Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.513
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, și intervenienții,Radin și împotriva Sentinței Civile nr. 1109/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A,având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții lipsă avocat, prezentă intimata prin consilier juridic și avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care reprezentantul recurenților depune la dosar cereri de renunțare la judecata acțiunii din partea recurentelor și, precum și împuternicire avocațială.
Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța de recurs,văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului,modificarea sentinței de fond,in sensul admiterii acțiunii principale,așa cum a fost formulată, iar in privința reclamantelor care au renunțat la judecată, să se ia act de dispoziția lor procesuală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanții intimatei solicită respingerea recursului,ca neîntemeiat și calificarea cererii de renunțare la judecată drept o cerere de renunțare la recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr.1109/2008,pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea exercitată de reclamanții, și cererea intervenienților, Radin și ,cereri promovate in contradictoriu cu pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A pentru plata indemnizației de dispozitiv și efectuarea de operațiuni în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art. 13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Tribunalul a mai constatat că indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe dispozițiile art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precizate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Ca atare, angajații MIRA, respectiv doar personalul militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică, ce are un caracter specific, fiind necesară prezența lor permanentă la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
In justificarea acestei concluzii,instanța de fond a mai adăugat că Ordinul nr.496/2003 nu este opozabil pârâtei,întrucât nu a fost publicat in Monitorul Oficial, obligația stipulată in art. 10.din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și,mai mult,prin acest ordin nu se poate extinde sfera de aplicare a unei legi care nu o vizează pe pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, și intervenienții, Radin și, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA in data de 02.02.2009 prin care au solicitat modificarea in tot a sentinței supusă reformării, in sensul admiterii acțiunii și a cererilor de intervenție astfel cum au fost formulate in primul ciclu procesual.
Curtea constată că in recurs reclamanții s-au limitat in reitera in esență argumentele de fapt și de drept ale cererii de chemare in judecată, anume că au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției pârâte și că, întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice,au dreptul conform Ordinului 496/2003, la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct.9.2, act normativ elaborat tocmai in considerarea preluării de către Ministerul d e Interne in anul 2003 atribuțiilor din domeniul administrației publice.
In opinia recurenților,scopul urmărit prin elaborarea Ordinului 496/2003,a fost acela al uniformizării drepturilor salariale ale personalului din administrație, respectiv de eliminare a discrepanțelor și discriminărilor intre personalul care își desfășoară activitatea in administrația publică, generalizând aplicarea unor prevederi din Legea nr. 138 /1999,prin lărgirea categoriilor de personal care beneficiază de aceste drepturi.
Poziția procesuală a intimatei Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară Aaf ost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 25-28, prin care acesta a solicitat respingerea recursului,ca neîntemeiat, cu motivarea că argumentele instanței de fond in legătură cu inaplicabilitatea prevederilor Ordinului nr. 496/2003,pe care partea in discuție le reiterează sunt legale și temeinice.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților și intervenienților prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața primei instanțe, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele argumente.
Într-adevăr, așa cum corect a observat instanța de fond, sporul salarial de 25% din salariul de bază,spre a cărui valorificare tind reclamanții prin demersul lor judiciar,a fost reglementat in conținutul art. 13 din Legea nr. 138/1999, act normativ privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Pentru aplicarea actului normativ mai sus individualizat au fost emise Norme Metodologice,aprobate de către Ministrul de Interne prin Ordinul nr. 275/2002.Ulterior, după unificarea celor două ministere sub un singur portofoliu (este vorba de Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne ), acest act administrativ a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, cu intenția evidentă de a asigura o aplicare unitară a Legii nr. 138/1999, in contextul in care noua instituție publică a preluat și personal civil contractual, respectiv funcționari publici, care până atunci și-au desfășurat activitatea in cadrul fostului Minister al Administrației Publice. noului ordin, și-a propus astfel să concretizeze prevederile art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63 din 28 iunie 2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, in vigoare la acea dată,care dispuneau că"personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Este adevărat că,la o primă vedere, din exprimarea utilizată la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-ar putea conchide că indemnizația de dispozitiv prevăzută in legea specială de salarizare personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-ar acorda,fără distincție și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice cum este cazul reclamanților și intervenienților,care sunt angajați ai Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară
Totuși,Curtea observă că,intr-o corectă rezolvare in fond a litigiului supus astăzi analizei, o aplicare izolată a unei prevederi dintr-un act normativ nu este suficientă pentru a permite instanței de judecată să conchidă că titularii cererii pot invoca beneficiul normei de la pct. 9.2 al ordinului in discuție, chiar dacă aparent ei se circumscriu exigențelor sale. Este necesară o interpretare sistematică a textului, prin raportare la ansamblul ordinului ce îl conține, dar și in considerarea prevederilor legii speciale de salarizare in a cărei aplicare actul administrativ a fost emis.
