Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 641/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 87/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.641R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.6434 din data de 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11079/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 30 dosar, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6434/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11079/3/LM/2008, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA; s-a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, sub aspectul interpretării dispozițiilor art.168 din Contractul colectiv de muncă, în raport de regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor și de prevederile art.977 Cod civil, că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când s-a procedat la preluarea alin.2 al art.168, care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii 2004-2007 sunt drepturi ce au fost incluse încă din anul 2003 în salariul de bază, executându-se prin includere în salariul de bază și în acești ani.
S-a considerat că în sprijinul interpretării în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările ce formează obiectul cauzei au fost incluse în salariul de bază, este și hotărârea Comisiei Paritare, obligatorie pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă.
S-a apreciat că decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamanți față de prevederile art.239, art.241 și art.243 din Codul muncii.
Prima instanță a constatat că a operat o creștere a salariului mediu brut, împrejurare în raport de care a fost înlăturată susținerea reclamanților că nu ar fi primit suplimentările de paști și de C, aceste drepturi nefiind excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
Instanța de fond a mai arătat și că interpretarea dată de Comisia Paritară provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, fiind, prin urmare, obligatorie pentru părți.
S-a considerat că nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că această interpretare ori introducere a alin.2 al art.168 din Contractul colectiv de muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât dreptul la primele de și Paști nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din Contractul colectiv de muncă, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților, putea fi invocată de aceștia doar pe perioada contractului; pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai arătat și că menținerea al.2 al art.168 pe anul 2004 nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen și motivat reclamanții, și.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond interpretând greșit prevederile art.168 al.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007, schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestor prevederi.
În acest context recurenții s-au referit la faptul că includerea drepturilor salariale suplimentare în salariul de bază al fiecărui angajat s-a produs numai în anul 2003, altfel fiind nejustificată menținerea art.168 al.1 în Contractele colective de muncă valabile în perioada 2004-2007, precum și obligativitatea realizării unor negocieri între angajator și cu privire la stabilirea valorii concrete a modalității de acordare, a beneficiarilor acestor drepturi suplimentare.
Recurenții au considerat că instanța de fond s-a substituit voinței părților atunci când reține că alin.2 al art.168 ar prevedea că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază, deși textul menționează că "în anul 2003" suplimentările au fost introduse în salariul de bază; ori, instanța de judecată nu poate modifica prevederile contractului colectiv de muncă.
Recurenții au apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a regulilor generale dar și a celor speciale ce reglementează interpretarea contractelor.
Sub acest aspect, recurenții au precizat că voința reală a părților a fost aceea ca drepturile salariale suplimentare să fie în continuare acordate și pentru anii 2005-2007, că decizia Comisiei paritare este lovită de nulitate absolută, având în vedere prevederile art.38 din Codul muncii și faptul că interpretarea făcută de Comisia Paritară în anul 2007 nu putea privi contracte colective de muncă ulterioare, ci doar contractul în vigoare la acel moment.
Au mai arătat recurenții că prima instanță a încălcat prevederile art.969 din Codul civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dispozițiile art.978 Cod civil, de vreme ce interpretarea instanței de fond lipsește de efecte juridice prevederea inserată în contract, dispozițiile art.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora clauzele se interpretează conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Prin întâmpinarea formulată intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 10.04.2009 intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287, art.288 din Codul muncii, art.74, art.75, art.77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod pr.civilă, instanța sesizând la același termen de judecată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
Prin decizia nr.1425/5.11.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate vizând prevederile legale mai sus arătate.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Se apreciază că prima instanță a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, realizând totodată o justă aplicare a legii.
Se reține în acest context că potrivit prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă (în forma convenită prin încheierea la data de 25.02.2003 a actului adițional la Contractul colectiv de muncă, înregistrat la DGMPS sub nr.1602/2003), cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocieri cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor (al.1), stabilindu-se, prin al.2 al aceluiași text că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. Această formulare a textului a fost menținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul societății aplicabil în anul 2004.
Se are în vedere că pentru anul 2005 nu a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivelul societății, ci părțile au convenit, prin act adițional, prelungirea celui anterior, cu unele modificări și completări, aspect ce prezintă interes, dat fiind că aceste modificări au vizat și al.2 al art.168, la care ne-am referit mai sus, dându-i-se textului următorul conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007, dispozițiile art.168 al.2 apar inserate în aceeași formulare modificată.
Este evident că modificarea al.2 al art.168 a fost necesară pentru că părțile au dorit să evidențieze modul în care, ulterior anului 2003, au fost acordate,respectiv primite, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al aceluiași articol.
Așadar, dacă în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005, în contractele colective de muncă la nivelul societății, s-a menționat că în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În situația în care conținutul al.2 al art.168 ar fi rămas nemodificat și ar fi fost preluat în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, astfel cum el exista în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-ar fi putut discuta de o inadvertență de reglementare, determinată de necorelarea temporală a unor clauze contractuale și, până la urmă, de o clauză inutilă, care nu ar fi fost de natură să producă nici un efect.
O dovadă a faptului că nu este așa și că părțile au menținut al.2 al art.168 cu scopul de a produce efecte juridice, o constituie tocmai împrejurarea că textul în discuție a fost modificat începând cu anul 2005, folosindu-se de această dată, din punct de vedere gramatical, timpul trecut al verbului, pentru a releva o situație anterioară, petrecută în anul 2003, prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat,dar care produce efecte și ulterior, sub aspectul dovedirii modului în care dreptul prevăzut la al.1 al textului în discuție a fost acordat salariaților societății.
Așa fiind, nu pot fi primite criticile recurenților-reclamanți vizând nulitatea hotărârii Comisiei Paritare din 18.06.2007 (prin care părțile semnatare (înșiși semnatarii contractelor colective de muncă) au confirmat faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat), aceasta fiind de altfel, în sensul considerentelor expuse în cele ce preced.
Pe de altă parte, nu se constată o diminuare a salariului de bază, așa cum ar fi fost normal să se întâmple dacă suplimentările salariale prevăzute de art.168 al.1 ar fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat al societății doar pentru anul 2003.
Dimpotrivă, este de observat că salariul de bază mediu a crescut, ceea ce justifică susținerea angajatorului în sensul că negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, astfel cum acesta a rezultat după includerea suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă.
Prin prisma celor deja arătate, nu pot fi primite susținerile recurenților în sensul că prin hotărârea pronunțată instanța de fond ar fi încălcat prevederile art.969, art.978 Cod civil, respectiv art.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2005,2006 și 2007, la nivelul intimatei-pârâte.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.6434 din data de 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11079/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
