Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.636
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, - și, prin reprezentant, cu domiciliul ales în comuna, sat, nr.579, județ P și pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.284 din 2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns rcurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar concluzii scrise și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, filele 26-61.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâtă față de data de 9.02.2009 la care i-a fost comunicată sentința instanței de fond și data de 23.02.2009 aplicată cu ștampila poștei pe plicul cu care a fost expediat recursul.
Avocat având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței asupra excepției de tardivitate a declarării recursului și solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
CURTEA
Deliberând supra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - și au chemat în judecat pe pârâta SC SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale constând într-un salariu minim pe ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2006-2007-2008, ce reprezintă contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă conform contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, la plata drepturilor bănești neacordate potrivit art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2004-2007 reprezentând contravaloarea 2500- 4000 mc. gaze naturale, actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2008 s-a prevăzut în mod expres că salariații societăților semnatare ale contractului beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și și în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, de câte o suplimentare salarială constând dintr-o sumă fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol si gaze, iar în perioada 2005-2008 nu au beneficiat de aceste suplimentari salariale deși erau obligatorii pentru angajator.
S-a mai susținut de către reclamanți că potrivit Codului Muncii sunt nule clauzele contractuale care conțin renunțări salariale, iar dispozițiile art. 99 alin.2 din contractul colectiv la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010, drepturile stabilite în contractul colectiv sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea celorlalte contracte colective la celelalte niveluri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prematurității cererii referitoare la acordarea contravalorii unei cote de gaze naturale, iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției, s-a susținut de către pârâtă că cererea reprezintă o acțiune pentru plata unor venituri, altele decât cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 283 lit. e din Codul Muncii, termenul de prescripție, de 6 luni, începând să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, s- arătat, pentru argumentele expuse, că aceștia nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat.
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii susținându-se, în esență, că venitul anual pentru aprovizionare toamnă-iarnă nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, excepție de la aplicarea alin.1 și 2 din art.176 CCM.
În privința ajutorului social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale, s-a arătat că acesta a fost acordat prin includerea în salariul de bază
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 284 pronunțată la data de 2 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției, precum și excepția lipsei calității procesuale active și excepția prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă.
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe anii 2005-2006-2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionare de toamnă-iarnă pe anul 2008 și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea a 2500-4000 mc. gaze naturale ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, fiind respinsă pe motiv că în speță se solicită de către reclamanți obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale și nu se invocă neexecutarea unor clauze ale CCM, fiind incidente dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată în raport de art. 176 alin. 1 și 2 la nivel de ramură, la care s-a făcut referire, concluzionându-se că între reclamanți și titularii dreptului există identitate, considerente față de care tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut că salariații societăților semnatare beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și în luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-o suma fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o în sensul ca nu a acordat aceste drepturi reclamanților.
Ca urmare, tribunalul a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2008 și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea a 2500-4000 mc. gaze naturale ca neîntemeiat reținând că nu s-a făcut dovada că aceste drepturi au fost prevăzute și în contractul colectiv pe anul 2008, ca și cele privind contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale,
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta.
În recursul lor, reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică invocând art. 304 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că prima instanță nu a administrat niciuna din probele solicitate în cauză și nu a elucidat complet litigiul dedus judecății admițând în mod greșit numai în parte acțiunea, pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă deși celelalte drepturi, respectiv cota de 4000 mc. gaze nu a fost achitată recurenților, aceasta fiind prevăzută în CCM la nivel de ramură pe anul 2004, care s-a prelungit fără modificări în anii 2005-2008, respectiv la art. 187 și art. 176 din CCM la nivel de societate.
Se arată în continuare că nu s-a făcut nicio dovadă a faptului că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază pe anii 2005-2008 și nu pot fi reținute susținerile pârâtei potrivit căreia dacă s-ar fi inclus în salariu în fiecare an s-ar fi ajuns la un salariu prea mare întrucât aceste drepturi se acordau numai o singură dată pe an, iar în perioada 2005-2008 nu au fost achitate.
Se mai învederează că nici apărarea pârâtei potrivit căreia dacă nu au existat negocieri, drepturile nu se cuvin, nu poate fi reținută întrucât în CCM se prevede că se vor face negocieri pentru a se stabili care ar trebui să fie suma încasată de fiecare salariat și nu dacă se dau aceste drepturi sau nu, prima instanță motivând succint că dreptul de aprovizionare toamnă-iarnă se acordă întrucât sunt prevăzute în CCM și nu s-a făcut dovada achitării acestora, însă pentru cota de gaze naturale, care este prevăzută de CCM și nu s- făcut dovada achitării acesteia, nu se motivează în niciun fel.
De asemenea, se arată că în virtutea rolului activ, instanța trebuia să pună în discuția părților proba cu expertiză salarizare-normare pentru a se verifica dacă suplimentările salariale referitoare la cota de gaze au fost introduse în salariul de bază, reținându-se fără nicio probă că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază încă din anul 1998, pârâta consemnând în CCM la nivel de societate că aceste drepturi au fost incluse în salariu, fără niciun argument.
