Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 605/R/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTORI: Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2043 din 03 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat și reprezentantul pârâtei recurente SC SA T, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente SC SA T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a cererii introductive formulată în cauză, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2043 din 3 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7196.5546 Ron, reprezentând orele suplimentare și de noapte efectuate de reclamantă în perioada 01.02.2006 - 24.01.2008.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 Ron, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul individual de muncă depus în copie la dosar, reclamanta a făcut dovada că începând cu 01.02.2006 s-a angajat la pârâtă pe postul de bucătar având un salariu lunar de 660 RON și o durată a timpului de lucru de 8 ore pe zi/40 ore pe săptămână cu orarul 6-14, respectiv 14-22 și 21 zile lucrătoare anuale (7-8). Prin dispoziția nr.492 din 2007, s-a dispus reducerea activității la restaurantul unde lucra reclamanta, dispunându-se desfacerea contractului său de muncă începând cu 24.01.2008 (6). De asemenea, reclamanta a depus la dosar extrase de cont reprezentând sumele de bani virate de angajatori cu titlu de drepturi salariale din care se constată că reclamantei nu i-au fost plătite nici un fel de drepturi suplimentare salariului (14-26).
Din declarația martorei audiată nemijlocit în fața instanței, a rezultat că reclamanta muncea câte 17-18 ore pe zi, timp de 2 zile consecutive, urmate de alte 2 zile libere (23). Din răspunsurile date la interogatoriul adresat pârâtei, rezultă că la unitate erau angajați doar 2 bucătari. Deși pârâta nu a recunoscut prestarea orelor suplimentare, respectiv a orelor de noapte, din coroborarea acestor două răspunsuri rezultă în mod cert că reclamanta a prestat ore suplimentare. În același sens a declarat și martorul propus de pârâtă (60). Cât privește orele de noapte, acestea au fost dovedite cu declarația martorei audiate.
Astfel, conform art5.117 - 120 Codul muncii, reclamantei i se cuvenea compensarea prin ore libere a muncii prestate în afara programului normal de lucru. Dacă aceasta nu este posibilă, ea este îndreptățită la spor pentru munca suplimentară stabilit conform contractului colectiv de muncă, iar în absență, printr-un echivalent a minim 75% din salariul de bază. Cum contractul colectiv de muncă la nivel de societate nu stabilește un astfel de spor, se vor aplica direct dispozițiile art.120 alin.2 Codul muncii.
Cât privește sporul de noapte, acesta se acordă pentru munca prestată între orele 22,00 - 6,00. Or, în cauza de față, s-a stabilit că reclamanta presta în mod curent activitate până la orele 24,00 adică, câte 2 ore de noapte pe sa, ore care nu i s-au plătit.
Pentru toate acestea, reclamantei i se cuvin drepturile salariale invocate reprezentând ore suplimentare cu aplicarea unui spor de 100% pentru primele 120 de ore suplimentare pe an, respectiv 50% conform art.40 alin.3, lit.c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2005-2006, și un spor de noapte de 25% din salariul de bază, conform art.40 alin.3 lit.e din același contract. În consecință, reclamantei i se datorează suma de 7196,5546 Ron.
Având în vedere prevederile art.274 pr.civilă și întrucât reclamanta a făcut dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 1000 Ron, cu avans de 400 Ron consemnați chiar în contractul de asistență juridică, respectiv 600 Ron menționați în chitanța depusă la dosar, se vor acorda aceste cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs pârâta SC SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a cererii formulate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că prima instanță a pronunțat o hotărâre eronată, neținând seama de toate probele existente la dosar și neinterpretându-le în mod coroborat.
Instanța de fond nu a justificat în nici un mod respingerea apărărilor legate de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deși aplicabilitatea acestuia la reclamanta din cauza de față este incontestabilă.
Prin acest contract sporurile au fost incluse în salariul negociat.
Pe de altă parte, reclamanta nu a efectuat ore de muncă suplimentare în afara programului de muncă acceptat și nici nu și-a precizat acțiunea în sensul reducerii corespunzătoare a pretențiilor sale, ținând cont de faptul că, în perioada respectivă,a efectuat concedii de odihnă.
