Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 699/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.5642/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.699/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr.669 din data de 31.03.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la orele 9,14, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII, intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 08.02.2009 de către intimatul-reclamant, un înscris calificat ca fiind "NConcluzii scrise", între-un singur exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la orele 09,14, văzând dispozițiile art. 104 alin.(13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare.
La reluarea pricinii la ordine, la orele 11,16, a răspuns: recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII prin reprezentant, d-na, în baza delegației aflate la fila 19 dosar recurs, lipsind intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII prin reprezentant, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII prin reprezentant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât nu au obligația legală de a plăti sumele solicitate, deoarece nu există temei legal în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.09.2009, recurenta Școala cu Clasele I-VIII a criticat sentința civilă nr.669/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât:
Prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 modificată, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul acordat celor îndreptățiți este de 5 (cinci) salarii ale persoanei decedate, suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, articol asupra căruia s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.248/06.03.2008, cu mențiunea de a suporta acest ajutor din bugetul asigurărilor sociale de stat, nu se pot aplica deoarece Casa Județeană de Pensii nu acceptă a fi suportat din bugetul de asigurări sociale, iar în întâmpinarea depusă în data de 25.03.2009 în calitate de pârâtă în dosarul nr- a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, întrucât la data decesului soția acestuia avea calitatea de asigurat conform art.5 alin.1 pct.I și II din Legea nr.19/2000.
Prevederile legale invocate de către reclamant și anume art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 care se referă la o indemnizație de 5 (cinci salarii) contravin prevederilor art.126 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000.
Potrivit art.15 din Legea nr.387/2008 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, cuantumul ajutorului de deces se stabilește în cazul asiguratului sau pensionarului, la 1550 lei.
Instanța nu a menționat actul normativ conform căruia Școala are susținerea legală pentru a diminua virarea contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat cu suma reprezentând cele 5 (cinci) salarii.
Deși recurenta și-a întemeiat în drept recursul, prin referire la textele legale care enumeră motivele de recurs, respectiv art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.306 Cod pr.civilă, subsumează aceste critici motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă prin prisma căruia reține următoarele:
Pretențiile exprimate de reclamantul-intimat au o bază legală și anume dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, iar împrejurarea că acestea ar veni în contradicție cu dispozițiile altui act normativ (în speță art.126 din Legea nr.19/2000) nu poate infirma dreptul reclamantului de a beneficia de plata ajutorului de deces în cuantumul prevăzut de legea specială, în speță Legea nr.128/1998.
Legea generală conferă un drept cu o arie de aplicabilitate mai extinsă decât cel exprimat în art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 întrucât prevederile art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000 au în vedere ipoteza decesului asiguratului sau pensionarului, în vreme ce ajutorul bănesc cuprins în legea specială are în vedere calitatea profesională a persoanei defuncte în raport cu momentul survenirii decesului. Este neîndoielnic că defuncta soție a reclamantului era asigurată, la momentul decesului, în sistemul public de pensii, încadrându-se în rândul persoanelor enumerate în art.5 alin.1 pct.I din Legea nr.19/2000. În egală măsură însă, la momentul decesului, soția reclamantului era cadru didactic, ceea ce îl îndreptățește pe reclamant să beneficieze de ajutorul de deces în cuantumul prevăzut de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, cuantum ce depășește limitele stabilite prin Legea nr.387/2007 la care fac trimitere dispozițiile art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Faptul că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 fac trimitere la bugetul de asigurări sociale, iar ulterior aceasta situația particulară nu s-a mai regăsit în Legea nr.387/2007 nu este de natură să informe pretențiile reclamantului pentru că Legea nr.387/2007 stabilește cuantumul ajutorului de deces prevăzut de legea generală, respectiv Legea nr.19/2000, iar nu cuantumul ajutorului de deces prevăzut în legi speciale, acordat în considerarea unei anumite calități profesionale ale persoanei decedate.
legislativ ar putea fi interpretat ca acordând dreptul reclamantului la încasarea a două ajutoare de deces: unul întemeiat pe dispozițiile art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000 în limita prevăzută de dispozițiile art.15 din Legea nr.387/2007 și celălalt întemeiat pe dispozițiile legii speciale, și anume Legea nr.128/1997, și derivând nu din calitatea de asigurat a soției defuncte a reclamantului, ci din calitatea profesională de cadru didactic a acesteia.
În niciun caz, dispozițiile Legii nr.387/2007 coroborate cu dispozițiile Legii nr.19/2000 nu pot conduce către concluzia plafonării ajutorului de deces la suma de 1550 Ron, pentru că nu contravaloarea acestui ajutor a solicitat-o reclamantul, ci contravaloarea ajutorului de deces instituit prin legea specială, care reglementează un alt cuantum al ajutorului. Această lege specială, respectiv dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, nu este abrogată și pe cale de consecință își produce efectele juridice specifice, născând în patrimoniul reclamantului dreptul de a solicita respectivul ajutor.
Temeiul legal în baza căruia angajatorul, respectiv recurenta-pârâtă va face plata a fost expus de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, fiind vorba despre art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997.
administrative legate de eventuala decontare de către Casa Județeană de Pensii a contravalorii ajutorului de deces nu constituie temeiuri pentru netemeinicia pretențiilor reclamantului, câtă vreme dreptul acestuia de a încasa ajutorul de deces în cuantumul prevăzut de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 este stabilit prin lege, iar legea într-un stat de drept se aplică indiferent de greutățile sau neconcordanțele legislative. Este exclusiv răspunderea autorităților că nu au stabilit un mecanism eficient de decontare a ajutorului de deces prevăzut în legea specială reprezentată de Legea nr.128/1997 de către Casele Județene de Pensii, dar asemenea deficiență instituțională nu poate justifica refuzul intimatei de a se conforma dispozițiilor legale prevăzute de art.104 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă,va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr.669 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./01.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
