Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 488
Ședința publică din data de 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 11E,.2,.5, județul D, împotriva sentinței civile nr. 14 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 221, județul D, intimatul-pârât SC SA cu sediul în B,- bis și intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, -.2, județul D, domiciliată în M,-, -.A,.4, județul D și, domiciliată în M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 29 ianuarie 2009, și intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic, conform delegației din 13.03.2009, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile prezente având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, având cuvântul arată că instanța de fond în mod greșit a motivat capătul de cerere prevăzut de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât suplimentările salariale de Paști și C se acordă la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, nefiind, astfel, identificată nicio modificare a art. 168 alin.1 pentru anii 2004-2007, iar singura precizare cu privire la acest aspect apare cu ocazia perfectării actului adițional la CCM în care se face mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază.
Astfel, în anul 2003 a avut loc o reașezare a salariilor și începând cu 1 martie 2003 s-a introdus suma de 70 lei pe lună în salariul de bază, ceea ce nu presupune că această operațiune a fost valabilă și pentru anii următori, având în vedere că la nivelul anului 2003 salariul de bază pe societate a fost de 618 lei, suma ce trebuia acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști și C era de 1236 lei, iar suma de 70 lei acordată lunar nu acoperă creșterea prevăzută de art. 168 alin.1 din CCM.
Așadar, în anul 2003 a fost acordată suma de 70 lei numai pentru 10 luni, situație în care s-au acordat 700 lei față de 1236 lei cât s-ar fi cuvenit fiecărui salariat.
De asemenea, precizează că majorarea salariului de bază cu 9,4% începând cu 1.03.2003 nu este o măsură în completarea hotărârii de acordare a unui salariu mediu de bază de Paști și C, ci face parte din negocierile între părți, privind majorarea salariilor de bază.
Prin expertiza efectuată în cauză, se arată că nu s-a avut în vedere nici faptul că în anii 2005-2007 valoarea salariului mediu de bază este mai mare decât cea din 2003, iar prin respectiva expertiză nu s-a făcut altceva decât o interpretare a dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM, interpretare care era obligatorie pentru instanță.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 alin.1 din CCM, în funcție de perioada lucrată.
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr. - din 13.03.2009 privind plata onorariului de avocat în sumă de 600 lei.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că pe fondul cauzei recursul nu este întemeiat, având în vedere faptul că, potrivit Hotărârii nr. 14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, drepturile bănești prevăzute de art. 168(1) din CCM au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv suma de 70 lei pe lună, iar suma rezultată a fost indexată cu 9,4%.
Totodată, menționează că în anul 2004 salariul mediu pe societate a fost de 558 lei, sumă care a fost acoperită prin includerea în salariul de bază al fiecărui salariat a cuantumului de 70 lei lunar, iar totalul sumei a fost indexat cu 9,4 %.
Astfel, de la data includerii în salariu, primele au încetat să mai aibă identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului de bază, sens în care prevederile art. 176 alin.4 din CCM stipulează că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care, prin contractele colective încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea, apreciază că nediminuarea salariului după data de 31.12.2003 constituie dovada indiscutabilă a îndeplinirii obligației și a faptului că angajatorul a dorit să acorde suplimentările salariale în modalitatea succesivă și în anii următori, respectiv 2004-2007, astfel că admiterea acțiunii ar însemna acordarea drepturilor prevăzute de art. 168(1) din CCM pentru a doua oară, ceea ce nu ar fi deloc echitabil.
În sensul celor arătate sunt și concluziile expertului contabil care a efectuat expertiza judiciară în cauză, dar și concluziile celorlalți experți numiți în cauze similare la Tribunalul Dâmbovița.
Față de motivele învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pârâta " " SA B, pentru a fi obligată la plata drepturilor suplimentare reprezentând prime de Paști și C pentru anii 2005-2007 și diferența de salariu minim pe aceeași perioadă cuvenit pe societate față de cel acordat pe unitate.
