Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 493
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de B împotriva sentinței civile nr. 30 din 9.01.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, și .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 28 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 5 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta B - Membru Grup, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să le plătească drepturile bănești în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005 - 2007, reprezentând c/valoarea aprovizionării de toamnă-iarnă conform disp. art. 176 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, reactualizate la data plății efective.
Au susținut reclamanții că pârâta nu le-a achitat niciodată aceste drepturi, deși erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Legal citată intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție, ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar pe fond ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a invocat disp. art. 283 lit. e din Codul muncii, în sensul că drepturile solicitate de reclamanți sunt rezultatul neaplicării unor prevederi din Contractul colectiv de muncă și pentru care termenul de solicitare a realizării lor este de 6 luni.
Pe fondul cauzei s-a arătat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, deoarece începând cu 01.03.1998, s-a majorat salariul brut de bază prin introducerea sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prevăzut la alin. 1, 2 din art. 176. Prin sentința civilă nr.30/09.01.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta B - Membru Grup.
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1.350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanții - salariați ai B - Membru - solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate, conform art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pentru anii 2005, 2006 și 2007, reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, s-a reținut că este neîntemeiată, avându-se în vedere disp. art. 283 lit. c Codul muncii, în speță solicitându-se acordarea unor drepturi salariale.
Acest fapt este recunoscut chiar de către pârâtă, care prin întâmpinare precizează că drepturile solicitate prin prezenta acțiune, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat încă din luna martie 1998.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, s-a prevăzut la art. 176 că salariații vor beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă pentru anumite ocazii, printre care și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. S-a prevăzut de asemenea că aceste adaosuri vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 241 alin. 1 Codul muncii și art. 11 din Legea 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul. Totodată art. 238 alin. 1 din Codul muncii prevede că dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă nu pot să prevadă drepturi la un nivel inferior celor din contractele de muncă încheiate la nivel superior.
Înscrierea în art. 176 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură a dreptului salariaților de a beneficia de ajutoare bănești pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, a devenit astfel obligație pentru unitatea angajatoare și drept câștigat pentru reclamanți.
Motivarea refuzului acordării acestor drepturi formulată de către pârâtă prin întâmpinare, precum că acestea au fost deja incluse în drepturile salariale încă din anul 1998, nu este întemeiată.
Astfel, din studiul carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, la rubricile aferente anului 1998 nu apare nici o înscriere din care să rezulte majorarea salariilor cu includerea ajutoarelor pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Există, într-adevăr, consemnate majorări salariale, dar acestea au fost făcute prin indexări conform HG208 din 31.03.1998 privind stabilirea creșterilor salariale în raport cu evoluția indicelui prețurilor de consum în anul 1998.
Față de aceste considerente, instanța a considerat că pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unui supliment la drepturile salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură.
În consecință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți, urmând ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, potrivit dispozițiilor art. 176 alin. 1 și 2 din la nivel de ramură, salariații vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă pentru anumite ocazii printre care și pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Ce nu a observat însă instanța de fond - arată recurenta - sunt prevederile alineatului 6 al art. 176 din, care derogă de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă - iarnă", în condițiile în care art. 137 din, cu caracter normativ general, prevede posibilitatea ca "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază" (normă existentă în mod similar și pentru anul 1997 și următorii).
În deplin acord cu dispozițiile art. 137 din pe ramură și art. 176 alin. 6 din același contract și cu respectarea dispozițiilor art. 238 alin. 1 din Codul muncii, și salariații, reprezentați de, au decis în anul 1997 că " începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază".
Facilitatea prevăzută de dispozițiile art. 137 pe ramură privind introducerea unor suplimentări salariale în salariul de bază, este prevăzută și de art. 168 alin. 4 din pe anul 1997.
Venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă -iarnă" nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat - excepție de la aplicarea alin. 1 și 2 din art. 176.
În baza acestor norme, motivează recurenta, acest venit a fost introdus, din martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat al A - majorat în acest fel. Ca o confirmare a acestei situații, sindicatul a și renunțat, din anul 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă".
Prin adresa IP nr. 2412 din 29.05.1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art. 168 (3) aferent anului 1997.
Părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă au agreat majorarea salariilor brute de bază, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, începând cu 1 martie 1998, astfel:
- salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 ROL se vor majora cu 10 %;
- salariile brute de bază în cuantum de la 1.000.101 ROL - 2.000.000 ROL se vor majora cu 7 %;
- salariile brute de bază în cuantum de peste 2.000.000 ROL se vor majora cu 5 %.