Totodată, se susține că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se aplică obligatoriu tuturor părților semnatare, iar clauzele acestuia reprezintă clauze minimale de la care părțile pot negocia contractele colective de muncă la nivel de societate și practica judiciară de la nivelul instanțelor din țară este constantă în admiterea acestor acțiuni.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua probe în cauză, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a suplimentărilor salariale reprezentând contravaloarea a 4000 mc.gaze naturale.
Pârâta a criticat la rândul său hotărârea instanței de fond invocând disp.art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă și art. 3041Cod pr.civilă.
Astfel, se arată că hotărârea este lipsită de temei legal reținându-se eronat de către prima instanță că acțiunea reclamanților este întemeiată în condițiile în care venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură întrucât fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, excepție de la aplicarea alin 1 și 2 al art. 176.
Astfel, se arată că prin SA din anul 1997, s-a prevăzut, la art. 168 alin.3, că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a fost operată în mod efectiv.
De asemenea, în CCM din perioada 1998-2001 s-a stipulat că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, în același sens făcându-se mențiunea și în cuprinsul CCM SA din anul 2002, iar din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA din anul 2003 până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, drepturile respective fiind introduse în salariile de bază, astfel explicându-se renunțarea implicită la acest drept pretins în prezent, la acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
O altă critică se referă la prescripția cererii reclamanților susținându-se că venitul pretins prin acțiune nu poate fi considerat un drept salarial, ci un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 litera e din Codul Muncii.
Într-un alt motiv de recurs se arată că reclamanții nu au calitate procesuală activă, care presupune calitatea acestora de creditori în raportul juridic de drept substanțial -obligațional- invocat, creanța acestora trebuind să fie certă, lichidă și exigibilă și să nu fi fost acoperită încă, iar în cauză, sindicatul nu mai intrat în negocieri cu patronatul, încă din 1998, pe tema acordării distincte a venitului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură.
Se concluzionează că întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, care să fie acordat în mod distinct pentru anii 2005, 2006, 2007, rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat, neavând calitate procesuală activă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata drepturilor pretinse pentru aprovizionarea toamnă-iarnă ca prescrisă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă, iar pe fond, ca neîntemeiată, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri noi în copie.
La termenul din 2 aprilie 2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâtă.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările și completările ulterioare, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei-pârâte i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 9.02.2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 126 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 20.02.2009, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul pârâtei a fost înaintat instanței care a pronunțat sentința atacată prin poștă, ștampila Oficiului Poștal de expediție de pe plicul aflat la dosar ( fila 18) purtând data de 23.02.2009, situație față de care acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus-arătat.
În consecință, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă,Curtea să respingă recursul pârâtei ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește recursul reclamanților, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la acțiunea reclamanților, cu a cărei soluționare aceștia au învestit prima instanță, societatea pârâtă a formulat la prima instanță întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru considerentele pe larg expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, depunând la dosarul cauzei, în apărare și o serie de înscrisuri, în copie.
Atât întâmpinarea, cât și înscrisurile atașate acesteia au fost comunicate reclamanților și deși legal citați, aceștia nu s-au prezentat în instanță pentru a propune administrarea altor probatorii în cauză, în afara înscrisurilor atașate acțiunii depuse în copie la dosar de către aceștia, iar raportat la probatoriile cu înscrisuri administrate, soluția primei instanțe, criticată în recursul reclamanților pe motivul greșitei respingeri a cererii acestora de obligare a pârâtei la plata contravalorii cotei de 4000mc.gaze naturale pe perioada indicată apare ca fiind corectă, după cum se va arăta în continuare:
Mai întâi de toate, se impune a se preciza că potrivit carnetelor de muncă depuse în copie, în extras, la instanța de fond, recurentului-reclamant i-a încetat contractul de muncă la societatea pârâtă la data de 30.10.2006, iar recurenților-reclamanți, și le-au încetat contractele individuale de muncă la aceeași societate la data de 14.11.2005, astfel încât pentru perioada ulterioară încetării contractelor de muncă ale acestora nu se pune problema îndreptățirii acestora la acordarea contravalorii cotei de gaze naturale.
În conformitate cu disp.art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze înregistrat la sub nr. 288/02/15.02.2006, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I punctul B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar potrivit art. 187 alin. 2 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. I, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, statuându-se la alin. 3 al.art. 187 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
În același sens, prin art. 178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2004 se prevăzuse că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, stipulându-se la alin. 2 al art. 178 că în condițiile în care, prin act adițional la contractul colectiv de muncă, nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin. 1 în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) s-a prevăzut, la alin. 1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Pârâta a arătat că începând cu anul 1997 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
Nu poate fi reținută lipsa rolului activ al instanței de fond, neimpunându-se, raportat la considerentele mai sus-arătate, efectuarea în cauză a unei expertize în sensul celor arătate de recurenții- reclamanți, iar practica judiciară invocată la modul general de recurenți, fără a depune vreo hotărâre judecătorească pronunțată într-o speță similară, nu constituie izvor de drept.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul reclamanților ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.284 din 2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu recurenții-reclamanți, - și, prin reprezentant, cu domiciliul ales în comuna, sat, nr.579, județ
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - și, prin reprezentant, cu domiciliul ales în comuna, sat, nr.579, județ P împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
fiind pensionat, prezenta
se semnează de președintele instanței
Grefier
/VS
2 ex./30.04.2009
f--Trib.
--
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
