Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5918/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5918
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan judecător
- - judecător
- - judecător
Grefier
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 7504/08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC Sa reprezentată de avocat delegație substituire pentru avocat lipsind: intimații reclamanți G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă SC Sa solicită instanței admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea formulată de petenții G-, s-a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată intimata la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005, 2006, să-i acorde cu titlu gratuit numărul de acțiuni, în conformitate cu prevederile art.168 pct.6 din CCM, să-i plătească dividendele corespunzătoare acestor acțiuni pe ultimii 3 ani, în cuantum actualizat, plata cotei de participare la profit pentru anii 2005, 2006, 2007, conform art.139 din CCM modificat prin Actul adițional pentru anul 2008, sume reactualizate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 7504 din 08 decembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată.
A admis în parte acțiunea formulată de petenții G-, în contradictoriu cu intimata SA.
A respins capetele de cerere privind negocierea și acordarea acțiunilor ca fiind rămase fără obiect.
A respins capetele de cerere privind plata cotei de participare la profit și acordarea dividendelor corespunzătoare numărului de acțiuni negociate ca prematur introduse.
A fost obligată intimata să plătească petenților drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o cu motivarea că drepturile solicitate de petenți fiind de natură salarială, termenul de prescripție este de trei ani, conform dispozițiilor art. 283 lit. c Codul Muncii.
Pe fond reținut că susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alineatului 2 în sensul consemnării că:,în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art.236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum a rezultat din situația de fapt, apărarea făcută de societatea intimată a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totala contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la art.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al angajaților și pe anul în curs, câta vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a reținut astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocată de intimată, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat si sindicat. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, instanța a reținut că, potrivit art.139 alin.1 din CCM la nivelul, astfel cum a fost modificat prin Anexa 2 Actului adițional înregistrat sub nr.8080/23.05.2008,În funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an negociază cu acordarea către salariați a unei cote de participare la profit, conform prevederilor legale. Începând cu anul 2008, pentru conformitate, părțile agreează ca rezultatul negocierii cu, menționate în prezentul articol, va fi consemnat într-un proces verbal de negociere separat".
Ca urmare, dreptul salariaților la acordarea unei cote de participare la profit devine cert și se concretizează după încheierea negocierii între angajator și sindicat cu privire la stabilirea cotei ce se cuvine salariaților.
Față de situația că între patronat și sindicat nu a fost negociată cota de participare la profit a salariaților, capătul de cerere privind plata cotei de participare la profit s-a apreciat ca prematur introdus și a fost respins ca atare.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta SC SA B, arătând că instanța, fără nici o motivare a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit.c, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Precizează că instanța a ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Recursul se admite.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt întemeiate și hotărârea este afectată de motivul de casare prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă stipulează faptul că, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată în condițiile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
In cauză, sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea hotărârii Tribunalului Gorj și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care, în mod greșit, această instanță a respins acțiunea, cu precizările ulterioare, ca prematur introdusă și nesoluționând fondul cauzei.
Astfel, în ceea ce privește obiectul acțiunii civile, o condiție esențială pentru exercitarea acesteia și dobândirea calității de parte în procesul civil, este reprezentată de dreptul dedus judecății care, pentru a putea fi valorificat pe calea unei cereri în justiție, trebuie să respecte anumite cerințe în sensul că: să fie recunoscut și ocrotit de lege; să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de legi; să fi exercitat cu bună credință și să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
Sub aspectul ultimei condiții, care nu este îndeplinită, se poate respinge o cerere ca prematur introdusă pentru că dreptul de acționa nu s- născut sau s-a stins, considerându-se că dreptul dedus judecății nu este actual.
Raportând aceste dispoziții de ordin teoretic la datele speței, se constată că în mod greșit prima instanță reținut că excepția prematurității acțiunii formulate de reclamanți, pe baza considerentelor eronate, că nu s-a realizat condiția negocierii între patronat și sindicatul reprezentativ privind cota de participare la profit și constituirea fondului de premiere.
Drepturile respective, solicitate de către reclamanți, nu pot fi considerate că nu există sau că nu sunt actuale, în condițiile în care au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat între părțile contractante (art. 138 și 139 din CCM), contracte ce reprezintă convenția părților, fiind rezultatul unor negocieri și oglindind voința acestora, constituind legea lor conform prevederilor Legii nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, prin negocierea acestor clauze contractuale, intimata SC SA obligându-se să constituie un fond anual de premiere și să acorde salariaților o cotă de participare la profitul anual.
Se constată, astfel, că drepturile respective s-au născut prin negociere, cuvenindu-se părților de la data semnării contractului colectiv de muncă, numai ulterior aceleași părți urmând să stabilească criteriile de acordare și condițiile de diferențiere, aceste prevederi neputând fin interpretate în sensul că drepturile solicitate sunt afectate de un termen sau condiție suspensivă.
Față de cele arătate, se va reține că în mod greșit Tribunalul Gorj nu a soluționat fondul cauzei, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind întemeiat și se va admite, se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 7504/08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex//05.11.2009
fond:
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marian Lungu, Ioana Bodri
