Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6601/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6601
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr.2480/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2480 din 07 mai 2009, Tribunalul Gorja admis cererea formulată de petenta, împotriva intimaților Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justitiei, Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Au fost obligați intimații să acorde și să plătească petentei sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% aplicat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.08.2008-07.05.2009, precum și în viitor, suma urmând să fie actualizată conform indicelui inflațional de la momentul datorării până la data plății efective.
A fost obligat intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă în sensul evidențierii acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea intimaților la plata dobânzilor legale conform nr.OG9/2000 și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petenta îndeplinește funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoria Tg-C, fiind salarizată în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit e din Constituția României.
Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de petentă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul reține că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie să cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
În conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării legii rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care ar fi obligat prin sentința ce se va pronunța.
Instanța a admis cererea petentei privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% aplicat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.08.2008-07.05.2009, precum și în viitor și sumele urmând să fie actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective și să oblige intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Potrivit nr.OG9./2000, părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Potrivit art.1088Cod civil " La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo paguba, nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. (Cod civil 1081 și urm. 1589).
În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Întrucât se solicita atât dobânda legală cât și actualizarea sumei cu indicele de inflație, instanța a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
În baza dispozițiilor Decretului 92/1976 a obligat Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, considerând-o netemeinică și nelegală.
În acest sens, au arătat că nu are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor Publice și că acesta nu trebuie confundat cu statul Român și nici cu bugetul de stat, iar rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite al acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de art.21-27 din Legea finanțelor publice locale și art. 26-31 din Lege nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Recurentul pârât este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, astfel că nu poate fi obligat la plata salariilor angajaților din alte instituții.
Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, sunt ordonatori principali de credite, pentru instituțiile din subordinea acestora și potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice " Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol".
Răspunderea revine Guvernului pentru realizarea prevederilor bugetare și tot acesta repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform cu legea.
Recurentul pârât are atribuții doar în privința elaborării proiectului legii bugetare anuale, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și pe care-l depun la Guvern, astfel că nu poate să aloce și să vireze sume pentru plata reclamantei și numai ordonatorul principal de credite poate iniția procedurii de rectificare bugetară.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În drept invocă art. 3041.pr.civ.
Recursul se respinge pentru considerentele ce se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate, și potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât nu este întemeiată, în condițiile în care acesta nu a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamantă și nu s-a reținut existența unor raporturi juridice de muncă între acesta și reclamantă.
Instanța a obligat recurentul pârât să aloce sumele necesare efectuării plăților, având în vedere atribuțiile speciale ale recurentului pârât privind elaborarea proiectului bugetului de stat cât și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat potrivit art. HG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Legii nr. 500/2002.
Aceasta nu înseamnă că se încalcă prevederile art.47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în sensul că o parte din creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite potrivit legi bugetare anuale sunt virate și utilizate pentru fi finanțat alt ordonator principal de credite, cum este în speță Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât în cauza de față, se dispune ca recurentul pârât să facă diligențele necesare pentru a fi alocate sumele necesare potrivit competențelor legale care revin acestuia.
Nici celelalte critici nu pot fi considerate întemeiate și nici nu reprezintă motive de ordine publică, care în condițiile art. 306 alin. 2.pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se respinge și se menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr.2480/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /25.11.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
