Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3968/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5536/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.536 din data de 12.03.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - GRUP prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 18 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.536/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2007 în cuantum de: C 2005 = 927 lei, Paști 2006 = 1047 lei, C 2006 = 1160 lei, Paști 2007 = 1260 lei și C 2007 -1387 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că deși s-au acordat mai multe termene de judecată, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita onorariul de expert stabilit în sarcina sa, astfel că aceasta a fost decăzută din beneficiul administrării probei cu expertiză.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond constatat acțiunea promovată de reclamant întemeiată, însă numai în parte, pentru considerentele ce se vor expune:
Articolul art.168 al.1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol,cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui reclamant.
Din cele expuse, a apreciat tribunalul că, drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 al. 1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu putea fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând drepturi salariale aferente sărbătorii de Paști și C, s-a constatat că acestea se raportează conform art.168 al.1 la salariul de bază pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, acestea trebuiau să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamantului, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, care nu a dovedit că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază și după anul 2003 deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul Muncii și cum în absența statelor de plată nu s-a putut aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2005-2007 fost determinată de majorarea salariilor de bază reașezate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate, tribunalul a constatat acțiunea întemeiată însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează la salariul de bază mediu pe unitate.
Față de considerentele ce preced, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paști și de C în perioada 2005-2007 în cuantum de: C 2005 = 927 lei, Paști 2006 = 1047 lei, C 2006 = 1160 lei, Paști 2007 = 1260 lei și C 2007 -1387 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâta SC "" SA, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs s-a făcut o prezentare a situației de fapt și a litigiului dedus judecății, recurenta arătând că drepturile salariale suplimentare de C și Paști prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate au fost acordate tuturor salariaților SA începând cu anul 2003, fiind incluse în salariul de bază. În acest sens sunt atât clauzele Contractului Colectiv de Muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, cât și interpretarea dată de Comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, norme opozabile tuturor salariaților.
Criticile formulate împotriva hotărârii recurate, vizează în esență greșita respingere a excepției de prematuritate, greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și greșita soluționare a fondului cauzei pe motiv că pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele pretinse au fost incluse în salariile angajaților.
A arătat astfel recurenta-pârâtă că promovarea prezentei acțiuni este prematură, deoarece dreptul de a formula cererea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu a avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În acest sens, sunt dispozițiile art.168 alin.1 teza finală din Contractul Colectiv de Muncă pe perioada 2003-2007.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, deoarece sumele în discuție nu au natură salarială ci sunt exclusiv drepturi acordate prin Contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, s-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat, deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
S-a mai arătat că, instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
Recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate și nu la nivelul salariului de bază mediu la nivel.
În contradictoriu intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la prematuritatea acțiunii va fi înlăturată, deoarece din dispozițiile art.168 alin.1din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2006, rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual născut personal, fiecare reclamant având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată, vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice, anterior evenimentelor de Paști și însă pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care la nivelul unității se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci, nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c Codul Muncii fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit.c Codul Muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art.283 lit.e Codul Muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c din același text.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamantul a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pe perioada arătată nu au fost plătite de angajator, în timp ce angajatorul SC SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci, în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al angajaților.
Curtea apreciază că din actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine că suplimentările salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru anii 2005, 2006, 2007, au fost incluse în salariile salariaților de către recurentă, astfel cum se susține prin motivele de recurs.
Pe de altă parte, există neconcordanță între modul în care intimatul-reclamant și-a calculat pretențiile solicitate prin raportare la salariul brut pe SA și dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, care se raportează la salariul de bază mediu la nivelul SNP SA, cu atât mai mult cu cât veniturile suplimentare solicitate variază de la an la an.
Ca urmare, Curtea în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.536 din data de 12.03.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./2 ex./29.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
