Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3618/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5100R
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.344F din data de 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL IALOMIȚA, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 02.07.2009 și respectiv 06.07.2009, de către intimata, întâmpinare.
Curtea având în vedere faptul că, prin cererile de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I la data de 24.03.2009, in urma declinarii de competenta dispusa de Curtea de Apel B prin sentinta civila nr. 539/19.02.2009, in baza prevederilor OUG nr. 75/2008, reclamanta - personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului I - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul I si Curtea de Apel B, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % si a sporului de confidentialitate de 15%, calculate la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01.10.2007 și în continuare. A mai solicitat actualizarea sumelor, cu indicele de inflație, până la data introducerii actiunii si plata dobanzii legale pana la data platii, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca si obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civila nr.344 din data de 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul I s-a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice, admiterea in parte a acțiunii, au fost obligati pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul I si Curtea de Apel B să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % si sporul de confidentialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 01.10.2007 la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Totodata, a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor pretinse, iar ceilalti parati să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsa cererea de acordare a dobanzii legale, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice, prima instanta a considerat-o neintemeiata, cu motivarea ca aceasta institutie raspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit unora dintre magistrați, precum și unora dintre salariații ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate, fiind evidențiat, ca atare, în carnetele de muncă ale acestor persoane.
Problema acordarii acestui spor a fost transata irevocabil decizia nr.XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prima instanta arata ca reclamantei i se cuvine acest spor si pentru viitor, intrucat recunoasterea dreptului s-a facut la nivelul printr-o decizie obligatorie, iar cat timp nu au loc modificari legislative care sa clarifice reglementarea acestor drepturi, reclamanta va fi prejudiciata si pentru viitor.
In privinta sporului de confidentialitate, prima instanta a retinut ca acesta se cuvine reclamantei, intrucat acesteia i s-a impus prin lege o obligatie profesionala imperativa si specifica, de confidentialitate (art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, art. 4 din Legea nr. 567/2004 si art. 9 din Codul d eontologic), dar care nu este recompensata in mod corespunzator. Se arata ca in unitatile bugetare, debitorii obligatiei de confidentialitate au fost recunoscuti in mod firesc ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidentialitate, ca aceasta obligatie reprezinta o clauza legala a raporturilor de munca (art. 26 rap. la art. 1 si art. 295 alin. 2 din Codul muncii ) si ca reclamanta se afla, sub aspectul analizat, intr-o situatie identica, nu doar comparabila cu tot celalalt personal din institutiile bugetare, dar careia, totusi, nu i se recunoaste dreptul la plata acestui spor.
In consecinta, retine prima instanta ca prin neacordarea sporului de confidentialitate reclamanta este in mod evident si grav discriminata, deoarece se afla in aceeasi situatie juridica si faptica, fiind aplicabile prevederile art. 2 alin.1, 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, ale art. 7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 14 din CEDO, protocolul nr. 12 la aceasta conventie si art. 7 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.
Mai mult decat atat, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 pronuntata de s-a admis recursul in interesul legii si s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de confidentialitate.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Justitiei si Libertatilor si Ministerul Finantelor Publice, inregistrate pe rolul Curtii de Apel - Sectia a VII-a sub nr-.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin recursul formulat invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că instanța de fond, prin admiterea acțiunii și în contradictoriu cu aceasta instituție, deși reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a nesocotit dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu îi conferă acesteia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuare de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu. Aceasta este și rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede că "în îndeplini rea atribuțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare.
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune Ministerul Finanțelor Publice in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, "legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar. Responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice se limitează la faza de proiect bugetar.
În altă ordine de idei, între reclamanta si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea in judecată a instituției noastre în calitate de pârât.
Raporturile de muncă sunt între reclamanta pe de o parte și instituțiile în care își desfășoară activitatea pe de alta parte, Ministerul Justiției fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, care singur își elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamantei solicitate prin cererea de chemare in judecată reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator. Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, în condițiile in care instanța dispune obligarea la plata drepturilor de personal către reclamanta, pârâtul care urmează să facă plata trebuie să rețină și să vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Totodată calitatea de ordonator principal de credite, in raport de aceste entități, o are Ministerul Justiției, instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, ar reprezenta o implicare in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României.
Curtea constata ca recursul Ministerului Finanțelor Publice este fondat, urmand a fi admis, intrucat prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza, retinand in eronat ca aceasta institutie ar avea calitate procesuala pasiva. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanta intimata nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, va respinge cererea formulata împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, hotararea urmand a fi modificata sub acest aspect, conform art. 304 pct. 9 proc.civ.
Prin recursul sau, intemeiat pe disp. art. 304 pct. 4 si 9 proc.civ. Ministerul Justitiei si Libertatilor arata urmatoarele:
Cu privire la sporul de confidentialitate
Intimata reclamanta este salarizata in temeiul unei legi speciale, si anume, OG nr. 8/2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Consideră recurentul că prin sentința atacată au fost acordate alte drepturi decât cele stabilite prin lege, prin încălcarea flagrantă a principiului separației puterilor în stat. Dovada o reprezinta si Decizia nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea s-ar desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte act normative.
Se arata in continuare ca dreptul la sporul de confidentialitate in cazul reclamantei nu este unul recunoscut de lege, intrucat nu este reglementat prin niciun act normativ in vigoare. In consecinta, nu face obiectul art. 14 din CEDO.
