Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 662
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2760 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A și, prin reprezentant legal Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, cu obligarea pârâtei la sumele de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea ca aceste sume sunt brute.
Cheltuielile de cată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei brute de 5573 lei fiecărui reclamant reprezentând suplimentări salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C 2004-2006, actualizate potrivit indicelui de inflație, începând cu data pronunțării sentinței, până la data plății.
Au mai solicitat reclamanții și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei la Sucursala. până la sfârșitul anului 2006 și că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, iar sub aspectul prescripției a susținut că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2760 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta cu privire la primele de Paște 2004-2005 și C 2004 și s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Tododată, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada C 2005-2006 și Paște 2006, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost bligată pârâta să plătească fiecarui reclamant suma de 927 lei brut primă C 2005, suma de 1047 lei brut primă de Paște 2006 și suma de 1160 lei brut primă de C 2006, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani fiind vorba de drepturi salariale, termen care se calculează în raport de data introducerii acțiunii, cât și de data nașterii fiecăruia din aceste drepturi.
Sub acest aspect, instanța de fond a admis excepția prescripției pentru drepturile salariale aferente perioadei de Paște 2004-2005 și C 2004, apreciind că s-a împlinit termenul de 3 ani calculat de la data introducerii acțiunii - 09.10.2008.
Pentru aceleași considerente, instanța de fond a respins excepția prescripției invocată de pârâtă pentru perioada Paște 2006 și C 2005-2006.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că, potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei la Sucursala până la sfârșitul anului 2006, când le-au încetat contractele de muncă, însă nu au încasat
drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru C 2005-2006 și Paște 2006.
A mai reținut instanța de fond, că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A apreciat instanța de fond, că din analiza probelor adminsitrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, nu au încasat drepturile salariale aferente pentru sărbătorile de C 2005-2006 și Paște 2006, astfel încât pârâta va fi obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bazaă.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă
în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelulul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2760 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A și, prin reprezentant legal Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
