Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 63/R-CM
Ședința publică din 30 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul P,-, județul A și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.606/CM din 09 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți, și, lipsind recurentul-chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți, G, și intimații-pârâți Guvernul României, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Potrivit art.10 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare, de unde reiese că recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă.
Arată că recursul Ministerul Justiției este întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și face trimitere la OUG27/2006, cu privire la indexările salariale, dar aceste indexări sunt solicitate pe anul 2007, când nu au fost acordate.
Intimatele-reclamante și pun aceleași concluzii.
CURTEA
Constată că la data de 20.04.2007, reclamanții, G, -, și au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMANIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, acesta din urmă în calitate de chemat în garanție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții și chematul în garanție la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG 10/2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
S-a solicitat citarea CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, arată reclamanții, s- creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.21 alin.1 din OG 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Ministerul Economiei și Finanțelor depus la dosar întâmpinare prin care, pe cale de excepție, invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că și Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 precum și față de cele ale art.126 pct.6 din Constituția României. Se învederează că instanța competentă să soluționeze cauza este, pe cale de consecință, cea de contencios administrativ.
Este invocată și excepția lipsei capacității sale juridice civile, argumentată prin faptul că acest pârât nu are personalitate juridică, putând sta în judecată numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că reclamanților nu le-a fost creat nici un prejudiciu și nici nu au fost puși într-o situație discriminatorie față de categoriile invocate prin cererea de chemare în judecată.
Ministerul Justiției a formulat de asemenea întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a instanței, competența urmând a se stabili însă în conformitate cu disp.art.27 alin.1 din OG 137/2000, potrivit dreptului comun.
Pe fond, s-a susținut că acțiunea este inadmisibilă, de vreme ce reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică la care ordonanțele de creșteri salariale fac trimitere.
Susținerea reclamanților în ceea ce privește tratamentul discriminatoriu este, în cauză nefiind aplicabile disp.art.2 alin.2 din OG 137/2000.
Soluționând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă excepțiile de procedură și de fond invocate, instanța a hotărât următoarele:
A respins ca neîntemeiată excepția necompetentei materiale a tribunalului în soluționarea prezentei cauze pe motiv că reclamanții nu au contestat modul de stabilire a creșterilor salariale, ci au solicitat acordarea acestor drepturi bănești în temeiul art.1 alin.2 și art.281 Codul muncii.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art.133 Cod procedură civilă a fost respinsă întrucât semnăturile reclamanților se regăsesc în tabelul de la filele 2 și 3 din dosar.
A considerat întemeiată excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României având în vedere natura colegială a acestuia dar și limitele strict determinate de prevederile Constituției României în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a reținut că potrivit art.10 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare.
Luând în considerare aceste atribuții instanța a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare acoperirii sumelor revendicate de reclamanți.
Astfel, prin sentința civilă nr.606/CM/09.10.2007 Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume care se actualizează cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a obligat pe pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și a Constituției României, un drept fundamental, principalul drept al salariatului, noțiune generică în care, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Creșterile salariale pe anul 2007 reglementate de art.1 din nr.OG10/2007 pentru personalul bugetar și cel care ocupă funcții de demnitate publică nu au fost acordate și judecătorilor pe motiv că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare, s-a arătat în considerentele sentinței, nu poate fi primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Tribunalul nu a constatat existența scopului legitim care să justifice măsura excluderii acestei categorii profesionale de la acordarea creșterilor salariale.
A considerat, prin urmare, că tratamentul este discriminatoriu și se sancționează potrivit dispozițiilor art.5 din Codul muncii și art.2 din nr.OG137/2000 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Având în vedere că principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 pcct.4 Codul muncii referitor la cererea de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești supuse analizei.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Ministerul Justiției.
Primul dintre recurenți critică hotărârea în sensul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Fiind vorba de solicitarea unor drepturi bănești ce decurg din raporturile de muncă pe care reclamanții le au în calitate de salariați, este evident că doar Ministerul Justiției poate răspunde ca pârât în cauză.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite al reclamanților, ci răspunde de gestionarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală instituției pe care o conduce și nu altor instituții. Pentru repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite este răspunzător Guvernul.
Mai mult, consideră recurentul, se impunea ca instanța să constate ca fiind inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata în solidar cu ceilalți pârâți în cauză a drepturilor bănești solicitate.
De asemenea, este inadmisibilă solicitarea modificării bugetului de stat printr-o hotărâre judecătorească deoarece creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
În drept, recursul pârâtului - chemat în garanție este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 Cod pr.civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul -pârât Ministerul Justiției este acela potrivit căruia obligarea sa și a celorlalți pârâți la plata unor sume de bani ca urmare a indexării salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Argumentele aduse în susținerea acestor motive sunt următoarele.
Intimații - reclamanți sunt salariați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la acestea.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
Întrucât magistrații au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea acestei categorii profesionale într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile atât din punct de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării. De aceea, suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art.41 din Constituție și de art.154 din Codul muncii.
În drept, recursul Ministerului Justiției este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.312 Cod pr.civilă.
Recursul pârâtului - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt examinate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
La aceasta a fost obligat recurentul, și nu la plata în solidar cu ceilalți pârâți având atribuții în salarizarea reclamanților a drepturilor bănești în discuție.
Criticile aduse sentinței în recursul pârâtului Ministerul Justiției nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Instanța nu a fost învestită a examina conformitatea actelor normative adoptate în materia salarizării judecătorilor, ori a actelor normative care au prevăzut creșteri salariale pentru personalul bugetar cu dispozițiile constituționale.
Instanța a fost învestită a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării; în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
În considerentele Deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din OUG nr.177/2002, art.28 alin.(4) din OUG nr.43/2002 modificată prin OUG nr.29/2004, modificată și aprobată. Prin Legea nr.601/2004, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege respective s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată.
S-a susținut prin cel de-al doilea motiv de recurs că nu poate fi reținută discriminarea câtă vreme drepturile solicitate de intimații - reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Prin art.1 din OG nr.10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG nr.29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare- art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor judecătorilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință sectorială.
Iar pretinsele majorări acordate magistraților potrivit art.38 din OUG nr.27/2006 nu au vizat decât anul 2006. Aceasta deoarece prognoza a vizat anul 2006, și nu o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, raportându-se la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006 cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamanților este discriminatoriu în sensul art.2 din OG nr.137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Și întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de disp.art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, cu privire la sentința recurată, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul- chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul P,-, județul A și de recurentul- pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.606/CM din 09 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, pârâtul Curtea de APEL PITEȘTI și intervenientul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
26.02.2008
jud fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Nicoleta Simona
