Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4895/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2830/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4895/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.545 din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28597/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 8 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 și intimatul-reclamant personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă prin avocat depune la dosar dovezi privind măsura insolvenței, respectiv certificat eliberat de grefa Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 prin care s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 asupra recurentei-pârâte, precum și decizia nr. 2/31.03.2009 emisă de administratorul judiciar Insolvency Specialists de confirmare a mandatului de reprezentare pentru societatea de avocați.
Părțile arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului formulat în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat susține oral motivele de recurs concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința modificării hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant arată că este mulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de fond și solicită menținerea acesteia.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 10.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2005, precum și a sumei de 533,52 lei daune materiale pentru neacordarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr.545/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, învestit prin declinarea competenței teritoriale, a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta SC SA (fostă SC SA B) la plata drepturilor salariale suplimentare de Paște și C pentru anii 2004, 2005, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în baza art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentarivor fi incluseîn salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă, alin. 2 al art. 168 fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salarialeau fost incluseîn salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța a constatat că, din chiar formularea clauzei contractuale, este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art. 155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților, dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
Instanța a apreciat că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări, "în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază", formulare ce nu îndreptățește instanța să considere că de la acel moment dreptul a încetat să existe. Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare ("pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse"), la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut ("în anul 2003 aceste suplimentari au fost incluse"). Așadar, prin modificarea acestui articol se confirma faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară, de a include suplimentarea salarială în salariul de bază doar pentru anul 2003, și nicidecum faptul că începând cu anul 2004 dreptul salariaților a încetat.
În primul rând, instanța a apreciat că rațiunea clauzei contractuale nu a fost de a modifica salariul de bază, ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr încetarea dreptului, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare clară și lipsită de echivoc a clauzelor contractuale în discuție, cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din contractul colectiv de muncă a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1 neschimbata până în anul 2008 când, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SC SA s-a menționat că acestea au devenit inaplicabile însă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, acest act adițional nu-și poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la și în nici un caz retroactiv.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile cauza ar fi fost concludentă pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuția părților de către instanță pe parcursul judecații în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, pârâta, partea căreia îi incumba sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 278 Codul muncii, și-a exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțelege să administreze această probă.
În concluzie instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea sporurilor suplimentare de Paște și de C este întemeiată drept pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâtă la plata drepturilor salariale suplimentare de Paște și C pentru anii 2004, 2005.
Pentru a se menține valoarea reală a sumelor datorate reclamantului, cererea privind actualizarea sumelor a fost găsită întemeiată, în caz contrar aceasta ar fi prejudiciat. Soluția se justifică față de dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil, pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Astfel, reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsit. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 06.04.2009 pârâta SC SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.04.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea sentinței de fond și solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei pe fond și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
Se arată că în martie 2003 sumele reprezentând primele pentru Paște și C au fost incluse în salariile de bază ale tuturor angajaților SC SA, iar prin această operațiune a intervenit o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, salariații nemaiavând dreptul la prime.
Așadar, sumele încorporate în salariul de bază în anul 2003 au rămas încorporate în salariu. Pentru anii următori, începând cu 2004, nu au mai fost acordate prime, având în vedere că salariile angajaților (majorate în martie 2003) nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paște și
Deși a fost dovedită apărarea pârâtei prin înscrisuri și expertiză, instanța de fond a încălcat convenția părților și a condamnat societatea la plata suplimentărilor salariale pretinse de reclamant.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Pornind de la situația de fapt potrivit căreia intimatul-reclamant a fost salariatul societății recurente, pe post de electrician, începând cu anul 1993 și până la data de 23.12.2005, când a încetat raportul de muncă în condițiile art.65 alin.1 Codul muncii, problema dedusă judecății este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatului la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2005.
Asupra acestei chestiuni părțile litigante au avut poziții diferite. Astfel, reclamantul a susținut că i se cuvin aceste drepturi suplimentare, separat de salariul încasat, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2006.
Pârâta a susținut netemeinicia acestor pretenții salariale pe motiv că au fost acordate în realitate tuturor salariaților, însă nu în mod distinct de salariu, ci prin includerea lor în salariul de bază, operațiune care a avut loc în anul 2003. Efectul acestei operațiuni constă, în opinia recurentei-pârâte exprimată în întmpinare, într-o novație consacrată de art. 1128 pct. 1 Cod civil, în sensul că a încetat dreptul salariatului de a încasa prima în mod distinct. În recursul de față, a susținut ideea unei abrogări implicite a dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, pentru că altfel nu se justifică menținerea în contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anii următori a unei clauze referitoare la dreptul salariaților la suplimentările pentru cele două sărbători religioase. Prin urmare, angajatorul a fost condamnat la plata sumelor de bani datorate fostului său salariat.
Curtea consideră că soluția pronunțată de Tribunal este corectă.
Deși recurenta-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantului, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte începând cu anul 2003 se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genulau fost incluseși, respectiv,vor fi incluseîn salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului. SC SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția 31 se menționează o modificare salarială, începând cu 01.03.2003, în baza hotărârii Consiliului de administrație nr.14/31.03.2003. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni. Pentru lămurirea acestor aspecte era utilă și pertinentă efectuarea unei expertize contabile, însă proba deși a fost dispusă din oficiu nu a fost administrată datorită faptului că pârâta nu a achitat onorariul de expert.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2005, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003.
Nu poate fi admisă nici teza potrivit căreia, pentru anii ulteriori lui 2003, intervenit o abrogare implicită a dispozițiilor analizate.
Conform art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială. Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.
Referindu-se la condițiile de formă și de fond ale abrogării, art. 63 din același act normativ, prevede că abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Așadar, de esența abrogării, este emiterea unui act normativ nou care modifică cuprinsul unei norme anterioare. Această situație nu este întrunită în cauză, recurenta susținând că reglementarea art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anul 2003 determinat o abrogare implicită a aceluiași articol din contractele colective de muncă negociate și aprobate pentru anii ulteriori.
Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2006 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.545 din data de 23.01.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28597/3/LM/2008. în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn. B/ 2ex./ 03.09.2009
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