Așadar, la nivelul anilor 1998, pârâta a inclus acest ajutor privind aprovizionarea de toamnă - iarnă, în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu. Mai mult decât atât, suma aferentă ajutorului privind aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost majorată ori de câte ori au fost majorate salariile.
Conform din perioada 1998 - 2002, adoptat urmare negocierilor dintre și salariații, reprezentați de ca parte contractantă prevederea sus-citată a art. 168 (3) îmbrăcat următoarea formă:
"(2) Fiecare din suplimentările de la alin. (1) se acorda în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Începând cu anul 2003, urmare a includerii în salariul de bază, începând cu anul 1998, aceste prevederi privitoare la ajutorul de aprovizionare toamnă au rămas fără obiect, motiv pentru care în anii ulteriori dispozițiile art. 168 alin. 1 din 2003 - 2007 nu mai prevăd acordarea acestei suplimentări.
Din examinarea cărților de muncă ale reclamanților se desprinde concluzia că ulterior introducerii ajutorului de toamnă, salariul de bază s- majorat, iar în anii următori nu a avut loc o operațiune inversă celei din 1998, ceea ce înseamnă că aceste drepturi au rămas incluse în salariul de bază, fără a fi individualizate în mod distinct.
Astfel, consideră recurenta, din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei și precizările anterioare, rezultă că ajutorul pentru "aprovizionarea de toamnă - iarnă" a fost acordat salariaților în fiecare an, în modalitatea agreată de părțile semnatare ale, cu respectarea, majorarea salariilor de bază ale personalului fiind menținută cu titlu permanent.
Contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților. Ori instanța de fond trebuia să analizeze voința liberă a celor două părți semnare, consfințită în Contractele colective de Muncă A și să aprecieze, în cazul în care se impune o interpretare clauzelor, voința reală a acestora, iar în subsidiar să aplice principiul interpretării contractului în favoarea celui care se obligă.
Art. 8 alin 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 Codul muncii prevăd "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Interpretarea contractelor colective de muncă se poate face prin consens și prin aplicarea regulilor de drept comun. "Interpretarea prin consens presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să se întâlnească, să discute și să stabilească înțelesul clauzelor respective. Rezultatul acestui mod de interpretare va fi consemnat într-un act adițional la contractul care a necesitat interpretarea". În condițiile în care salariații reprezentați de Iar enunțat la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă - iarnă", acest fapt corespunde situației majorării salariului de bază prin includerea acestui venit, din anul 1997 și, implicit, a recunoașterii acestui fapt.
Ca atare, solicită recurenta admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 17.03.2009, recurenta a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate aferente anului 2005.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente anului 2005, invocată ca motiv de ordine publică conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, este întemeiată.
Potrivit art. 176 alin. 1 din la nivel de ramură, invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale: Paște, Ziua meseriei, C, precum șiîn luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Ori, în condițiile în care suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pretinsă de reclamanți prin acțiune era datorată în luna octombrie a fiecărui an, dreptul la acțiune pentru anul 2005 este prescris extinctiv, având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii și data introducerii acțiunii (10.11.2008).
Ca urmare, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru anul 2005 și, în consecință, va fi respinsă ca fiind prescrisă extinctiv acțiunea formulată de reclamanți privind plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin 1 și 2 din la nivelul economiei energiei electrice, tehnică, gaze, pentru anul 2005.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, Curtea de Apel reține că sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Astfel prima instanță a reținut ca temei juridic al acțiunii reclamanților dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din la nivel de ramură.
1 al art. 176 din la nivel de ramură, enunțat mai sus, consacră dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă).
2 al aceluiași articol prevede că acest adaos va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Instanța de fond nu a avut însă în vedere la pronunțarea soluției și dispozițiile alin. 6 al art. 176 din CCM la nivel de ramură, potrivit cărora adaosurile se acordă "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază". De asemenea și alin.3 prevede "condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Ori, în cazul societății pârâte, prin la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art. 168 alin. 3 că, începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Prin adresa nr. 2328/8.10.1997 (fila 42 dosar) B aduce la cunoștința sucursalelor că salariații Regiei Autonome a "" aflați la data de 30.09 în evidențele unității vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de 441.000 lei/persoană brut pentru aprovizionare de toamnă - iarnă, în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din în vigoare.
