Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 642/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 470/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.642R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6573 din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16963/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SA (fostă A)., având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 8 dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6573 din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16963/3/LM/2008, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la data de 25.02.2003 prevedea dreptul salariaților SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății parate în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze, în acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
S-a considerat că, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paște și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constatat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paște și C pentru anii 2004 -2006, iar pentru aceasta perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
S-a precizat că, din cuprinsul înscrisurilor a rezultat că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute, textul fiind inserat identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004, și că pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de munca, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări si modificări. Modificările negociate au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în anul 2006 și 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța s-a arătat că regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având in vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a pârtilor, în strânsa corelație cu voința lor internă.
Astfel, neclaritatea articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizata în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil in anul 2004.
Instanța de fond a trebuit să stabilească voința interna a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții, pentru și în, îl dau aliniatului 2 din texul menționat, pentru a determina forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a pârtilor, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor pârtilor, si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
S-a considerat că, din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
S-a constatat că, acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând ca "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
S-a apreciat că, în sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007. La data hotărârii respective, aliniatul 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Astfel, Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1, a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
De asemenea, Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamantă, față de prevederile art.239, art.241 și art.243 din Codul muncii.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
S-a menționat că, aceasta situație a rezultat și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paște și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
S-a ținut seama că, deși a fost semnat la data de 18.06.2007, scopul acordului încheiat de comisia paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor-neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
S-a mai reținut și faptul că, nu se poate reține că aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C/Paște nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat. Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
De asemenea, menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, daca ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o și Comisia Paritară, stabilind că înțelesul alin.2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat contestație în anulare, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a fost salariatul societății parate, la sucursala, in perioada 2002-2006 și pe lângă salariul de baza pentru munca prestata, urma sa beneficieze, in conformitate cu prevederile art.168 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anii 2004-2007 si de o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu de baza pe unitate. Contractele colective de munca incheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art.168 alin.l: "cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate ". De asemenea, art.170 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de societatea pentru 2007, prevede ca aceasta suplimentare a drepturilor salariale: "este in cuantum de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, con/om contractului colectiv de munca ".
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea subsemnatului ca neîntemeiata, deoarece interpretarea data de Comisia Paritara nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atat mai mult cu cat aceasta reprezintă o veritabila modificare a clauzei contractuale.Or, aceasta contravene insusi scopului si esenței interpretări - de a lamuri anumite prevederi, fara ca aceasta lămurire sa insemne o modificare a prevederii in cauza.
Nu se poate retine argumentația folosita de Comisia Paritara in Decizia nr. 5140/2007, in sensul ca au devenit parte a salariului de baza si nu ar trebui individualizate.
In primul rand, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de baza - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de baza. Modificarea salariului de baza poate avea alte rațiuni, tinand de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătura care exista intre drepturile prevăzute de an. 168 alin.l si salariul de baza mediu consta in faptul ca valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de baza.
Daca părțile ar fi urmărit intr-adevar includerea in salariul de baza pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi impiedicat sa efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atat mai mult cu cat acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocien intre parti reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate in 2003, 2005 si in 2006. Ele insa au păstrat formularea art. 168 alin. 1 CCM, neschimbata iar interpretarea Comisiei paritare in sensul ca părțile au inteles ca prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fara obiect nu poate fi reținuta de instanța cata vreme prin aceasta interpretare se lasa fara efecte juridice o clauza convenita de parti, ceea ce contravene insusi scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lamuri actul respectiv si nu de a-1 invalida si totodată se incalca unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978.civ. - acela ca orice act trebuie interpretat in sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) si nu in sensul neaplicarii sale.
Mai mult decât atat, nu exista nici o dovada ca drepturile salariale respective mi-ar fi fost achitate. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezulta care este salariul de baza mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
Majorarea salariului de baza mediu este o problema distincta de drepturile prevăzute de art. 168 alin.l si nu se poate prezuma ca a avut in vedere tocmai acordarea acestor drepturi.întrucât intimate-parata nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din intreaga atitudine si apărare nu rezulta cu certitudine ca scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare. având ca obiect salariul de baza mediu sunt diferite de procedura prevăzuta de art. 168 alin.l
Prin întâmpinare, intimata SC SA, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6573 din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16963/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Pretrom SA (fostă ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
