Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6876/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6876
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și - împotriva sentinței civile nr. 2289/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2289 din 27.04.2009, Tribunalul Gorj, a respins acțiunea formulată de petenții, și -,împotriva intimaților Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petenții sunt judecători in cadrul Judecătoriei Motru.
Potrivit disp. art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții intre situații analoage si comparabile fără ca acestea sa se bazeze pe o justificare obiectiva.
Pentru ca o fapta sa fie calificata ca fiind fapta de discriminare trebuie sa fie îndeplinite cumulativ unele condiții: existenta unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire excludere restricție sau preferința - existenta unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile, existenta unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 care dispune:"Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege oricedeosebire, excludere, restricție sau preferința,pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precumși orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Astfel, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie sa aibă la baza unul din criteriile prevăzute de art. 2 al. 1 din OG nr.137/2000 dar trebuie sa se refere la persoane aflate in situații comparabile tratate in mod diferit datorita apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute in acest articol.
Tratamentul diferențiat trebuie sa urmărească sau sa aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic,economic social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
Coroborând aceste dispoziții legale s-a retinut ca aprecierea situațiilor discriminatorii se face in raport de drepturi recunoscute de lege ori in speța de fata este vorba despre drepturi care sunt prevăzute de lege - art. 11 al. 1 din OUG 27/2006 in favoarea unei categorii de angajați in considerarea atribuțiilor pe care le au condițiilor specifice de numire, funcționare, astfel:"Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție si cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa, in raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii."
S-a reținut ca aceste drepturi sunt legate de rolul,răspunderea, complexitatea si de privațiunile inerente fiecărei funcții in parte fara ca prin aceasta atitudine a legiuitorului sa se aducă atingere principiului egalitarii in fata legii si a autoritarilor publice si fara sa se instituie o situație discriminatorie.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs susțin că instanța nu a recunoscut faptul de necontestat, că în cazul procurorilor din DNA și DIICOT, s- eliminat corelația dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salariați la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit."c" din Legea nr. 303/2004) corespunzător acestui nivel, ci dispun de vechime de doar 5 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Că restul personalului salarizat prin OUG nr. 27/2006 este pus în imposibilitatea, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ, dar în același timp, pentru alte persoane (procurori din cadrul DNA și DIICOT) li se recunoaște această salarizare majorată,deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
In aceste condiții este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă ICCJ, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor DNA și DIICOT.
Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanță principiului egalității de tratament în salarizare, instituit de prevederile art. 154 din Codul Muncii, care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situație comparabilă.
In speță, criteriul după care s-a făcut distincția salarizării este categoria socio-profesională și locul de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate, criterii de diferențiere injustă a personalului salarizat în baza OUG nr. 27/2006 și vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii DNA și DIICOT.
Recursul declarat de reclamanți se privește ca nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.11 al.1 din OUG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007 procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La nr.6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ mai sus arătat, judecătorii, procurorii, personalul asimilați acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Se reține că recurenții reclamanți sunt judecători în cadrul Judecătoriei Motru, salarizarea acestora făcându-se în baza OUG nr.27/2006, aprobată prin legea nr.45/2007.
Din analiza dispozițiilor OUG nr.43/2002 și a dispozițiilor Legii nr.508/2004 rezultă că DNA și DIICOT sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestora trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate - cauze de corupție ori de altă natură, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din OUG nr. 27/2006 și ale art.74 alin. 1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii din cadrul DNA și DIICOT și magistrații de la nivelul tribunalelor și curților de apel, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați, astfel că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea.
Referitor la decizia nr. 6/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de ierarhizare a justiției pe considerentul că domeniilor în care ar activa, a reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu poate fi reținut, se constată că nu-și găsește aplicabilitatea în speță în condițiile în care salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, care sunt organizate ca structuri independente în cadrul parchetului de pe lângă ICCJ, este stabilită datorită acestei apartenențe și nu datorită faptului că instrumentează cauze cu un risc deosebit și cu mare implicație socială, salarizarea acestora fiind stabilită prin lege.
Se constată astfel că nu subzistă teza potrivit căreia reclamanții sunt discriminați în raport de procurorii ce activează în cadrul structurilor DNA și DIICOT în ceea ce privește salarizarea, cele două subsegmente ale aceleiași categorii social neaflându-se într-o situație comparabilă care să fie lipsită de justificarea obiectivă și rezonabilă, care să fie discriminatorie conform dispozițiilor art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților.
Este neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea principiului egalității de tratament în salarizare, instituit de prevederile art. 154 din Codul Muncii, în condițiile în care salarizarea magistraților este stabilită prin lege în raport cu vechimea în magistratură și cu nivelul instanțelor sau parchetelor, reclamanții fiind judecători în cadrul Judecătoriei Motru și salarizați în mod corespunzător, iar procurorii care activează în cadrul structurilor DNA și DIICOT, care aparțin din punct de vedere administrativ Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt salarizați la un nivel mai superior, în considerarea apartenenței la un Parchet de nivel superior.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea Tribunalului Gorj este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și - împotriva sentinței civile nr. 2289/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/10.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
