Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6096/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4365/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6096/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3241 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 6753/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 15%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3241/16.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministerului Economiei și Finanțelor, și, în consecință, a respins acțiunea față de aceștia; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București; a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada februarie 2006 - 16.04.2009 și în continuare, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume, calculată de la data scadentei până la data plății; a respins cererea privind actualizarea drepturilor bănești menționate, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 B, desfășurându-și activitatea în această calitate în perioada 22.04.2004 până în prezent.
In ceea ce privește cadrul procesual, s-a constată de prima instanță că în cauză este vorba de un conflict de muncă așa cum este el definit de art. 281 Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că între reclamantă si parații Ministerul Economiei si Finanțelor și Consiliul Superior al Magistraturii nu există nici un fel de raporturi contractuale, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate în baza prev. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cu anul 2004 cu toate că actul normativ a intrat în vigoare la data de 1.02.2006.
În versiunea inițială, art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 prevedea că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006, prevederile art. 3 al.1 din OG nr.19/2006 au fost modificate în sensul că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.l lit.d din legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin.l și 2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.l din legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Având în vedere decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii, care potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă este obligatorie, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat parații la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, de 15% din indemnizația bruta lunara pentru perioada februarie 2006 la zi si in continuare, pe perioada menținerii situației juridice dintre părți, respectiv a raporturilor de muncă și a cadrului legislativ existent la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum si la plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi bănești, în baza art. 1088 cod civil, potrivit căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, raportat la art. 1079 alin.2 pct.3 și la art. 1081 cod civil, pârâții fiind de drept în întârziere.
Totodată, în temeiul art.3 și art.6 din decretul nr.92/1976 pârâtul Tribunalul Bucureștia fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi in carnetul de munca al reclamantei.
Obligația pârâților de plată a sumelor actualizate nu se mai justifică, de vreme ce prejudiciul suferit urmează a fi acoperit prin plata dobânzii legale, atât obligația de plată a dobânzii, cât și cea de plată a sumei actualizate fiind menite să acopere prejudiciul suferit de reclamantă. A reține ambele obligații în sarcina debitorilor ar fi însemnat ca creditoarea să beneficieze de acoperirea de două ori a prejudiciului, ceea ce ar fi fost injust.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, recurs întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.4,9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, pentru motivele ce se vor expune în continuare:
- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În ședința din data de 27.05.2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României și Guvernul României, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e din Constituție.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul României și Guvernul României, reținând că Înalta Curte de Casație și Justiție
asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În consecință,Decizia nr.46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de față prin care se solicită în fapt modificarea si completarea unor acte normative.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților la plata sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Câtă vreme drepturile solicitate de intimata - reclamantă nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciem că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești si a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din cadrul sistemului justiției.
- Hotărârea este lipsită de temei legal
Deși acțiunea a fost motivată pe dispozițiile OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța de fond nu a făcut nicio referire la deciziile Curții Constituționale invocate în apărare de Ministerul Justiției și Libertăților și anume că în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii (nr.818/819/820/03.07.2008)asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a reținut că "Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării".
În cadrul raporturilor de muncă obligația angajatului e prestarea muncii iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului. Teza ridicată la de principiu al dreptului muncii de către instanța de fond, potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic, în mod separat, îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.
Toate aceste îndatoriri trebuie privite în ansamblu ca obligație de a presta munca specifică profesiei de magistrat, îndatoriri cărora le corespunde obligația corelativă a angajatorului de plată a salariului.
Astfel, în conformitate cu art. 74 din Legea nr. 303/2004 "(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege." Din prevederile legale rezultă cu evidență că sistemul de salarizare instituit prin lege specială pentru magistrați nu include plata unor sporuri cum este cel de confidențialitate în afara prevederilor legale.
Solicită recurentul a se reține de către instanța de control judiciar că nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere deciziile Curții Constituționale care de asemenea sunt obligatorii și să aplice și să interpreteze strict actele normative care reglementează salarizarea personalului în cauză.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. în niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
arată recurentul că nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 7 aprilie 2006).
- Sentința este criticabilă și în ceea ce privește acordarea drepturilor solicitate pe viitor întrucât instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamantă și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă atacată pe fondul dreptului dedus judecății, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Prin Decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008 al înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite
"s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:
" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora ce constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă și cum reclamanta are calitatea de judecător, înseamnă că i se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În mod corect a dispus instanța de fond plata către reclamantă a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 2006-16.04.2009,ca fiind un drept actual, cert, însă acest spor nu se poate acorda și pentru viitor, instanța nefiind în măsură de a avea certitudinea că raporturile de muncă cu reclamanta vor fi menținute în viitor, putând interveni măsuri de încetare sau suspendare a acestor raporturi, sau se pot produce modificări ale sistemului de salarizare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiate pretențiile privind acordarea pe viitor a sporului de confidențialitate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3241/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile privind acordarea pe viitor a sporului de confidențialitate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
2.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
