Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Sentința 51/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILA NR. 51/D/2008 | |
Ședința publică din 23 octombrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos Carmen | - - - |
ASISTENȚI JUDICIARI | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLIC ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-au depus concluzii scrise de către reclamanți.
CURTEA:
Prin acțiunea formulată de reclamanții, I, împotriva pârâților Tribunalul Sălaj, Curtea De Apel Cluj, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Public și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, înregistrată de Tribunalul Sălaj în data de 10.06.2008, s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate în solidar pârâții Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, și Ministerul Justiției la plata unor despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențe dintre: drepturile salariale cuvenite reclamanților calculate în funcție de treapta profesională a acestora și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri-statisticieni și grefieri - documentariști cu studii medii, și respectiv drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a reclamanților și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri-arhivari și grefieri-registratori, diferențe calculate începând cu data de 27 ianuarie 2007 și până la data încetării stării de discriminare și să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că, fac parte din corpul grefierilor cu studii medii (grefieri arhivari și grefieri registratori) și sunt discriminați salarial față de ceilalți grefieri cu studii medii, contrar prevederilor art. 1-6 nr.OG 137/2000 și art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul muncii.
Din analiza statutului grefierilor arhivari si a celor registratori rezultă faptul că acesta este identic cu al tuturor celorlalți grefieri, sub aspectul numirii în funcție, al promovării, a suspendării din funcție, a eliberării din funcție, a delegării, detașării, a transferului, a drepturilor și îndatoririlor profesionale și-a răspunderii profesionale.
sub aspectul recrutării, ar exista, o deosebire, în sensul că grefierii registratori și cei arhivari sunt recrutați prin concurs, în urma căruia efectuează un stagiu la Școala Națională de grefieri ( art. 9-10 din Legea nr. 567/2004 ), ceilalți grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere la Școala Națională de Grefieri ( art. 5 din Legea 567/2007 ). Însă, în realitate, și recrutarea celorlalți grefieri se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante ( art. 8 alin. l și art. 63 din Legea nr. 567/2004). Deci sub acest aspect nu se justifică nici o diferență de tratament.
În ceea ce privește aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor, instanța constată că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni sau grefieri documentariști ( anexele nr. 1 la OG nr. 8/2007), deși este evident că aceștia au atribuții net diferite.
Această diferențiere s-a făcut numai față de grefierii arhivari și cei registratori. Însă nu se poate afirma că atribuțiile și gradul de solicitare a grefierilor arhivari și a celor registratori ar fi mai redus decât al grefierilor documentariști, ci dimpotrivă. Pe de altă parte, criteriul atribuțiilor concrete de serviciu nu poate fi invocat ca și criteriu de diferențiere, din moment ce acest criteriu nu a fost aplicat și celorlalți grefieri din corpul grefierilor cu studii medii ( grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști ).
De asemenea, condițiile generale de numire în funcția de grefier cu studii medii sunt reglementate de art. 33 alin 1 lit. a-f din Legea 567/2007. Aceste condiții generale de numire sunt păstrate și în cazul grefierilor arhivari și a celor registratori ( de art. 37 alin. 1 din aceeași lege ), cu excepția a două elemente: condiția absolvirii Școlii Național de Grefieri și condiția dispunerii de cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminări reclamanților, prin neacordarea coeficientului de salarizare aferent corpului profesional al grefierilor cu studii medii, va cerceta situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamente la care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiale.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea reclamanților egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ulcomunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000 ), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Este de subliniat faptul că în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al coeficientului salarial pentru grefierii cu studii medii, și anume apartenența la corpul profesional, iar în nici un caz, nu criteriul categoriei socio-profesionale. Simplu fapt că o persoană poate face parte dintr-o categorie a grefierilor (grefieri arhivari, grefieri registratori) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, membrilor profesiei respective cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria profesională este resortul ( obiectivul și elementul ), generator și fundamental stabilirii și acordării coeficientului salarial pentru grefierii cu studii medii în sistemul de salarizare.
Rezultă deci ca prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii.
