Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7037/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7037
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SRL REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1169 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța,constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă SC, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1169 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de petenta, împotriva intimatei (fostă )
A obligat intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând contravaloarea a 4 salarii cuvenite și neacordate la desfacerea contractului individual de muncă, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
A obligat intimata la plata către petent a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel. instanța a reținut următoarele:
Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța consideră că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005, la concediere, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere " în cazul petentului -peste 15 ani vechime- 5 salarii medii nete.
Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiași articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică și acestea.
În raport de prevederile art. 38 Codul Muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că "prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea" rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, și nicidecum nu se exclud, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din /2008.
Intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, aplicabil la data concedierii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile legale invocate, instanța a admis acțiunea și a obligat intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând contravaloarea a 4 salarii cuvenite și neacordate conform art.50 alin.1 din CCM, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SRL REPREZENTANT LEGAL pentru SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC SA de a-i fi acordata de doua oriindemnizația de concediere.Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca,la concedierile individuale, care nu țin de persoana salariatului, angajatorul ii plătește, o indemnizație minima de concediere,
Acest drept al angajaților este acordat o singura data. Evident cuantumul indemnizației de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu, valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.
Toți foștii salariați ai SC SA, (care au încetat raporturile de munca cu aceasta prin concediere), au primit indemnizația de concediere in funcție de vechimea fiecăruia in petrol, sumele acordate fiind stabilite in fiecare an prin încheiereaacordurilor sociale.
Prinacordurile socialeîncheiate de părțile CCM si semnate de către reprezentanții acestora, nu s-a făcut altceva decât sa se stabilească, in beneficiul angajaților, acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin CCM.
Instanța de fond, prin hotărârea pronunțata nu a făcut altceva decât sa oblige recurenta la plata de doua ori a dreptului bănesc numitindemnizație de concediere,cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizația acordata conform acordurilor sociale) cu cele mai puțin favorabile (indemnizația ce se acorda pana la momentul încheierii acordurilor sociale si care se calcula prin cumulul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).
rin admiterea cererii, instanța de fond a ignorat convenția părților CCM, trecând peste puterea de lege a unei convenții legal încheiate, interpretând clauzele CCM, total opus fata de voința pârtilor, exprimata in mod clar si fără a lasă loc interpretărilor, faptul casalariații care sunt concediați din motive care nu țin de persoana acestora primesc o singura suma de bani cu titlu de indemnizație de concediere.
Astfel, prinacordul social încheiat la 07.12.2005s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecințelor concedierii prinplatauneiindemnizații de concediere, mai mare decât cea stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil,prinacordurile sociale încheiate la 03.01.2006 si 29.01.2007, tocmai pentru a fi evitate interpretările, părțile CCM inserează următoarea explicație:"pentru a evita orice neînțelegere in legătura cu suma de bani ce urmează a fi primita de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizație de concediere, Porțile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective vor primi, in funcție de vechimea in petrol, numai suma ce este înscrisa in tabelul de mai sus, "PrinSOCIALE încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 si 29.01.2007semnate si recunoscute de către ambele părți semnatare ale CCM, au fost stabilite următoarele:
-plata unei indemnizații de concediere, in funcție de vechimea in petrol, mai mare decât cea stabilita prin Contractul Colectiv de Munca si
-stabilirea unor alte transe pentru vechimea in petrol, favorabile salariatului,după care se va calcula indemnizația de concediere. "
Prin motivele de recurs sunt menționate valorile sumelor convenite prin acordul social încheiat la 07.12.2005 cu titlu de indemnizație de concediere.
Acesteacorduri socialeau fost încheiate cu un singur scop, acela de a stabili salariaților ce urmau sa fie concediați drepturi mai mari decât cele stabilite de art.50 alin.(l) din CCM. În cadrul recursului, recurenta pârâtă a formulat și cerere de întoarcere a executării, întemeiată pe dispozițiile art. 4041cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei legate de modul greșit de soluționare a fondului cauzei sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale acordului social însușit de părți. Dacă există reglementări mai favorabile se aplică acestea.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de muncă, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în acordul social.
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
In problema cumulului indemnizațiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Acordul social, părțile contractante și-au exprimat expres și neechivoc intenția la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât și prin sociale încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 și 29.01.2007.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, trecând peste intenția comună exprimată expres și neechivoc de părțile contractante.
În condițiile în care, prin prevederile Acordurilor sociale, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt nefondate argumentele instanței de fond în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 7 și 8 din contractele colective de muncă sau cele ale art. 38 din Codul muncii. Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Acordul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Acordului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cât privește cererea formulată de recurent privind întoarcerea executării formulată în temeiul sentinței civile nr.1169/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 4041cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.
Art. 4042alin. 1 cod procedură civilă, prevede că, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și soluția pronunțată în recurs, de modificare a sentinței și respingerii pe fond acțiunii, instanța de recurs va admite și cererea de întoarcere a executării, dispunând întoarcerea executării efectuată în temeiul sentinței civile modificată, respectiv nr. 1169 din 24.02.2009 a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâta SRL REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1169 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea.
Admite cererea formulată de recurent si dispune întoarcerea executării efectuate în temeiul. nr. 1169/2009 a Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ES
Ex.2/17.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
