Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 52
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SINDICATUL AL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I - ÎN CALITATE DE REPREZENTANT LEGAL AL SALARIAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1346 din 19. 09. 2008 a Tribunalului Iași, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOACIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și consilier jr. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Prevederile art. 132 din Codul Muncii, art.40 al.3 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 au fost interpretate greșit. La 27 I 2005 Colegiul Director al DGASPC a hotărât să acorde salariaților care lucrează în zilele de sâmbătă și duminică și în sărbătorile legale, un spor de 5%, în baza prevederilor art.132 al.2 din Codul Muncii. La acea vreme prevederile legale precizau că aceste ore se plătesc cu spor de 100% și nu cu spor de 5% din salariul de bază. Pentru acea perioadă nu exista un Contract de muncă încheiat la nivel de unitate sau ramură ci erau aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005- 2006, respectiv art.40 lit. c care face referire la modalitatea de plată a acestui spor. Angajatorul a stabilit în mod unilateral modalitatea de acordare a acestui spor când aceasta se putea stabili prin reglementări interne. În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Sporul de 5% a fost acordat prin Hotărârea Colegiului Director nr.5 din 27 V 2005 cu respectarea prevederilor art.132 al.2 și 3 din Codul Muncii și cu încadrarea în bugetul alocat de Consiliul Județean Art.40 lit.c nu este dintr-un contract colectiv de muncă la nivel de ramură ci național. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1346/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de Sindicatul al salariaților din I, în numele și pentru reclamanții-membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2942/99.19.05.2008 la ribunalul Iași, Sindicatul, în numele și pentru reclamanții-membri de sindicat a solicitat obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I la calculul și plata drepturilor bănești reprezentând diferența de spor de 95% din salariul de bază pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică și în sărbătorile legale pentru perioada aprilie 2005 - 02.08.2007, precum și actualizarea acestor sume.
A susținut reclamantul că în data de 27.01.2005 Colegiul Director al Iah otărât să acorde salariaților care lucrează în zilele de sâmbătă și duminică și în sărbătorile legale un spor de 5% din salariul brut, în baza prevederilor art.132 alin.2 din Codul Muncii, deși prevederile Codului muncii și cele ale 2005-2006 precizau că aceste ore suplimentare se plătesc cu spor de 100%, iar acest procent a fost reluat și în 2007-2010 și CCM la nivel de unități de asistență socială pe anii 2007-2009.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că odată cu încheierea CCM la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I pentru anii 2007-2010 acest spor a fost majorat la 75% din salariul de bază, iar la data de 15.02.2008, prin act adițional, sporul a fost majorat la 100%.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, salariaților care lucrează în unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, acordarea zilelor libere se face de către angajator, nefiindu-le aplicabile dispozițiile art.134 din aceeași lege.
Conform dispozițiilor art. 137 din Codul Muncii acestor salariați li se asigură compensarea cu timp liber în următoarele 30 de zile.
Dispozițiile art. 132 alin. 3 din Codul Muncii stipulează că salariații care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta si duminica, vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individul de muncă.
Urmare a controlului efectuat de ITM I din 11.01.2005 privind respectarea prevederilor art.132 din Codul Muncii, a fost adoptată Hotărârea Colegiului Director al din 17.01.2005, prin care s-a aprobat acordarea, în raport cu prevederile art.132 alin.1 si 2 din Codul Muncii, unui spor de 5% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă prestată în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale, personalului care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta si duminica.
În ceea ce privește invocarea art. 40 alin.3 lit. c din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel Național pe anii 2003-2006, instanța a apreciat că acest articol face referire la o altă situație de drept decât cea dedusă judecății și anume la cea în care salariații lucrează în zilele libere și în zilele de sărbători legale. Așadar, acest articol are aplicabilitate în cazul în care salariatul se încadrează la dispozițiile art. 134 din Codul Muncii adică, fiind în zi liberă prestează muncă suplimentară și astfel i se va acorda un spor de 100%.
