Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 708/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 708
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMANT I, în numele membrilor de sindicat:-, recurent, împotriva sentinței civile nr. 1145 din 30 07 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă, lipsă reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune la dosar împuternicire de reprezentare pentru recurentă și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul obligării intimatului la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de recurs de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 8746./99/05.12.2007, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele reclamanților membri de sindicat, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al oraș Hîrlău, solicitînd obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentînd contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate în funcție de rata inflației, precum și la plata pe viitor a acestor cheltuieli.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic titular din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință, în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 de benzină Premium la 100 Km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. De asemenea, potrivit disp. art. 138 din același act normativ, personalul didactic angajat pe perioadă determinată beneficiază de aceleași drepturi cu personalul didactic titular, corespunzător perioadei lucrate. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, susțin reclamanții că personalul didactic titular (angajat pe durată nedeterminată), cât și personalul didactic suplinitor (angajat pe durată determinată) din unitățile de învățământ din mediul rural care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul didactic, beneficiază de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun și de la locul de muncă.
Reclamanții mai precizează că în sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 36 alin. 5 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Mai susțin reclamanții că obligația de decontare a acestor cheltuieli de navetă la și de la locul de muncă revine, potrivit Legii nr. 128/1997, administrației locale și că pârâtul nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 104 alin. 3 și de art. 138 din Legea nr. 128/1997, deși a efectuat demersuri în acest sens.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind decontarea pentru viitor a cheltuielilor de transport și de la locul de muncă, reclamanta precizează că a intenționat prevenirea repetării situațiilor generate de noi procese.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 30 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de tribunalul Iași în dosarul - s-a dispus declinarea în favoare Judecătoriei Hîrlău a competenței de soluționare a acțiunii formulate de I în numele și pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al orașului Hîrlău.
La data de 10 aprilie 2008 fost pronunțată decizia civilă nr. 186 de către Curtea de APEL IAȘI prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității și nulității recursului invocate de Consiliul Local Hîrlău și a fost admis recursul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 30 din 16.01.2008 pronunțată de tribunalul Iași pe care a casat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
La termenul din 09.07.2008 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta, care are domiciliul în
Prin sentința civilă nr.1145/30.07.2008, tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanții:, prin reprezentant legal Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta, prin reprezentant legal I, în favoarea Tribunalului Botoșani.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit disp. art. 28 din legea 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. 2 al aceluiași articol prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Or, în speță, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Iaf ormulat acțiune în numele membrilor săi de sindicat, care au calitatea de personal didactic în cadrul Liceului Teoretic " cel M" din orașul.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este reglementată în principal pe prevederile Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic, de modificările și completările ulterioare.
Potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, în urma solicitărilor adresate administrației locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea, la sfârșitul fiecărei luni de activitate, a biletelor de călătorie sau a abonamentului; b) solicitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Ulterior, prin Legea 223/11 iulie 2005 fost modificat art. 104 alin. 3 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit disp. art. 104 alin. 3 modificat prin Legea nr. 223/2005 personalului didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă iar, în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de domiciliu și sediul instituției de învățământ, urmează a se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 Km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală sau cu alte mijloace. Se mai prevede în acest articol că decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către administrație publică locală.
Prin Legea nr. 108/2007, art. 104 alin. 3 din legea nr. 128/1997 a fost modificat, în sensul că: "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun". Potrivit aceluiași text de lege, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Având în vedere toate aceste prevederi legale,s-a reținut că personalul didactic care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, cheltuieli decontate de către autoritățile administrației locale în urma solicitărilor adresate acestora.
Prima instanță a reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada faptului că reclamanții, în numele cărora a fost formulată acțiunea, nu dispun de locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea sau a faptului că aceștia au efectuat cheltuieli pe mijloacele de transport în comun în vederea deplasării la și de la locul de muncă. De asemenea, instanța a reținut că în speță nu s-a dovedit nici faptul că s-ar fi solicitat decontarea acestor cheltuieli de transport efectuate de personalul didactic, iar autoritățile administrației locale nu au dat curs acestei solicitări.
În consecință, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată cererea formulată de reclamanți prin reprezentant legal de obligare a pârâtei la decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun și de la locul de muncă, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate în funcție de rata inflației.
În ceea ce privește cererea reclamanților prin reprezentant legal de obligare a pârâtului la plata pe viitor a acestor cheltuieli, instanța a reținut că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că personalul didactic beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport doar dacă efectuează aceste cheltuieli.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții:, prin reprezentant legal Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ
În temeiul disp. art. 158 Cod procedură civilă combinat cu art. 284 Codul muncii și având în vedere faptul că reclamanta are domiciliul în B, conform copiei cărții de identitate anexată la dosar, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de această reclamantă în favoarea Tribunalului Botoșani.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru membrii de sindicat, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Reclamanții în numele cărora a formulat prezenta acțiune nu au domiciliul pe raza orașului, fiind nevoiți să facă naveta de la domiciliu la școală și invers, fără a li se deconta contravaloarea transportului.
Se mai arată că dovada acestor cheltuieli rezultă implicit din faptul că acești profesori își desfășoară zilnic programul la școală, situație evidențiată prin înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce privește solicitarea de a se deconta contravaloarea transportului de către intimată, recurenta arată că astfel de cereri au fost făcute de către reclamanți.
În dovedirea cererii, recurenta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea recursului formulat.
Recursul formulat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru membrii de sindicat, este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 104 alin.3 și art. 138 din Legea nr. 128/1997, ersonalului p. didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Având în vedere faptul că decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se efectuează de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate acestor autorități, iar reclamanții nu au făcut în cauză dovada formulării acestor cereri, în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea formulată de către aceștia este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul formulat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru membrii de sindicat și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.1145/30.07.2008 pronunțată de tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored::;
2 ex.-21.11.2008;
Jud.fond:- tribunalul Iași: -.
-;
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
