute de această ordonanță, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestație în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, după caz.
Drept urmare, calea de atac este cea prevăzută de OUG nr.177/2002, respectiv formularea unei contestații la organele de conducere ale celor două ministere, împotriva hotărârii date în contestație, putându-se face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios Administrativ a Curții de Apel București.
Acest motiv de recurs este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că hotărârea nu s-a dat cu încălcarea competenței alte instanțe.
S-a reținut în mod corect de către instanța de fond că în cauza de față se solicită plata unor drepturi salariale, rezultate dintr-un raport de muncă, atipic, obiectul cauzei nefiind o contestație împotriva modului de stabilire a salariilor, nefiind îndeplinite dispozițiile art.42 din OUG nr.177/2002 și art.36 din OUG nr.27/2006t, în cauză operând un transfer potrivit art.19 alin.1 și 2 din Codul muncii.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile aert.169 din Codul muncii, reclamanții beneficiind de protecția drepturilor, în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia, către un alt angajator.
În acest mod se respectă principiul stabilității și continuității drepturilor câștigate de către reclamanți.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, instanța de fond a reținut în mod corect că nu este prevăzut un termen expres în interiorul căruia să fie permisă formularea acțiunii, aceasta putând fi formulată în termenul general de prescripție.
Deci și această critică este neîntemeiată.
Celelalte critici aduse sentinței sunt însă fondate.
Începând cu data de 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare OUG nr.177/2002 care la art.4 prevede că magistrații beneficiază în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat - asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației.
Deci, judecătorii și procurorii beneficiază de o majorare a indemnizației numai în raport de vechimea în funcțiile prevăzute în mod imperativ de acestea.
Intimații solicită însă acordarea sporului de stabilitate, deci majorarea indemnizației pentru perioada când aceștia au îndeplinit alte funcții decât cele prevăzute de art.4 din OUG nr.177/2002.
Se face o confuzie între vechimea î magistratură definită de aert.44 din Legea nr.92/1992 și art.86 din Legea nr.303/2004 care statuează vechimea continuă în magistratură și vechimea în funcțiile expres și limitativ prevăzute de art.4 din OUG nr.177/2002, luată în calcul la stabilirea procentului de majorare a indemnizației de încadrare brută lunară.
Astfel, intimații au ajuns la concluzia că au vechime continuă în magistratură și sunt îndreptățiți la acordarea sporului de stabilitate în raport de perioadele când au îndeplinit alte funcții juridice.
Ulterior, potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr.27/2006(1)privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul asimilat judecătorilor și procurorilor, beneficiază în raport numai de vechimea în aceste funcții de o majorare a indemnizației stabilite în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin.(1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit a reținut instanța de fond că cei care au îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult reprezintă personal asimilat magistraților.
Și această critică este întemeiată.
Potrivit art.4 alin.1 din OUG nr.177/2002 "magistrații beneficiază, în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat magistraților de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art.3 alin.(2) calculată în procente la indemnizația brută.
Art.43 din Legea nr.92/1992 stabilește care este personalul asimilat magistraților și anume personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere, inclusiv secretarul general și adjuncții acestuia din Ministerul Justiției precum și personalul de instruire și de conducere, de specialitate juridică din cadrul Institutului Național al Magistraturii, indiferent de vechime.
Funcțiile de avocat, jurisconsult, consilier juridic, judecător financiar etc. nu se regăsește printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de lege ca făcând parte din personalul asimilat magistraților.
Hotărârea D nr.273 din 6 iunie 2006 nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, de vreme ce rezultă din nr.OG137/2000 că sesizarea instanței de judecată nu este condiționată de desfășurarea unei hotărâri în fața CNCD, parte care se consideră discriminată putând sesiza direct instanța de judecată.
nr.OG137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale Consiliul se pronunță asupra unor acte sau fapte de discriminare, prin care se restrânge exercițiul unor drepturi recunoscute de lege, or în speță nu este vorba de un drept recunoscut de lege. Se constată a fi întemeiată și cea de a treia critică.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se constată a fi fondat, având în vedere motivele de nelegalitate invocate.
Pentru considerentele menționate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.291 din Codul muncii și art.312(1) Cod procedură civilă urmează a se admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.9/CM din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,- și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.9/CM din 11 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modifică, iar pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
12.05.2008
jud fond.N
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu
