Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 659/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 659/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
JUDECĂTOR 3: Roman Florica
Judecător: R -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intimatul Consiliul Județean S M în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M cu intimații pârâți: Inspectoratul Școlar al Județului S M-, Consiliul Local, Primarul Comunei, Școala cu Clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr. 1346/D din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1346/D din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, CONSILIUL JUDEȚEAN S
A fost admisă acțiunea reclamanților, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, formulată împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, ȘCOALA CU. I-VIII - județul S M și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul plătit, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față atâtratione materiae, conform art. 2 lit. c proc.civ. cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
Înainte de examinarea pretenției concrete formulată de către părțile reclamante, instanța s-a considerat obligată să ofere un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă a fost afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând, pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2, art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și că contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul a conchis că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, tribunalul a conchis că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Of. partea V nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum, în conformitate cu disp. art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părților reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamanților de actualizare drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul a găsit-o, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu disp. art. 371 indice 2 alin. 3.proc.civ.).
Față de faptul că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legii 84/1995, republicată, atât inspectoratului școlar, cât și consiliului județean, consiliului local și primarului le revin obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ prin încadrarea cadrelor didactice, promovarea acestora și alocarea de fonduri pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, instanța a apreciat că au calitate procesuală pasivă și a respins excepțiile invocate de aceștia.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S,solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, reținând lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că, potrivit OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază se desfășoară activitatea, urmând a avea loc după 1 ianuarie 2001 o regularizare cu bugetele locale a finanțării, după aprobarea legii bugetului pe anul 2001. Conform HG nr. 538/2001, prin hotărâre cu asistența Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Inspectoratului Școlar, Consiliul Județean va repartiza sumele defalcate, cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului.
Finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, din sumele repartizate de Consiliul Județean din cele constituite de la bugetul de stat, deci, nu poate face această repartizare decât în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat. Ca atare, nu poate fi obligat retroactiv la calculul și plata drepturilor salariale, întrucât nu are disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrative alte sume și în alt cuantum decât cele ce au fost aprobate prin legea bugetului de stat.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și următoarele, art. 309 pct. 9 Cod pr. civilă.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304/1 Cod pr. civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, se asigură într-adevăr din bugetele locale ale unităților teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, bugete ce însă se alimentează conform art. 17 din nr.HG 538/2001, după aprobarea legii bugetului de stat, prin adoptarea de către Consiliile Județene a unor hotărâri de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Consiliile județene, repartizează fondurile necesare finanțării unităților din învățământul preuniversitar de stat, în limita destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat, deci conform Legii nr. 128/1997, Legii nr. 84/1995, are implicit obligația ca pentru a asigura finanțarea să verifice respectarea legalității privind câtimea necesară și a face propuneri în acest sens, obligație ce nu poate fi exclusă pentru situația în speță și nici pentru trecut, criticile aduse în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive fiind nefondate, raportat la aceste considerente.
Referitor la fondul cauzei, potrivit art. 40 alin. ( 4 ) din contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru perioada 2007 2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru, s-a fixat la 440 lei, iar pentru cei cu funcții de conducere, studii superioare, coeficientul minim de indexare este egal cu 2, deci 440 x 2 = 880 RON. Așadar, acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unități, neputând fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Potrivit art. 38 alin. ( 5 ) din Constituția României, caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, iar, conform art. 969 cod civil: convențiile legale făcute cu putere de lege între părțile contractante, ori, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007 2010, constituie legea părților, clauzele acestuia producând astfel efecte potrivit art. 3, tuturor salariaților încadrați în unitățile din țară.
Din analiza art. 40 alin. ( 4 ) din acest contract colectiv de muncă, se reține faptul că, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore în medie, este de 440 lei, adică de 2,59 lei /oră, începând cu 01.01.2007, iar conform alin. ( 1 ) lit "d", la personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de salarizare este 2, deci 440 x 2 = 880 lei, salarul minim de bază brut.
Sigur că, în speță părțile din litigiu nu au purtat negocieri referitor la salariul minim pe unitate, la care se aplica coeficientul susmenționat, dar acest aspect nu înlătură dispozițiile art. 238 alin. ( 2 ) Codul muncii, conform căruia contractele individuale de muncă nu pot conține clauze ce să stabilească drepturi inferioare celor stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel național dar, lipsa acestor negocieri nu înlătură dreptul la un proces echitabil, de acces al reclamanților la o instanță, în sensul art. 6 al CEDO, pentru a-și solicita și obține drepturile.
Ceea ce însă a greșit instanța de fond a fost faptul că a dispus achitarea drepturilor salariale neachitate, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim garantat prin contractul susmenționat și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, cum se impunea. La salariul de bază brut se aplică sporul, indexări etc, apoi se fac reținerile necesare, impozite, taxe, contribuții, ori, stabilirea plății diferenței dintre salariul brut și salariul net apare ca fiind nelegală.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin 1 și 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 cod pr. civilă va admite recursul civil de față, va schimba în parte sentința civilă nr. 1346/2007 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că, drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, sumele astfel rezultate vor fi actualizate în momentul plății cu indicele de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdusa de intimatul Consiliul Județean S M în contradictoriu cu intimatul reclamant cu intimatul reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M cu intimații pârâți: Inspectoratul Școlar al Județului S M-, Consiliul Local, Primarul Comunei, Școala cu Clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr. 1346/D din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății, cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
Red.dec.BE
07.05.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./12.05.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