Ca atare, existentă discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează drepturi tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 112/197 4 ( care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție ); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție ( care interzic discriminările ); art. 4 din Carta socială europeană revizuită ( ratificată prin legea nr. 74/1999 ) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din legea nr. 53/2003 ( care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fătă discriminări, restrângeri sau limitări ); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție ( care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept ce face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă ) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității, între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate fie special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, " dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin întâmpinare pârâta Curtea de Apel Cluja solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind lipsită de temei legal.
În dezvoltarea motivelor pârâta a arătat că, salarizarea diferitelor categorii ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată așa cum au arătat și reclamanții, de nr.OG 8/2007 cu modificările ulterioare, care prevede diferențieri în ceea ce privește salarizarea, pe categorii de grefieri.
Drepturile salariale sunt acordate conform funcției efectiv ocupate și sun stabilite de legiuitor având în vedere atribuțiile date în sarcina respectivei funcții. Faptul că reclamanții ar avea aceleași studii medii, ar avea același statut și ar fi în mod practic recrutați prin proceduri asemănătoare cu cele de recrutare ale grefierilor de ședință, statisticei sau documentariști, nu determină dreptul reclamanților de a fi salarizați astfel cum aceștia o cer, doar pentru aceste eventuale identități enumerate mai sus.
Chiar dacă pregătirea profesională și statutul diferitelor categorii de personal, precum și unele dintre mijloacele folosite în îndeplinirea atribuțiilor pot să fie în mare parte aceleași, caracterul și conținutul diferit al atribuțiilor îndeplinite poate și trebuie să se reflecte în plata muncii.
Nu se poate vorbi despre o discriminare făcută de legiuitor și bazată pe apartenența reclamanților la o anumită categorie -profesională, în sensul prevăzut de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, în contextul stabilirii prin lege a unor modalități de salarizare distincte în funcție de conținutul muncii diferitelor categorii de salariați, după cum denumirile respectivelor funcții sunt și ele stabilite având în vedere ansamblul atribuțiilor, și nu pot fi, nici ele, interpretate ca puncte de vedere în identificarea unor discriminări bazate pe apartenența la un corp profesional.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 16-20 din nr.OG 137/2000, republicată, este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care se solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării ( principiul investirii sarcinii probei ).
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că cererea reclamanților are ca obiect o acțiune privind obligația de a da respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare însă, conform dispozițiilor legale Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României.
S-a mai invocat referitor la fondul cauzei, ă opțiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnată a personalului de specialitate utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independenți de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective, trebuie să fie egală. De altfel, această interpretare nu este permisă de cuprinsul nr.OG 8/2007 care în anexele sale stabilește indemnizații diferite pentru personalul auxiliar de specialitate raportat la funcția de ținută, studii, grad sau treaptă profesională.
Diferența de salarizare aplicată nu este însă arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Din cuprinsul prevederilor art. 54, art. 60, art. 61 și art. 62 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar sunt în mod evident diferite, inclusiv sub aspectul complexității, în raport cu cele ale grefierului ( de ședință ) grefierului statistician și grefierului documentarist.
Este de observat că însăși Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar diferențiază sub aspectul complexității sarcinile de serviciu ale grefierului de ședință de cele ale grefierilor arhivari și registratori, instituind regula că recrutarea grefierilor se face prin Școala Națională de Grefieri în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire de 6 luni ori 1 an ( funcție de studii avute, superioare sau medii ), finalizate prin examen, în vreme ce recrutarea grefierilor arhivari, grefierilor registratori și a personalului conex nu presupune această procedură, ci organizarea unui concurs la nivelul Curților de Apel, candidații declarați admiși urmând să efectueze stagii cu o durată de două luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri ( art. 5-6, art. 22, art. 9-10 din lege ).
Complexitatea sarcinilor de serviciu este astfel motivul pentru care legiuitorul nu recunoaște grefierilor arhivari aceiași coeficienți de multiplicare prevăzuți pentru celelalte categorii de grefieri.
Pe de altă parte, învederează instanței că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, act normativ invocat de reclamanți în susținerea acțiunii.
Prin urmare, având în vedere cele menționate, consideră că funcția de grefier arhivar nu este identică cu a celorlalte categorii de grefieri sub aspectul naturii funcției, complexității atribuțiilor, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
Prin Încheierea din 30 iunie 2008 s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Cluj potrivit dispozițiilor art. II alin. (2) Din OUG 75/2008.