În ceea ce privește prima apărare, recurenta a arătat că în perioada solicitată, salariul reclamantei a fost mult mai mare decât salariul minim pe economie, acest nivel explicându-se tocmai prin faptul că acest salariu cuprindea și sporurile solicitate de reclamantă.
În al doilea rând, acțiunea este neîntemeiată pentru simplu motiv că reclamanta nu a efectuat munca în alt regim decât cel convenit prin contractul individual de muncă. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă faptul că reclamanta lucra doua zile în intervalul 6-14, 14-22, urmat de doua zile de pauză. Recurenta a maia arătat că eventualele ore suplimentare se plătesc prin ore libere plătite, iar reclamanta nu a formulat nicicând o astfel de solicitare de compensare, pentru simplu motiv că asemenea ore suplimentare nu s-au efectuat.
În final, recurenta a mai arătat că modul de calcul făcut de reclamantă și însușit de instanța de fond este fals, întrucât nu ține seama de concediile de odihnă efectuate de reclamantă la societate.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și păstrarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art.117 - 120 Codul muncii, reclamantei i se cuvenea compensarea prin ore libere a muncii prestate în afara programului normal de lucru. Dacă aceasta nu este posibilă, ea este îndreptățită la spor pentru munca suplimentară stabilit conform contractului colectiv de muncă, iar în absență, printr-un echivalent a minim 75% din salariul de bază.
Nu pot fi reținute apărările recurentei referitoare la includerea acestui spor în salariul de bază, deși este adevărat că potrivit art. 40 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, sporurile sunt incluse în salariul de bază. O astfel de prevedere cu caracter general nu cuprinde însă și sporul datorat pentru orele suplimentare, această concluzi impunându-se dacă avem în vedere simplul motiv că cuantumul acestuia nu poate fi stabilit anticipat. Astfel, este posibil ca pe parcursul unei luni un angajat să efectueze sau nu ore suplimentare, după cum este posibil ca efectuarea orelor suplimentare să fie compensată cu zile libere, sau, dimpotrivă, să justifice acordarea unui spor. Ceea ce este de esența acestui spor, spre deosebire de altele, este tocmai faptul că are un caracter incert și variabil, motiv pentru care este imposibil a fi inclus cu anticipație în salariul de bază. Referirile recurentei la raportul dintre salariul acordat reclamantei și salariul minim pe economie sunt irelevante, câte vreme acesta din urmă reprezintă doar un prag minim pentru negocierile dintre părți, și nicidecum un salariu prestabilit pentru o anumită meserie.
Curtea nu a reținut nici apărarea recurentei potrivit căreia reclamanta nu a efectuat ore suplimentare.
În primul rând o astfel de susținere contrazice tocmai apărarea anterioară a recurentei referitoare la includerea sporului pentru ore suplimentare în salariul de bază. Or, o astfel de apărare nu și-ar mai fi avut locul dacă astfel de ore suplimentare nu ar fi fost efectuate.
Însă, trecând peste cele de mai sus, în primul rând efectuarea orelor suplimentare de către reclamantă rezultă din coroborarea probelor administrate în fața instanței de fond - declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu - astfel cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
Cu privire la ultima apărare a recurentei, ce referitoare la conținutul greșit al calculelor, Curtea reține că este vorba de o simplă susținere, neîntemeiată pe nici un material probator, astfel încât, în lipsa acestuia, urmează a nu fi luată în considerare. Recurenta nu a indicat un alt cuantum al orelor suplimentare, nici perioada în care ar fi fost efectuat concediul de odihnă, rezumându-se la aprecieri de ordin general, nesusținute de probe care să formeze convingerea instanței în sensul susținerilor sale.
În consecință, față de considerentele indicate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat.
În temeiul art. 274.pr.civilă, reținând culpa procesuală a recurentei, o va obliga pe aceasta să plătească intimatei suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 2043 din 03 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.G/dact.
2 ex./01.04.2009
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu Diaconescu Laura
