Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 665/CM
Ședința publică din 22 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-,.36,.C,.1,.9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 549, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 07 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiectdrepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 august 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22 august 2008, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr- reclamantul a chemat în judecată Consiliul Județean T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime, premii individuale lunare de 2% și premii anuale pentru ultimii trei ani, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, în urma alegerilor locale din anul 2004, fost ales consilier județean, iar în prima ședință a consiliului nou ales a fost desemnat să îndeplinească funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean T, funcție pe care o deține și în prezent.
A menționat reclamantul că, din interpretarea dispozițiilor art.20 din Legea nr.154/1998, coroborat cu art.19, rezultă că persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică au dreptul la o indemnizație lunară ce reprezintă baza de calcul pentru stabilirea obligațiilor bugetare, ce se determină în raport de venitul salarial, cu
aplicarea întocmai a dispozițiilor legale referitoare la alte drepturi salariale, care includ și sporul pentru vechimea în muncă (alături de alte sporuri).
Prin anexa X pct.1 din Legea nr.154/1998 au fost abrogate prevederile referitoare la promovarea de grade, trepte profesional, gradații și îndemnizații de conducere prevăzute de Legea nr.40/1991 însă dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.40/1991 potrivit cărora: "persoanele salariate conform prezentei legi beneficiază la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat, cu un program normal de lucru, pe tranșe de vechime în muncă" au fost menținute prin Legea nr.154/1998.
A precizat reclamantul că, din Legea nr.40/1991 și Legea nr.154/1998 rezultă că vicepreședintele consiliului județean, ce îndeplinește o funcție de autoritate publică, are dreptul atât la îndemnizația prevăzută de anexa nr.II din Legea nr.154/1998 cât și la sporul de vechime prevăzut de art.14 din Legea nr.40/1991.
A mai precizat reclamantul că, stabilirea îndemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura beneficiul decurgând din sporul pentru vechimea în muncă atât timp cât această valoare procentuală se impune să se regăsească, în raport cu reglementările legale, în îndemnizațiile cuvenite acestei categorii de funcții.
Prin sentința civilă nr. 549 din 7.03.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamantul a fost ales în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean T, iar prin hotărârea nr. 2 din 26.06.2004 a fost validat mandatul reclamantului, acesta ocupând până în prezent o funcție de demnitate publică, conform Legii nr. 215 republicată și anexei II/1 din Legea nr. 154/1998.
Din interpretarea dispozițiilor Legii 154/1998 rezultă că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul la o indemnizație lunară ce reprezintă baza de calcul pentru stabilirea obligațiilor bugetare ce se determină în raport cu venitul salarial, fără a fi îndreptățite să primească sporul de vechime, premiul individual lunar de 2% sau premii anuale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, pentru următoarele motive:
- Instanța de fond a interpretat în mod vădit trunchiat și incomplet dispozițiile art. 20 al.(1) din Legea 154/1998, întrucât potrivit acestor dispoziții legale, indemnizația lunară prevăzută de art. 19 reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
- Prin anexa X pct. 1 din Legea 154/1998 nu au fost abrogate dispozițiile art. 14, 17 și 18 invocate în susținerea acțiunii, iar prin art. 29 din Legea 154/1998 sunt prevăzute expres toate articolele din Legea nr. 40/1991 care se abrogă, iar printr-o interpretare logică nu poate concluziona că mențiunea " orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din sectorul bugetar", se referă la alte acte normative care cuprind astfel de dispoziții, și nu la Legea 40/1991.
- Art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali precizează că " durata exercitării mandatului de vicepreședinte al consiliului județean constituie
vechime în muncă și în specialitate", aspecte ce nu au fost valorificate de prima instanță.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantului se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 154/1998, aplicabilă din momentul publicării sale - 16.07.1998 - persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei II.
Această indemnizație lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției.
În sensul Legii 154/1998 funcția de demnitate publică este acea funcție publică ce se ocupă prin mandatul obținut prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii ( art. 3.). Constituie funcție de demnitate publică aleasă funcția de vicepreședinte al consiliului județean ( anexa II/1 pozițiile 14 și 15 din Legea 154/1998).
Reclamantul a fost ales în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean T prin hotărârea nr. 5 din 26.04.2004, ocupând această funcție de demnitate publică la data formulării acțiunii.
Remunerarea persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică se face potrivit art. 19 din legea nr. 154/1998, prin acordarea unei indemnizații lunare, stabilită în conformitate cu prevederile anexei II.