Ulterior, în încheiat la nivelul "" în anul 1998, s-a precizat la alin. 2 al art. 168 în suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998).
Acest telex (fila 143 dosar fond) arată, așa cum susține și recurenta, că, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din la nivel de unitate pentru anul 1997 (menționat mai sus), începând cu data de 1 martie 1998, salariile de bază brute ale personalului parte în acest contract, valabile la 28 februarie 1998, se vor majora astfel: cu 10 % salariile de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei, cu 7 % salariile brute de bază cuprinse între 1.000.001 lei - 2.000.000 lei și cu 5 % salariile brute de bază în cuantum de peste 2.000.000 lei.
Pe perioada cuprinsă între cele două contracte colective de muncă la nivel de unitate 1997 - 1998, a luat ființă Societatea Națională a "" B, prin reorganizarea Regiei Autonome a "" B, care se desființează (OUG 49/15.09.1997).
La data intrării în vigoare a OUG49/1997, societățile comerciale din domeniul rafinării și distribuției petrolului și produselor petroliere (prevăzute în anexa 2) au fuzionat cu fiind absorbite de aceasta.
În art. 7 alin. 2 din OUG49/1997 se prevedea că toate drepturile și obligațiile Regiei Autonome a "" B, precum și cele ale societăților comerciale care au fuzionat, prevăzută în anexa 2, sunt preluate de către
Reclamanții din prezenta cauză au fost salariați ai I, societate prevăzută în anexa 2 OUG 49/1997 și care a fuzionat cu A, devenind Sucursala
Urmare a fuzionării, acești salariați au fost transferați în interesul serviciului la B, începând cu 3.12.1997, așa cum rezultă din mențiunile din carnetele de muncă ale acestora (filele 5-118 dosar fond).
În atare condiții, la data când a fost trimis telexul 2412/29.05.1998 și a fost încheiat la nivelul pentru anul 1998 (în care se menționează la art. 168 alin. 2 faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului 2412/1998), reclamanții deveniseră salariați ai (ca urmare a apariției OUG49/1997 și fuzionării I cu A).
Ca urmare, lor le devenise aplicabil la nivel de unitate pentru anul 2008, care prevedea includerea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă iarnă în salariul de bază, astfel încât, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. 3 și 6 din la nivel de ramură, acestora nu le putea fi acordate drepturile prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din acest contract, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Este adevărat că din examinarea carnetelor de muncă, rezultă faptul că reclamanților nu le- fost inclusă suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă în salariul de bază începând cu 1 martie 1998, ci le-au fost aplicate doar indexările salariale prevăzute în HG208/1998.
Explicația rezidă în faptul că telexul nr. 2412/29 mai 1998 fost comunicat doar sucursalelor ce aparțineau fostei Regii Autonome a "", fără a se avea în considerare că, anterior, urmare a OUG49/1997, a fost înființată prin reorganizarea și fuziunii cu alte societăți comerciale din domeniul rafinării și distribuției petrolului și produselor petroliere (inclusiv I ).
Din aceste motive există și diferențe între mențiunile din carnetele de muncă ale salariaților fostei (cărora, așa cum susține pârâta - recurentă, le-au fost aplicate majorările prevăzute în telexul 2412/1998) și cele ale salariaților din fostul I - cazul reclamanților - intimați (cărora nu le-au fost aplicate majorările prevăzute în telexul 2412/1998, ci doar indexările prevăzute de HG208/1998).
Însă, potrivit art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Ca atare, deși se constată că reclamanții au vocație la acordarea suplimentărilor salariale incluse în salariul de bază în anul 1998, conform la nivel de unitate, se impune ca acțiunea lor pentru anii 2006 și 2007 - vizând contravaloarea aprovizionării de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, prev. în art. 176 alin. 1 și 2 din la nivel ramură să fie respinsă, în raport de prevederile art. 129 alin. 6 din Cod procedură civilă.
Raportat tuturor acestor considerente, reținând că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale în materie, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de A și va modifica în parte sentința recurată, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, în sensul celor expuse anterior.
Va fi înlăturată din sentință dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Vor fi menținute dispozițiile din sentință care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 30 din 9.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru anul 2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta B - Membru Grup privind plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin 1 și 2 din la nivelul ramurii energiei electrice, termică, gaze, ca prescrisă extinctiv pentru anul 2005 și ca neîntemeiată pentru anii 2006 și 2007.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Menține dispozițiile din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex. / 02.06.2009
Tribunalul Iași -,
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
