Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.527
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.65 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în comuna, sat de, nr.371, județ D, G, domiciliat în comuna G, județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în M,-,.29, județ D, G, domiciliat în M, Bd.--, nr.7, -.11, județ D, domiciliat în comuna, județ D, -, domiciliat în M,-, -.2, județ D, domiciliat în M,-,.20,.13, județ D, domiciliată în M,- A,.181, județ D, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în M,-, -A,.5, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în comuna, sat, nr.893, județ D, -, domiciliat în M,-, -.10, județ D, domiciliat în M,-, -.10, județ D, -, domiciliată în M,-, -A,.3, județ D, -, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliat în M,-, -.A,.9, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, județ D -, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D și, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsi părțile.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.65 din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 5558/120/30.10.2008 reclamanții au chemat în judecată pârâta CAp entru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor bănești la care reclamanții sunt îndreptățiți în conformitate cu disp. art. 176 al. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005 - 2007 și potrivit art. 176 al. 1 și art. 168 al. 1 din CCM la nivel de societate; reactualizarea în funcție de rata inflației a drepturilor cuvenite; obligarea pârâtei să stabilească pentru fiecare reclamant acțiunile la care au dreptul în urma trecerii la o formă de privatizare a pârâtei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt salariații pârâtei la Grup de zăcăminte M - G - (fosta M) și nu au primit suplimentările salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură la care sunt îndreptățiți potrivit dispozițiilor din CCM.
De asemenea, nu au primit nici ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale.
Se precizează că pentru anul 1997 aceste suplimentări, respectiv aprovizionarea de toamnă și contravaloarea cotei de gaze au fost introduse în salariu așa cum rezultă din art. 168 al. 3. Pentru anii următori aceste suplimentări nu au mai fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate separat așa cum se procedase anterior anului 1997.
Contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2005 - 2007 nu mai fac nicio referire la ajutorul de aprovizionare de toamnă - iarnă, iar în ceea ce privește cota de gaze se menționează doar că a fost compensat conform CCM din 1997.
Cât privește punctul 3 din acțiune se precizează că Caf ost privatizat în anul 2004, iar reclamanților nu le-a fost recunoscut dreptul la acțiunile rezultate în urma privatizării prin clauzele CCM-ului renegociate pentru 2008.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.65 din 12 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamanții aflați în activitate în anul 2007 contravalorii pentru aprovizionare toamnă - iarnă, respingând capătul de cerere privind contravaloare cotă gaze ca nefondat și capătul de cerere privind dreptul la acțiuni ca prematur formulat
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reține că prin Contractul Colectiv de Muncă pe 2007 la nivel de Grup de unități din Industria, la art. 170 al. 1 fost menținută obligația unității de a acorda angajaților săi ajutorul material pentru aprovizionarea toamnă - iarnă, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost admis numai cu privire la anul 2007 pentru reclamanții aflați în activitate.
Cât privește capătul de cerere referitor la contravaloarea cotă gaze, având în vedere că această cotă nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă și cum contractul este legea părților, instanța a fi respins acest capăt de cerere ca nefondat.
În privința capătului de cerere privind dreptul la acțiuni, având în vedere că la dosar s-a depus un Protocol încheiat între A și cu privire la acordarea a 100 de acțiuni pentru fiecare salariat și că există posibilitatea rezolvării acestei probleme pe cale amiabilă, instanța a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 4-12) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat aceasta în primul rând faptul că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris deoarece în speță drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
De asemenea, recurenta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta deducând judecății un pretins raport juridic obligațional în care are calitatea de creditor, raport juridic care în realitate nu există, art. 176 CCM stabilind doar premisele acordării unui drept patrimonial.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, această critică a recursului fiind nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (numit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 245-246).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că capătul de cerere prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anul 2007, a fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge capătul de cerere privind prima de aprovizionare toamnă - iarnă 2007 ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.65 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în comuna, sat de, nr.371, județ D, G, domiciliat în comuna G, județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în M,-,.29, județ D, G, domiciliat în M, Bd.--, nr.7, -.11, județ D, domiciliat în comuna, județ D, -, domiciliat în M,-, -.2, județ D, domiciliat în M,-,.20,.13, județ D, domiciliată în M,- A,.181, județ D, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în M,-, -A,.5, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în comuna, sat, nr.893, județ D, -, domiciliat în M,-, -.10, județ D, domiciliat în M,-, -.10, județ D, -, domiciliată în M,-, -A,.3, județ D, -, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliat în M,-, -.A,.9, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-, județ D -, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D și, domiciliat în comuna, sat, județ
Modifică sentința recurată în parte în sensul că respinge și capătul de cerere privind prima de aprovizionare toamnă-iarnă 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
3 ex/17.04.2009
Dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