Recurentul sustine ca nu se poate retine argumentul instantei de fond, in sensul ca fiecarei indatoriri privita analitic, in mod separat,ii corespunde un spor, intrucat nu are niciun temei legal sau doctrinar. apare ca o atributie de serviciu normala, compensarea salariatulu nefiind o conditie de validitate a acestei obligatii.
In ceea ce priveste acordarea pentru viitor a sporului, recurentul solicita a se constata ca dreptul la acordarea sporului nu este nascut si actual, intrucat instanta nu se poate pronunta in raport de reglementarile legale ce vor aparea in materie.
Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica
Recurentul arata ca din februarie 2007 a intrat in vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti, OG nr.8/2007, astfel ca pretentiile reclamantei sunt nefondate. Prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede ca de la data intrarii in vigoare a ordonantei se abroga Legea nr. 50/1996. In consecinta, sporul de 50% nu mai subzista incepand cu februarie 2007, dispozitiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate in intregime.
Recursul declarat de este fondat, urmand a fi admis, cu consecinta modificarii hotararii atacate, in sensul respingerii ca neintemeiate a pretentiilor reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica pe perioada 01.10.2007 la zi si in continuare, precum si a celor privind acordarea sporului de confidentialitate pentru viitor, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347 din 10.07.2003, s-au abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, prin art.41 lit.a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 74/31.01.2007, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:
III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Deși nu este atribuția Curții de Apel sa constate îndeplinirea sau nu a condițiilor de forma prevăzute de Constituția României pentru adoptarea acestei ordonanțe, instanța poate stabili incidenta dispozițiilor acestei ordonanțe cu privire la cauza dedusa judecații.
Totodată, se poate retine ca OG nr. 8/2007, cu modificările si completările ulterioare, produce efecte juridice cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efecte numai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției si Libertatilor, va modifica sentinta recurata, in sensul ca va respinge cererea de obligare la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, in cuantum de 50%, ca neintemeiata, intrucat pretentiile reclamantei vizeaza perioada 01.10.2007 la zi si in continuare, adica ulterioara intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
In ceea ce privestesporul de confidentialitate in cuantum de 15%, Curtea retine ca, din comunicatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul de Informare și Relații Publice, publicat pe pagina web http://www.scj.ro/.htm, in ședința din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a pronunțat următoarea soluție:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008, prin decizia nr. XLVI/15.12.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Pe de altă parte, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că instanțele judecătorești nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeași natură, solicitate inclusiv de magistrați, având ca temei juridic principiul nediscriminării, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Curtea Constitutionala a statuat că dispozițiile sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că, în atribuțiile instanțelor judecătorești intră crearea unor norme juridice, care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative (in acest sens, Decizia nr. 818 din 03.07.2008, Decizia nr. 819 din 03.07.2008, Decizia nr. 820 din 03.07.2008, Decizia nr. 821 din 03.07.2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008 și Decizia nr. 1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008).
In raport de solutia obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, Curtea de Apel nu se mai poate pronunța pe celelalte aspecte invocate de recurentul Ministerul Justitiei si libertatilor, revenind Curții Constituționale rolul de a soluționa conflictele de natură constituțională, purtând asupra atribuțiilor exclusive ale autorității judecătorești, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de-o parte, după cum reies din Capitolul VI, Titlul III din Constituție și asupra atribuțiilor Parlamentului și Guvernului, pe de altă parte, astfel cum rezultă din Capitolul I și III, Titlul III din Constituție.
In consecinta, pretentiile solicitate de reclamanta cu titlu de spor de confidentialitate, pana la data pronuntarii prezentei decizii, si anume 13.07.2009, sunt intemeiate, hotararea primei instante urmand a fi mentinuta sub acest aspect.
Curtea va respinge cererea de plată a drepturilor pentru viitor, ca nefondată, intrucat pretentiile reclamantei izvorasc din discriminarea in raport cu alte categorii socio-profesionale, constatata de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, iar nu dintr-un act normativ.
Ca atare, Curtea nu poate stabili la momentul pronuntarii hotararii dacă reclamanta va mai fi discriminata in plata sporului de confidentialitate dupa acest moment, obiectul acestei cereri nefiind o creanță certă, lichidă si exigibilă, intrucat, prin ipoteza, drepturile solicitate nu sunt nici lichide, si nici scadente la momentul pronuntarii hotararii, ele fiind datorate numai in masura in care vor fi datorate drepturile salariale pentru viitor, cu acest titlu, altor categorii socio-profesionale. Mai mult decat atat, in considerentele deciziei in interesul legii, Inalta Cap recizat expres ca sporul de confidentialitate se cuvine categoriilor profesionale nominalizate cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul creat prin discriminare, si nu cu titlu de drept salarial. Or, pentru perioada ulterioara pronuntarii prezentei decizii prejudiciul nu este inca actual si, in consecinta, nu indeplineste conditiile pentru a putea fi reparat.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 proc.civ. Curtea va admite ambele recursuri, va modifica hotararea recurata, in sensul celor deja expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.344F din data de 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL IALOMIȚA.
Modifică în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusa împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge actiunea formulata impotriva celorlalti parati, ca neintemeiata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
