Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6944/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1658/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6944R
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.58LM din data de 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, A,.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat Al. Ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.58LM din data de 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă, excepția prematurității și prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, A, și, împotriva pârâtei - ""SA, a fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și a fost obligată pe pârâtă să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de 5061 lei, reprezentând drepturi salariale restante, pentru perioada 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta - SA, întemeiată pe prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, că a fost respinsă ca nefondată, întrucât în cauză nu se pretinde o neexecutare a contractului colectiv de muncă, ci neplata unor drepturi salariale, în sensul art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale reținute în limita a trei ani, anterior datei introducerii acțiunii, astfel încât drepturile cerute nu s-au prescris extinctiv.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii tribunalul a respins-o ca nefondată, întrucât nu se poate nega reclamanților liberul acces la justiție (art.21 din Constituția României), grefat pe mecanismul contractului colectiv de muncă care condiționa acordarea suplimentărilor salariale de negocierile dintre patronat și sindicat.
Nu este vina reclamanților că aceste negocieri nu au avut loc, potrivit mecanismului prevăzut de Contractul colectiv de muncă, apărarea de prematuritate fiind una pur formală, întrucât angajatorul-pârât nici nu avea interes să inițieze asemenea negocieri.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că reclamanții, A, și au fost salariații pârâtei - SA, iar raporturile lor de muncă au încetat în temeiul art.65-66 din Codul Muncii.
S-a menționat că potrivit Contractului Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003, art.168 alin 1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
S-a constatat că în anul 2003 pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paște, iar pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, formularea din actele adiționale specifica:"în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", acesta fiind conținutul modificat al art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
S-a considerat că argumentul esențial al pârâtei este acela că atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
S-a apreciat că, în opinia pârâtei această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare ( mecanism prevăzut în Contractul Colectiv de muncă) dată clauzei confuze conținute în art. 168 din Contract, în sensul de a-și explica propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului ajungând la concluzia că atât în anul 2003, cât și în anii 2004-2007 drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamanților prin includerea lor în salariul de bază al angajaților.
Pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigii între reclamanți și pârâtă, în acord cu jurisprudența constantă a instanței superioare - Curtea de APEL BUCUREȘTI, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, având nevoie de opinia unui specialist, care să lămurească anumite aspecte esențiale ale procesului și anume: să verifice apărarea pârâtei în sensul dacă drepturile salariale suplimentare de Paști și C au fost incluse ( și plătite în acest mod - ns.)în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 și în anii ulteriori ( 2004-2007), situație în care acțiunea acestora ar fi fost nejustificată; sau, în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamanților, să se determine cuantumul sumelor ce li se cuvenea.
S-a precizat că din verificările expertului contabil a rezultat că în perioada de referință, pentru care reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și ulterior) aceste drepturi nu au fost plătite reclamanților, procedându-se la determinarea în concret a sumelor cuvenite.
Așadar, în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați prin includerea în salariul de bază.
Potrivit art.168 alin.1 teza II din Contractul de muncă aplicabil la nivel de unitate: "Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C), vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Astfel, din verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare, nu rezultă că pentru anii 2004-2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea criteriilor și condițiilor prevăzute de teza II a art.168 alin.1.
Așadar, atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarilor, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale suplimentare prin includerea în salariu de bază plătit reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimele motive de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă, precum și au invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond, excepție absolută ce reprezintă caz de casare, prevăzut în art.304.3 pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivele de recurs prevăzut de art.304.3 și 304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul Muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Critica privind incidența în speță, a dispozițiilor art.304.3 pr.civ. va fi înlăturată, deoarece potrivit art.284 alin.2 pr.civ. "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Vor fi înlăturate concluziile raportului de expertiză omologat de către instanța de fond, deoarece împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Nu se constată ulterior datei de 01.02.2003 nici o micșorare a drepturilor salariale cum ar fi fost firesc dacă primele de paște și crăciun ar fi fost incluse în salariu doar pentru anul 2003, dovada includerii acestor prime în salariul de bază pentru perioada în litigiu fiind reprezentată de evoluția crescătoare a salariilor reclamanților.
Faptul că stimulentele salariale de Paște și C prevăzute al art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, nu au fost evidențiate în mod distinct, nu poate duce la concluzia neacordării acestora cât timp în carnetul de muncă al reclamanților apar modificări salariale atât înainte de anul 2003, cât și după 2003, de genul actualizat salariul, reașezat salariul.
Tot în sprijinul acestor considerente este și faptul că în anul 2005 fost inclusă în Contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, intenția semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor solicitate în venitul lunar fiind susținută de modalitatea de modificare a textului inițial convenit, includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nejustificându-se decât în situația în care se intenționa ca ea să producă efecte în continuare.
De asemenea, analizând comparativ versiunea republicată a Contractului colectiv de muncă din 2005, respectiv art.168 alin.2 cu cea anterioară, rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul părților Contractului colectiv de muncă cu privire la modificarea ce i-a fost adusă acestuia în privința drepturilor salariale suplimentare la un anumit moment, iar dacă părțile ar fi considerat că alin.2 din art.168 al Contractului colectiv de muncă se aplică doar pentru anul 2003 nu ar mai fi avut sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin act adițional, modificările intervenite în cuprinsul textului precum și succesiunea lor în timp demonstrând că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază.
În măsura în care alin.2 al.168 din Contractul colectiv de muncă ar fi avut o aplicabilitatea temporară nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul art.168 din versiunea Contractului colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Păstrarea sa în cuprinsul documentului a fost necesară, deoarece părțile Contractului colectiv de muncă agreaseră o aplicabilitate nelimitată în timp, iar păstrarea alin.1 în cuprinsul art.168 în versiunile ulterioare anului 2003 fiind aceea de a sublinia evoluția drepturilor salariale în cadrul unității.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea, și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Va fi înlăturată obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată către reclamanți, în sumă de 1300 lei, soluție justificată prin prisma dispozițiilor art.274 pr.civ. reclamanții fiind cei care au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.58LM din data de 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, A,.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții:, A, și, împotriva pârâtei - ""SA.
Înlătură obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată către reclamanți, în sumă de 1300 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.12.2009
Jud. fond: a;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