Potrivit art.132 alin.3 din Codul Muncii salariații care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica, vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă, așadar în situația în care salariații nu au fost de acord cu hotărârea nr.5 a Colegiului Director al, aveau la dispoziție procedura prevăzută de art.16 din Legea nr.168/1999, care prevede ca în situația în care sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere al unității angajatoare se consideră declanșat conflictul de interese. Astfel pentru obținerea unui alt spor decât cel stabilit de unitatea angajatoare, sindicatul avea posibilitatea legala prevăzută de dispozițiile Legii 168/1999.
Față de situația reținută, raportată la dispozițiile legale în vigoare, instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată și pe cale de consecință a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul al salariaților din I, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate.
Consideră recurentul că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.132 din Codul Muncii și art.40 alin.3 lit. c din 2005-2006.
Arată că în perioada pentru care a solicitat diferența de spor la nivelul unității sau al ramurii de asistență socială nu exista încheiat contractul colectiv de muncă, astfel încât erau aplicabile dispozițiile, respectiv art.40 lit. c cu referire la art.247 Codul Muncii.
Mai arată recurentul că nu a existat o negociere cu privire la cuantumul sporului, iar hotărârea angajatorului de a acorda un spor de 5% a fost luată unilateral, cu încălcarea legii.
Susține recurentul că instanța a interpretat greșit și dispozițiile art.238 alin.2 și art.8 din Legea 130/1996, precum și cele ale art.137 alin.2 din Codul Muncii, la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată și concluziile scrise.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iaf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.132 alin.2 și 3 din Codul Muncii, precum și ale art.40 alin.3 lit. c din, care fac referire la o altă situație de drept decât cea dedusă judecății.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferenței de spor, actualizată, pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică și în sărbătorile legale pentru perioada aprilie 2005 - 02.08.2007 de către salariații I, membri ai Sindicatului, care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica.
Potrivit art.132 Codul Muncii:
"(1) săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin.2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă".
Articolul 40 alin.3 lit. c din pe anii 2005-2006, nr.2001/30.01.2005 stipulează că pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază, până la 120 ore/salariat/an; ceea ce depășește 120 ore/salariat/an se plătește cu un spor de 50% din salariul de bază.
Articolul 41 alin.3 din pe anii 2007-2010, nr.2895/29.12.2006 prevede că pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art.40 alin.3 lit. c din 2005-2006 fac referire la o altă situație de drept decât cea dedusă judecății, și anume la cea în care salariații lucrează în zilele libere și în zilele de sărbători legale, respectiv în cazul în care salariatul se încadrează la dispozițiile art.134 Codul Muncii.
Zilele libere la care se referă art.40 alin.3 lit. c din 2005-2006, respectiv art.41 alin.3 din 2007-2010, sunt și cele de repaus săptămânal, prevăzute de art.132 Codul Muncii.
Este adevărat că, în situația prevăzută de art.132 al.3 Codul Muncii, sporul la salariu poate fi stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
În speță, însă, neexistând un contract colectiv de muncă pe perioada ce face obiectul acțiunii, se impuneau a fi aplicate prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, în baza dispozițiilor art.241 alin.1 lit. d din Codul Muncii, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Sporul de 5% nu a fost stabilit prin contractele individuale de muncă, ci prin decizia unilaterală a angajatorului, care nu producea efecte față de salariați, în conformitate cu dispozițiile art.238 și 237 Codul Muncii.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Sindicatul al salariaților din I, în numele membrilor de sindicat, și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În consecință, va obliga pârâta să plătească reclamanților, membri de sindicat salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I diferența dintre sporul pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, conform dispozițiilor art.40 alin.3 lit. c din 2001/2005, respectiv art.41 alin.3 lit. c din 2895/2006, și sporul plătit efectiv pentru perioada aprilie 2005 - 2 august 2007, diferențe ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la momentul plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Sindicatul al Salariaților din I, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.1346/19.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de Sindicatul al Salariaților din I, în numele și pentru membrii de sindicat, salariați ai unității pârâte, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Obligă pârâta să plătească reclamanților, membri de sindicat salariați ai I diferența dintre sporul pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, conform dispozițiilor art.40 alin.3 lit. c din 2001/2005, respectiv art.41 alin.3 lit. c din 2895/2006, și sporul plătit efectiv pentru perioada aprilie 2005 - 2 august 2007, diferențe ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la momentul plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
02.02.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -, -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