Examinând prioritar conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Pretențiile formulate de către reclamanți derivă din existența și aplicarea unor dispoziții legale privind salarizarea - element fundamental al raportului juridic de muncă -, ceea ce conferă litigiului dedus judecății caracterul unui conflict de drepturi aparținând sferei dreptului muncii, cu privire la care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă, nefiind angajator. De altfel, reclamanții nu au formulat un petit prin care să aibă pretenții față de acest pârât.
Conform art. 27 alin. (3) din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării trebuia citat în mod obligatoriu în cauză, în condițiile în care reclamanții au invocat existența unei discriminări, însă aceasta nu înseamnă că există identitate între acesta și parte obligată în raportul juridic dedus judecății.
Drept urmare, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 acesta coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către acest pârât este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
În domeniul finanțelor publice Ministerul Economiei și Finanțelor are potrivit art. 3 alin. 1 lit. a pct. 3 din nr.HG 386/2007 atribuția de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, plata unor drepturi bănești solicitate și acordate de instanțele de judecată, de natura celor solicitate de reclamanți putând fi făcută doar în urma unei astfel de rectificări sau prevederi în buget, prin urmare pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției, se reține că în conformitate cu art. 5 din Legea 304/2004 acesta asigura buna organizare si administrare a justiției ca serviciu public. De asemenea, conform art. 131 din același act normativ "1) Activitatea instanțelor si parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite". În consecință, în lipsa alocării de fonduri de către Ministerul Justiției, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu se pot executa. Pentru aceste considerente, în condițiile în care obiectul cauzei îl reprezintă acordarea de drepturi salariale, se apreciază că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, excepția invocată urmând a fi respinsă.
Referitor la fondul cauzei se reține că, în condițiile în care atribuțiile fiecărei categorii din cele invocate de către reclamanți, anume grefierii și grefierii-arhivari, sunt diferite, potrivit art. 54 și art. 62 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin nr. 387/2005, înseamnă că la salarizarea fiecărei categorii s-a avut în vedere că acestea sunt două categorii profesionale distincte cu activități diferite.
Dacă sunt categorii distincte cu activități diferite nu poate fi vorba de discriminare deoarece discriminarea poate apărea doar în cazurile de încălcare a principiului egalității. Or, dacă nu sunt situații egale nu poate exista discriminare deoarece doar în situații de egalitate tratamentul trebuie să fie egal, nediscriminatoriu.
În acest sens art. 1. alin. 3 din nr.OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile iar art. 2 alin. 1 din același act normativ precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire făcută în condiții de egalitate a persoanelor.
Curtea reține că încadrarea ca grefier nu este singura condiție avută în vedere la acordarea salarului ci la această condiție trebuie adăugat felul activității în funcție de care legiuitorul înțelege să reglementeze sau nu acordarea unui salar și în cuantum diferit.
Reclamanții nu se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează salarul ca și pentru grefieri deoarece fiecare dintre aceștia exercită o activitate diferită.
Nu în ultimul rând, potrivit deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea de Apel apreciază în temeiul considerentelor enunțate anterior că nu este cazul în prezenta speță.
Art. 2 alin. (2) pct.a) din Directiva 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (invocată de reclamanți) prevede că există discriminare în situația în care două persoane aflate în situație asemănătoare sunt tratate în mod diferit. Or, așa cum s-a precizat anterior grefierii arhivari și registratori nu se află în aceeași situație juridică cu ceilalți grefieri, în condițiile în care exercită activități diferite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților având ca obiect obligarea acestora la plata de despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre cele calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și cele încasate efectiv de reclamanți, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri arhivari și grefieri registratori, începând cu data de 27.01.2007 și până la încetarea discriminării. De asemenea, fiind un capăt de cerere accesoriu, se va respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Sălaj - jud. S, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Sălaj cu sediul în S-Z- jud. S, Curtea de Apel Cluj cu sediul în C-N-, Ministerul Justiției cu sediul în B sector 5- și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B sector 5-, având ca obiect obligarea acestora la plata de despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre cele calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și cele încasate efectiv de reclamanți, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri arhivari și grefieri registratori, începând cu data de 27.01.2007 și până la încetarea discriminării.
Respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor solicitate.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
GREFIER
RED.
DACT.
19 EX./21.11.2008.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Marta Carmen Vitos Carmen