Art. 20 din lege prevede că indemnizația lunară prevăzută de art. 19 este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
La rândul său, art. 24 al.(3) din Legea nr. 154/1998 prevede că " Dispozițiile legale referitoare la alte venituri salariale ", cum sunt sporurile pentru condiții de muncă, sporul pentru vechimea în muncă, alte sporuri, precum și premiile și stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII, rămân în vigoare".
Din analiza dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că Legea nr. 154/1998 a restrâns sfera de aplicare a dispozițiilor art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 invocate de recurent, putând beneficia de aceste drepturi salariale, în actualul context legislativ, numai persoanele ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII din lege.
În speță, se reține că vicepreședintele Consiliului Județean T, în calitate de persoană care ocupă funcție de demnitate publică, are dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară stabilită în conformitate cu prevederile anexei II din lege.
Anexa II/1 din lege prevede în capitolul I indemnizațiile persoanelor din cadrul organelor autorităților publice, alese în funcție potrivit prevederilor Constituției României, vicepreședinții de consilii județene ( categoria I-II) figurând la pozițiile 14-15.
Deși dispozițiile art. 14-18 din Legea nr. 40/1991 nu au fost abrogate prin Legea nr. 154/1998, se reține că sfera lor de aplicare a fost restrânsă.
Acestea se aplică exclusiv categoriilor de personal cu sisteme de salarizare specifice, astfel cum sunt determinate în anexele III-VIII din lege, iar vicepreședinții consiliilor județene, în calitate de persoane care ocupă funcții de demnitate publică sunt excluși de la beneficiul acestor drepturi, conform dispozițiilor art. 19 și 20 din actul normativ invocat.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, se reține că dispozițiile privitoare la sporul de vechime în muncă cuprinse în Legea 40/1991, acordate vicepreședinților consiliilor județene care ocupă funcții de demnitate publică, trebuie considerate ca fiind abrogate expres indirect.
Dispozițiile art. 19, art. 20 al.1 și art. 24 al.3 din Legea nr. 154/1998 au constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reținând conformitatea dispozițiilor legale cu prevederile legii fundamentale (decizia nr. 108/14.02.2006 publicată în nr. 212/2006).
În motivare s-a arătat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului. În exercitarea acestui drept și îndeplinirea acestei obligații a fost adoptată Legea nr. 154/1998, care, potrivit rolului definit în art. 1 lit."c", creează cadrul legislativ și pentru remunerarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Sistemul de salarizare instituit prin această lege se bazează pe principiul stabilirii salariilor și a indemnizațiilor conform valorii de referință universală și a valorilor de referință sectoriale, prevăzute în bugetul de stat, prin înmulțirea acestora cu coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege. de referință sunt diferite în raport cu importanța sectoarelor de activitate la care se referă, iar coeficienții de multiplicare diferă la categorii de demnitari și salariați.
Art. 19 din Legea nr. 154/1998 prevede dreptul persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică la o indemnizație lunară, care, potrivit art. 20 al.1 din aceeași lege, constituie singura formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției. Al.3 al art. 24 prevede aplicabilitatea dispozițiilor altor acte normative referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt și sporurile, în cazul categoriilor de persoane ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute de anexele III-VIII.
Sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Astfel, așa cum s-a reținut în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), principiul invocat, al egalității în drepturi și al nediscriminării, aplicându-se doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
De altfel, prin deciziile nr. 818, 819, 820 din 3.07.2008, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 al (3) și art. 27 al.(1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța de contencios constituțional a reținut că un asemenea înțeles al ordonanței prin care se conferă instanțelor de judecată competențe de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 al.(4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 al.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Nu se poate reține ca fondată nici critica reclamantului ce vizează omisiunea instanței de fond de a reține că temeiul pretențiilor reclamantului îl constituie dispozițiile art. 39 din Legea nr. 393/2004.
Art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali nu reglementează drepturi salariale ale aleșilor locali - în speță ale vicepreședintelui consiliului județean - și nu prevede acordarea unor sporuri de vechime, calculate prin raportare la indemnizația unică reglementată de Legea nr. 154/1998, ci reglementează aspecte ce vizează vechimea în muncă a acestor persoane, statuând că durata exercitării mandatului de vicepreședinte al consiliului județean constituie vechime în muncă și în specialitate, drept ce va fi avut în vedere, conform legislației de stabilire a pensiei sau a altor drepturi salariale ulterior încetării funcției de demnitate publică.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod pr. civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-,.36,.C,.1,.9, județul T, împotriva sentinței civile nr. 549, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 07 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 august 2008.
Președinte, Judecători,
Pt.jud.
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2
Președinte instanță
Grefier,
- -
Jud.fond.
Șt.
Red.dec.jud.
22.08.2008
Dact.gref.
2 ex./29.08.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