De aceea,Curtea nu poate să nu constate că la pct. 31.1 ordinul explică înțelesul noțiunii de personal civil,limitând totodată in mod expres sfera de aplicare a salariaților care se pot prevala de textul art.9.1 din ordin: "prin personal civil,in sensul prezentului ordin,se înțelegefuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor."
Este evident că la elaborarea ordinului,ministrul de resort a avut in vedere exclusiv angajații aparatului propriu al fostului Minister al Administrației și Internelor, care potrivit art. 17 din actuala OUG nr. 30 /2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați.
În concluzie,prin Ordinul nr. 496/2003,emitentul a dorit să se asigure că beneficiile Legii nr. 138/1999 vor privi și personalul civil din aparatul propriu al fostului Minister al Administrației Publice care,efect al unificării celor două autorități, se circumscrie sferei subiecților enumerați de art. 1 din lege ( adică personalului din fostul Minister de Interne, devenit Ministerul Administrației și Internelor).
Concluziile de mai sus sunt susținute de prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă,in sensul că ordinul emis in aplicarea unui act normativ cu forță juridică superioara nu poate să reglementeze decât in limitele și potrivit normelor care le ordonă. această regulă, prin raportare la speța de față, înseamnă că ordinul invocat de reclamanți nu poate reglementa salarizarea unei categorii mai vaste decât cea la care se referă Legea nr. 138/1999, stabilind drepturi salariale și pentru personalul contractual din administrația publică locală.
Că Ordinele nr. 275/2002 și nr. 496/2003 au caracter intern,fiind aplicabile doar personalului din aparatul propriu al ministerului, rezultă și din împrejurarea că ele nu au fost publicate in Monitorul Oficial al României, formalitate de a cărei îndeplinire este condiționată intrarea lor in vigoare potrivit Constituției României și Legii nr. 24/2000.
În fine, Curtea observă că potrivit art. 2 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 215/2001 administrația publică in unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, atât sub aspect administrativ cât și financiar. Ca atare,deși consiliile locale și județene sunt autorități ale administrației publice, lor nu li se pot aplica prin extindere ordine interne ale unei autorități publice centrale care nici măcar nu au fost publicate in Monitorul Oficial la României.
In considerarea argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in mod corect judecătorii fondului au stabilit că reclamanților nu li se aplică Ordinul nr. 275/2002, completat și modificat prin Ordinul nr. 496/2003, emise pentru aprobarea, respectiv modificarea Legii nr. 138/1999, motiv pentru care ei nu pot pretinde obligarea angajatorului la plata unui spor de dispozitiv de 25% din salariul lor de bază. De aceea,recursul reclamantei și cel al intervenienților, Radin și va fi respins in temeiul prevederilor art. 312 alin1./pr.civ.
In privința recursului exercitat de reclamantele și, in considerarea actelor de dispoziție procesuală reprezentate de cele două cereri de renunțare la judecată semnate de recurente și depuse la dosar in fața instanței de recurs la termenul de judecată din 17.03.2009, Curtea constată că incidența in speță a prevederilor art. 246/pr.civ.,raportate la cele ale art. 316/pr.civ.,determină pronunțarea unei decizii de admitere a recursului,in sensul modificării parțiale a sentinței supusă reformării,pentru a se putea lua act de renunțarea reclamantelor in discuție la judecata acțiunii principale pe care au promovat-
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva Sentinței Civile nr. 1109/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară.
Respinge recursul declarat de reclamanta și intervenienții,Radin și,împotriva aceleași hotărâri judecătorești.
Modifică in parte sentința recurată,in sensul că ia act de renunțarea reclamantelor și la judecata acțiunii principale.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.04.2009
Tehnored.:/ 2 ex./ 15.04.2009
Prima instanță: și
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