În motivarea acțiunii s-a susținut că aceste drepturi s-au cuvenit legal reclamanților conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate și respectiv art. 128 și 129 din același contract, drepturi care nu le-au fost plătite reclamanților în mod cu totul nejustificat.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind caducă și în subsidiar ca neîntemeiată, deoarece acțiunea introductivă putea fi formulată în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, iar pe fond suplimentările salariale pretinse conform art. 168 din au fost incluse în salariile primite de reclamanți în sumă de câte 700.000 lei (ROL) conform Hotărârii nr. 14 din 31 martie 2003 a Consiliului de Administrație pe societatea intimată, iar în legătură cu salariul minim acesta a fost acordat conform celui negociat și prevăzut în contractul individual de muncă.
După conexarea cauzelor și administrarea probelor cu înscrisuri, tribunalul a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, în cauză fiind incidente disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
S-a dispus și efectuarea unei expertize de specialitate care a fost întocmită de, care a statuat în final că primele de sărbători solicitate de reclamanți au fost incluse în salariile plătite acestora.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 14 din 6 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele salariale în raport de salariul minim cuvenit pe societate, respingând capătul de cerere privind suplimentările salariale pentru cele două sărbători anuale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că diferențele de salariu minim cuvenite reclamanților nu au fost acordate reclamanților conform art. 128 și 129 din pe societate, iar în legătură cu suplimentările salariale pentru Paști și C acestea au fost incluse în salariile plătite reclamanților.
Referitor la diferențele de salariu solicitate de reclamantul - s-a reținut că acesta nu a formulat un capăt distinct de cerere pentru astfel de drepturi.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în parte a sentinței și obligarea pârâtei la plata către acesta a suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paști și C, față de dispozițiile exprese ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate, susținându-se în esență că aceste drepturi salariale nu au fost incluse în salariile plătite în condițiile în care salariul mediu pe societate a fost în cuantum mult mai mare decât cel pretins a fi inclus în salariile lunare.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate, salariaților li se cuvin după anul 2003, suplimentări salariale într-un cuantum legal cu salariul mediu de bază pe societate anterior lunii fiecăruia din cele două sărbători de Paști și C, prevederi legale care sunt expuse și fac parte din partea legală a contractului de muncă al reclamantului.
Aceste drepturi salariale nu i-au fost plătite în perioada în litigiu, angajatorul nefăcând dovada acestor plăti conform art. 287 din Codul muncii, iar în legătură cu pretinsa includere a acestor suplimentări salariale, în salariile plătite acestuia este de observat că acest cuantum în sumă de 700.000 lei (ROL) nu se putea situa la acest cuantum fix în perioada în litigiu în condițiile în care drepturile salariale cuvenite salariaților au cunoscut progresiv în fiecare an la nivelul societății, așa cum de altfel rezultă chiar din adresa invocată de pârâtă referitoare la salariul mediu lunar de bază pe societate.
Așa fiind, rezultă în mod vădit că reclamantului nu i-au fost plătite drepturile salariale solicitate prin acțiune, referitor la care instanța de fond i-a respins acțiunea ca neîntemeiată, sentința pronunțată fiind nelegală sub acest aspect.
Față de considerentele expuse și în raport de disp.art. 304 și 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul de față, va modifica în parte sentința atacată și va obliga pârâta să-i plătească recurentului-reclamant suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2005-2007, în raport de salariul mediu de bază pe societate din luna anterioară fiecărei sărbători din perioada în litigiu la valoare actualizată în raport de inflație, menținând restul dispozițiilor sentinței.
În raport de disp.art. 274 Cod pr.civilă, intimata-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către recurentul-reclamant -, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 11E,.2,.5, județul D, împotriva sentinței civile nr. 14 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 221, județul D, intimatul-pârât SC SA cu sediul în B,- bis și intimații-reclamanți, domiciliat în M,-, -.2, județul D, domiciliată în M,-, -.A,.4, județul D și, domiciliată în M,-, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantul și a sumelor reprezentând prime de Paști 2005-2007 și C 2005-2007 conform disp.art. 168 alin.1, în raport de salariul de bază mediu pe unitate din luna anterioară acordării fiecărei prime, sume ce vor fi reactualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata-pârâtă SC SA la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./10.04.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
