Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 577/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.468/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.577/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6748 din data de 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21200/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC ""SA, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata SC""SA, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.04.2009 depusă la dosar-fila 8, lipsind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata SC""SA, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, respectiv, certificatul de înregistrare mențiuni nr.- din 13.11.2009; încheierea nr.89793 din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.-/2009; certificatul de înregistrare a firmei SA seria B nr.-, precum și seriile certificatelor deținute anterior și data emiterii acestora.
Curtea, în ședință publică, ia act de precizarea făcută oral de către avocatul ales al recurentei cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, sens în care dispune rectificarea denumirii acesteia.
Intimata SC" "SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata SC" "SA, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6748 din data de 03.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la data de 25.02.2003 prevedea dreptul salariaților SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
De asemenea, cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze, în acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
S-a considerat că, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, atât reclamanta cât și pârâta fiind de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paște și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a arătat că obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paște și C pentru anii 2005 -2006, iar pentru aceasta perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
S-a precizat că, din cuprinsul înscrisurilor a rezultat că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute, textul fiind inserat identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004, și că pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de munca, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări. Modificările negociate au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în anul 2006 și 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța de fond a ținut seama de regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a pârtilor, în strânsa corelație cu voința lor internă.
Astfel, s-a reținut că neclaritatea articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil in anul 2004.
Instanța de fond a trebuit să stabilească voința internă a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții "pentru" și "în" îl dau aliniatului 2 din textul menționat, pentru a determina forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a pârtilor, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților, și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
S-a reținut că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul al doilea al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
S-a constatat că, acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar părea anacronic și sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul al doilea, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", voința părților fiind aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază.
S-a remarcat faptul că în modificarea intervenită în anul 2005 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
S-a apreciat că, în sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007, la data hotărârii respective, aliniatul 2 fiind inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Astfel, Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1, a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
De asemenea, s-a considerat că decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamantă, față de prevederile art.239, art.241 și art.243 din Codul muncii.
În concluzie, s-a arătat că voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantului a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
S-a menționat că, aceasta situație a rezultat și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paște și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
S-a ținut seama că, deși a fost semnat la data de 18.06.2007, scopul acordului încheiat de comisia paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor-neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, s-a apreciat că interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
S-a mai reținut și faptul că, nu se poate reține că aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C/Paște nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat. Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
De asemenea, s-a considerat că menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul al doilea, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
S-a mai arătat că preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat contestație în anulare, reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a fost salariatul societății parate, la sucursala, în perioada 2002-2006, fiind îndreptățit să primească pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, în conformitate cu prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2007 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate.
S-a amintit că prin contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, se prevedea la art.168 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate" și că art.170 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de societatea pentru 2007, prevedea că această suplimentare a drepturilor salariale: "este în cuantum de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă."
Recurentul reclamant a învederat că nu a beneficiat de suplimentările salariale de C si de Paste deși contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004-2007 prevedeau aceste drepturi salariale.
S-a arătat că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale.
S-a precizat că rațiunea clauzei contractuale nu a fost aceea de a modifica salariul de bază, ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
S-a învederat că modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au, singura legătură existentă între drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constând în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a menționat că în ipoteza în care părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale, cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din Contractul colectiv de muncă a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006.
Așadar, de vreme ce părțile au păstrat formularea art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă neschimbată, interpretarea Comisiei paritare în sensul că prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută, prin aceasta interpretare fiind lipsită de efecte juridice o clauza convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida, unul dintre principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978.civ. fiind acela ca orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) și nu în sensul neaplicării sale.
S-a susținut că interpretarea Comisiei Paritare contravine și tezei a II aaa lin.1 al art. 168 din, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, întrucât asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
S-a precizat că aceste negocieri nu au avut loc niciodată și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
S-a arătat că la dosar nu există nici o dovadă că drepturile salariale în discuție ar fi fost achitate, din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultând care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de baza mediu.
S-a adăugat că majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 din și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât intimata pârâtă nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, iar din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare, negocierile având ca obiect salariul de bază mediu fiind diferite de procedura prevăzută de art. 168 alin.1 din
S-a mai precizat că instanța de judecată a stabilit efectuarea unui raport de expertiza în cauză, însă nu a dispus obligarea angajatorului la plata onorariului de expertiză, încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 287.muncii, conform cărora "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului", cu atât mai mult cu cât angajatorul a refuzat să pună la dispoziția instanței și a expertului statele de plată necesare efectuării raportului de expertiză.
Prin întâmpinare, intimata SC SA, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Deși inițial recurentul reclamant a fost de acord cu efectuarea expertizei contabile pusă în discuția părților de către instanța de fond la termenul de judecată din 22.09.2008, având ca obiectiv calcularea sumelor de bani ce s-ar fi cuvenit reclamantei în baza contractului colectiv de muncă cu titlu de drepturi salariale de Paști și C, actualizate cu indicele de inflație și verificarea includerii acestor sume în salariul de bază, ulterior acesta a învederat că nu înțelege să se mai folosească de această probă.
În aceste condiții, Curtea nu poate primi critica recurentului referitoare la greșita neadministrare a probei cu expertiză contabilă, care poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 Cod de procedură civilă, întrucât instanța de fond a procedat în mod judicios la soluționarea pricinii numai în baza probei cu înscrisuri, de vreme ce după încuviințarea probei cu expertiză contabilă, nici una din părțile cauzei nu a plătit onorariul de expert.
Este adevărat că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, potrivit ispozițiilor art. 287.muncii, însă, în speță, în condițiile în care intimata a susținut că drepturile suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pretinse în cauză au fost incluse în salariul de bază achitat recurentului, încă din anul 2003, acestuia îi revenea obligația de a proba temeinicia celor invocate în acțiune.
Este lipsit de relevanță faptul că angajatorul a refuzat să pună la dispoziția instanței și a expertului statele de plată necesare efectuării raportului de expertiză, de vreme ce, în cazul în care nici una din părțile cauzei nu a plătit onorariul de expert, sancțiunea procedurală este decăderea din probă, conform art. 170 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6748 din data de 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21200/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC" "SA (SC ""SA).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
3.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
